sâmbătă, 17 decembrie 2011

want you back.

şi apoi gândul îmi zboară la el, şi îmi curge o lacrimă. îmi amintesc de trecut, încă una. încerc acum să mă bag în poveşti cu o fostă foarte buna prietenă şi de'a lui şi de a mea, lacrimile se înmulţesc. îmi amintesc de o îmbrăţisare, de un sfat, de un umăr de'a lui, lacrimile deja nu mai pot fi oprite. sunt foarte tristă. mă plâng ca o babă şi nu mai văd ce scriu. în fond, blogul pentru asta l'am făcut.. pentru ca nimeni să nu fie silit să mă asculte, să îmi spună "te'nţeleg", chiar dacă nu e aşa. ochii, zâmbetul, tot. îmi bag pula. nu mai suport. aş vrea să pot să îi fug într'o zi în braţe, să nu mai vreau să îl las, să îmi zică că e bine, să mă sărute pe frunte şi pe când aş deschide ochii toate acestea să fii fost doar un coşmar. dar nu ar fi posibil, nu? dacă acum 6 luni era ceva, nu înseamnă că acum mă voi trezi brusc şi el va fi lângă mine. ce căcat de proastă îs. vreau să mă opresc naibii din plâns.. nu văd ce scriu. mă disper. puii mei. te iubesc. îs cea mai mare cretină. scuză'mă că te'am lăsat să pleci.

Noapte bună. şi i'am simţit vocea în spatele meu.

joi, 8 decembrie 2011

laş.

şi apoi laşitatea de care dai dovadă în momentul în care şti acel adevăr, acel lucru care te deranjează şi de care eşti perfect conştient, dar fugi. fugi pentru că eşti cel mai laş, cel mai pueril şi imbecil. şti foarte bine despre ce este vorba. dar este atât de greu să accepţi, nu? cred şi eu. mai bine fugi şi te ascunzi aşa cum obişnuiai să te ascunzi după poalele lui mămica acum nu prea mult timp. faci toate astea doar ca să iţi fie mai bine. să te protejezi de mediul înconjurător.să te aperi de "afară" şi de restul, nu? mda, eşti banal. şi patetic. şi toate cele. şi tu şti asta. vei încerca să fugi şi de acest adevăr? fii tare şi gata! ce'i aşa de greu? suferă. acceptă adevărul. fii şi tu om.


în cazul în care cineva citeste această postare, este de menţionat că nu sunt genul de persoană care să critice chiar aşa laşitatea la alţii, dar la mine, problema se pune altfel, aici eu sunt cea criticată tot de mine. mulţumesc. 

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

i really want to run away

ai avut vreodată dorinţa aia puternică de a fugi de toţi si toate ? să vrei să fi singur ?  dar nu doar pentru acuma, ci pentru un timp mai lung, chiar cu costul de a nu avea pe nimeni căruia să te plângi, să fie acolo să te strângă în braţe şi să te mângâie pe păr. dorinţa de a rămâne tu cu tine şi cu jucăriile tale de pluş, ce au fost mereu acolo, mereu, fiecare lacrimă cazută pe perinuţa pe care o ai de când erai doar o copilă, când plângeai pentru că nu îţi cumpăra o altă jucărie... să te plimbi prin pădure, să simţi prezenţa tuturor copacilor care te înconjoară.. care te privesc întrebători, aşteptând să te arunci la umbra unuia si să plângi, şoptindu.i ce ai păţit, întrebându.te de ce tu şi de ce trebuie să se întâmple toate astea. să poţi pleca, fără să şti unde, să nu te caute nimeni, să mergi unde te duce gândul, să fi una cu vântul, să fi purtată asemeni unei frunze în acest sfârşit răcoros de anotimp târziu... apoi  să te întorci parcă ghidată de parfumul de acasă, să te arunci în pat gândindu.te ce ar fi fost dacă.. sau imaginându.ţi tot felu de chestii care la momentul respectiv ar părea cel mai bun lucru de făcut.
da, vreau să fug. de mine, de el, de voi, de ea, de noi, de toţi. de ce ?  probabil de frică. frica aia ce se ascunde în fiecare, şi uneori nu vrea să ne mai lase să adormim seara...

luni, 24 octombrie 2011

wanna scream, but i want it for you

degeaba, indiferent de orice ar fi fost, indiferent de tot ceea ce este, m'am săturat să mai ţin în mine. mi'aş dori să nu mă mai ţin atât de departe de tine, să încerc să accept unele lucruri şi să te fac să mă ierţi. în momentul ăsta mi'aş dori să zbier şi să urlu din toată puterea. mi'aş dori ca inima să urle de durere odată şi să nu mai ţină şi ea durerea în frâu, aş vrea să mă cuprindă toată durerea pe care am cauzat'o şi să mă facă să scâncesc de durere, să pic şi să nu mă ridic zile, dar să revină totul la normal. aş vrea ca de fiecare dată când te iau în braţe să îţi spun cât de rău îmi pare şi că vreau să te am. vreau să mă rup de tot şi toate. şi să mă destram în bucăţele dacă nu te voi mai avea vreodată, iar dacă, prin absurd vei reveni, vreau ca durerea adunată în tot timpul ăsta să rămână în suflet şi să'l port după mine până'n mormânt. vreau să ţip. dar vreau să o fac pentru tine. aş vrea să fiu strivită sub propria'mi prostie şi netrebuinţă.




da, de data asta nu ştiu ce să zic,  să fie probabil din cauza că nu am mai scris şi însfârşit mi'o revenit ceva în mine care chiar vrea să ţipe dacă nu îmi găsesc timp pentru mine, pentru Blog şi pentru restul lucrurilor care mă fac cu adevărat fericită.


      

joi, 20 octombrie 2011

forgive

există mai multe feluri de iubire, logic toţi ştim. dragoste faţă de familie, faţă de prieteni, faţă de parteneri, faţă de lumea întreagă, faţă de o pasiune, în fine, şti foarte bine ideea.
ce vreau să spun acuma sincer, habar n'am, dar ştiu că cu asta vroiam să încep. ca fapt divers, momentan vreau să zic că îmi pare extrem de rău pentru simplul fapt că te'am lăsat baltă. îţi promit că nu am încetat din a te gândi zilnic, dar pe ceea ce dau eu vina este lipsa de timp. de linişte. de mine. de tăcere. de profunzime. tot ce există acum sunt, stres, nervi, nebunie, neîntelegere. aşadar, cu coada' ntre picioare îmi doresc cu multă putere să revin la tine. m'am schimbat, recunosc, cu regret. dar ceea ce cu adevărat vreau este să îmi revin. aşa ceva nu prea se mai poate. zilnic îmi zic,  ''normal, azi ajung acasă şi scriu'', dar nu, eu dorm, eu îmi fut nervii pe căcaturi, eu argh.. groaznic.
vreau, şi îmi fac o promisiune că voi acorda mai mult timp pentru tine şi mă voi strădui să îmi pun gândurile în scris ca până acum şi să spun ce mă doare. altfel, probabil toţi vor avea de suferit. îs o mare tâmpită, te rog spune'o şi tu.

Noapte bună dragul meu Blogdan.

p.s. te rog iartă'mă.  

miercuri, 10 august 2011

so tired.

mi se întâmplă destul de des să întâlnesc o persoană ciudată în baie. normal, începutul sună aiurea, dar nu e ceea ce crezi. e simplul fapt că, cândva când mă uitam în oglindă întâlneam o persoană care avea aceleaşi trăsături ca mine, dar avea ceva diferit, ceva ce nu prea pot descrie. dar cu timpul se pare că acea persoană s.a schimbat. şi nu în bine. adică persoana aia nu mai are nici măcar o mică asemănare cu mine, înafară de orbitele albastre deschis ce nici ele nu mai au aceeaşi culoare de altă dată. acum persoana ce mă priveşte pare foarte, dar foarte supărată, poate chiar chinuită. dacă cândva expresia aceea a fost dragută, fină, curată, pură, acum se pare că există doar una încordată, fără urmă de puţină înţelegere, obosită. o da, cu siguranţă obosită, pungile de sub ochi îţi pun puternic amprenta asupra expresiei idioate a feţei. oricum, bănuiesc că ai înţeles ideea. oricum, eu nu vreau să cred că chestia aia sunt eu. pentru că aia e oboseala şi tot ce e mai rău din mine ieşit la suprafaţă. aia nu pot fi eu. aia nu accept să fiu eu. aş vrea să redevin ce am fost odată, să pot zâmbi la orice chestie mică, să mă pot bucura pentru orice, dar acum când încerc să zâmbesc, văd doar cea mai falsă expresie posibilă. aş vrea să nu mă mai enervez aşa, aş vrea să am răbdarea nedoborâbilă de cândva şi toate alea, o să încerc, dar totuşi, vreau să.mi promiţi că îmi vei fi alături.  

miercuri, 27 iulie 2011

mă întreb..

mă întreb cât de intenţionat mă loveşti cu acţiunile tale. mă întreb cu ce căcat am greşit. mă întreb cât va dura până voi accepta situaţia asta. mă întreb cât îţi va lua să realizezi ceea ce faci. mă întreb.. eu sunt cea oarbă?
sau oare lumea şi.a închis ochii în ceea ce te priveşte şi nimeni nu te vede? exagerez eu? greşesc eu? te iubesc eu? te vreau eu? vei fi al meu? ah, în fine, e târziu, delirez, mă duc să te visez.

noapte bună.
      

luni, 25 iulie 2011

qual'è il significato?

la urma urmei ce înseamnă cel mai bun prieten? aş vrea ca cineva să.mi poată răspunde exact, dar fiecare are propria definiţie, propria experienţă, propriile sentimente. în fond de mult timp mi.am dorit să pot rămâne singură să văd cum mă descurc, chiar dacă au fost momente de criză, momente în care eram pe altundeva cu mintea, dar mi.am dorit.o, nu  ? bun, păi uite, chiar dacă blogul ăsta a devenit un loc unde mă plâng mereu de cât de groaznic îmi merge, iar în viaţa de zi cu zi ştiu să ţin în mine şi să pară că nu mă prea doare, mie.mi convine. în fond, cum am mai spus.o, mai repet, ce scriu aici, scriu strict pentru mine, să mă uit la mine peste ani să.mi dau seama ce a fost în căpşorul ăla mic de copil tâmpit, nu ca acum, că mă uit cu 3 ani înainte şi habar n.am cine eram sau ce vroiam, asta nu vreau să se mai întâmple. acum, în schimb, tot ce vreau e să ies din asta, aşa cum îmi propusesem. de ce? să îmi arăt că nu.s o căcăcioasă plângăcioasă şi că mereu voi putea continua. doar deaia. să arăt că nu depind de nimeni şi că pot trăi aşa cum vreau. voi continua şi fără să îmi găsesc propria definiţie la acel cuvânt. prietenie. vor mai exista persoane care.mi vor fi aproape o luna, două, un an, 3 ani, dar asta nu înseamnă că atunci voi şti care e sensul cuvântului. m.am săturat să mai caut. mi.am promis cândva că ultima persoană pe care am considerat.o cel mai bun prieten, va fi întradevăr ultima pe care o voi numi aşa. chiar înainte să înceapă tot, mi.am spus că va fi ultima persoană în care îmi voi pune încrederea, şi pentru moment, aşa va fi.
chiar dacă cândva consideram prietenii vitali, şi sincer nici acum nu mi.am schimbat părerea, câteodată, când nu alegi grupul potrivit, prietenii nu fac decât să te doboare, chiar dacă nu fiecare dintre ei, dar încetul cu  încetul se va rupe tot.. şi vei avea mai mult de suferit.  

duminică, 24 iulie 2011

un anişor.

La mulţi mulţi ani Blogdan. ai făcut un an. un an în care m.ai suportat, pe mine şi problemele mele, pe mine şi pe nervii mei, pe mine şi pe toată lumea care gravita în jurul meu. îţi mulţumesc că mereu ai fost disponibil, m.ai ajutat şi mereu m.ai ascultat [cu toate excepţiile de rigoare, când îmi doream să am la îndemană un caiet şi un creion să pot scrie până ajung la tine, dar acolo nu eşti tu de vină, sigur] îţi mulţumesc pentru că eşti cel mai bun prieten. nu trădezi nimic. nu scoţi nici o vorbă, nu te poate mitui nimeni. în fond, nimeni nu mă poate lovi prin tine. eşti mereu în faţă şi probabil nimeni nu m.ar putea lovi. chiar nu ştiu cum să îţi mulţumesc, ştiu doar că nu am de gând să te abandonez vreodată.

sâmbătă, 23 iulie 2011

in the end.

în fond, niciodată n.o să poţi obliga pe nimeni să te iubească, sau să te suporte, cu atât mai puţin să.ţi fie prieten.

faptul că mă mai zbar, probabil e o mare prostie, dar această prostie încet încet se stinge. în fond, nu consider că e greşeala mea. eu nu cred că trebuie să rămân fidelă cuiva care mă evită cu atâta uşurinţă.eu am încercat, sincer, nu m.am dat din prima bătută, chiar dacă era destul de tentant să o las baltă. dar, nu, eu încerc de fiecare dată, chiar dacă şansele sunt mici. în fond, a fost o perioadă frumoasă, la urma urmei ne.am distrat şi în fine am ţinut unu la altu. indiferent de ceea ce a cauzat această mare ruptură, eu sunt mândră că am făcut parte din Ei. viaţa merge înainte, mai sunt mulţi mai buni sau mai răi decât ei, viaţa nu ne.a fost probabil scrisă împreună.

sâmbătă, 16 iulie 2011

îţi mulţumesc.

"nu te mai vreau
nu mai eşti al meu
nu te mai sufăr
aşa sunt eu. "

şi la urma urmei asta e tot ceea ce îmi umblă acum prin cap. nu mai vreau nimic de la tine, nu te mai vreau pe tine, nu mai vreau nimic din ce.ţi aparţine, nu vreau să aud de tine.
tot ce am văzut în tine se pierde în uitare, tot ce am iubit, tot ce am admirat, totul piere. unde naiba ai plecat, atât de departe cu amintiri cu tot? acele amintiri ce nicicum nu pot să.mi revină. dor mult prea tare şi parcă fără tine dispar, se pierd, se monotizează. nu mai au nici un rost. în fond, a fost mult prea bine cât a fost. mi.ai luat copilăria, iubirea, încrederea şi le.ai târât pe o suprafaţă atât de aridă şi de tăioasă, încât s.au jerpelit de tot, şi nu a mai rămas cam nimic din ele. sper doar să nu îţi mai stau în cale.

vineri, 15 iulie 2011

srry.

îmi pare rău că aparent te.am abandonat, crede.mă n.am făcut.o, zilnic mă gândesc să scriu, dar pur şi simplu nu apuc. în schimb, am ceva material fircălit pe un caiet. revin în curând, mi.e dor de tine.

duminică, 19 iunie 2011

again.

o aşeză pe pat. o întinse pe spate. o mângâie tandru. o dezbrăcă uşor. o sărută cu pasiune. o dorea mai mult ca oricând.

...

o sărută şi ieşi din cameră. ea tocmai petrecuse cea mai frumoasă noapte din viaţa ei.. dar totuşi, ca deobicei, gândurile negative trebuiau să'şi croiască loc prin mintea ei, trebuia un gând aiurea să ii fută chefu' . ideea genială? că poate el doar asta dorea.. să o aducă în pat. dimineaţa nici nu va mai vorbi cu ea. rămase sezută cu o perină în braţe. îi venea silă. de ea, de tot, de gândurile alea. de el, de tot. se aşeză pe o parte şi încercă să adoarmă, dar lacrimile îi curgeau şiroaie. o secundă după el întră în cameră. încercă să nu'i ofere atenţie. el se întinse lângă ea, îşi dădu jos cămaşa şi o puse pe ea. o întoarse, o admiră, îi adulmecă încă o dată parfumul abdomenului şi îi încheiă cămaşa. îi era mult prea mare. dar o adora cum arăta în ea. se simţea util. simţea fluturaşii ce'i zburdau în stomac. era atât de frumoasă. dar.. îi sărută lacrimile şi bănuind cumva despre ce era vorba, se aşeză la ea în poală şi o strânse tare tare în braţe. o lua apoi la rândul lui  în braţe şi îi şopti la ureche că e cea mai frumoasă şi că niciodată nu trebuie să'şi mai facă astfel de griji. cu lacrimi în ochi îi spune că vrea ca ea să fie singura pe care să o îmbrace cu cămaşa lui dimineaţa.


STUPID THING. iară mă apucă. îi ruptă de undeva. e chiar o parte dintr'un gând mai vechi. doar o parte dintr'un vis de mult pierdut.     

vineri, 17 iunie 2011

what i.ve done?

şti care.i faza? că atunci când eşti singur şi nu ai cu cine să povesteşti despre problemele tale, eşti obişnuit, nu ţi se pare deloc aiurea, stai, îţi trece şi gata. dar atunci când totuşi ai cu cine povesti şi ai încredere în cineva, te cam doare când nu vrea să audă de tine, nu crezi? bă, ce mai contează totuşi, se pare că pe orice sun, cu oricine vreau să vorbesc, toţi îs ocupaţi, toţi au treabă. pula mea. asta este. o.i fi făcut iară eu ceva.   

miercuri, 15 iunie 2011

apus.

la urma urmei toate apun. fie e vorba de soare, de fericire, de cel mai bun prieten, de singura persoană pe care o iubeai, de viaţă, de cel în care ţi'ai pus toată încrederea, fie orice ar fi. sau, cu puţină răbdare, şi cele mai naşpa lucruri trec. dar chestia e că în cazul lucrurilor frumoase, da, gândeşte'te, acestea din urmă apun mult prea repede. apun chiar prematur. diferenţa este că ele nu mai răsar. problemele întodeauna vor răsări. dar, crede'mă, cel mai bun prieten, nimeni, nimic, niciodată nu va mai fi ca el. NIMIC. îţi jur. orice lucru care'l iubeşti va apune. asta e viaţa, trebuie să lupţi ani pentru a avea zile fericite. iar eu, acum, sunt la apusul vieţii mele. nu, nu mor. nu mă pot exprima calumea. ideea e că acum se pare că apun toate. tot ce preţuiesc se stinge, tot ce iubesc piere, tot ce am este călcat în picioare. deci da, e un apus, dar cu un nou răsărit, ştiu asta, eu o să continui, la urma urmei, ştiam că nimic nu durează veşnic..     

sâmbătă, 28 mai 2011

morph.



îi crescuseră doza de morfină. eu tocmai aflasem. o vedeam acolo întinsă în patul acela de spital, în fond nu mai era ea. aflasem că deja de câteva luni o ţineau cu morfină.. iar acum, când era în faţa mea, acum când ştiam, nimic nu mai era de făcut. de ce naiba nu am putut afla mai repede? să pot vorbi cu ea. să pot să' i spun ceva. eram aproape fără speranţă, ceva îmi spunea că era ultima dată când o vedeam respirând. dar nu trebuia să gândesc aşa. era greşit, trebuia să am încredere. dar văzând'o acolo în starea aceea, încrederea şi speranţa nu'şi mai aveau locul. eram acolo de 2 ore.. eram obosit. eram.. trist? da, probabil ăsta era cuvântul. îmi aşezasem capul pe pat şi o luasem de mână. după câteva secunde mi'am ridicat capul.. încerca să'şi deschidă ochii. da, acum se uita la mine. confuză. tristă. aiurită. total pe-dinafară. mă uitam plin de speranţă dar dupa 2 minute lungi ca naiba, fixat de aceeaşi privire goală şi totuşi îndepărtată, mi'am dat seama că nu mă recunoştea. pentru ea nu eram acolo, sau cel puţin eram departe. mult prea departe ca să mă poată auzi, mult prea departe pentru a putea măcar atinge mâna ce o strângea acum pe a ei.  


iar acum, eu ştiu că e într'un loc mai bun. steluţa aceea de pe cer aseară mi'a zâmbit.   



[scuze pentru această postare.. poate nu trebuia să o scriu. sau poate nici nu trebuia să mă mai gândesc la asta. da' ceva m'o făcut să mă gândesc la asta destul de insistent. îţi mulţumesc totuşi.]

vineri, 27 mai 2011

vitezomanul.

îi plăcea viteza. nu degeaba şi'o luat o motocicletă. nu degeaba o ajuns sub un tir cu ea. nu degeaba o continuat să meargă cu motocicleta. nu degeaba aluneca cu un Ford cu 205 la ora prin 90 şi ceva. nu degeaba a fost firea care a fost. eu cred că ar fi preferat să moară în alte circumstanţe. eu cred că i.ar fi plăcut mai mult să fie strivit de o maşină pe o autostradă.. şti, şi nu zic asta din răutate, crede.mă, ci doar pentru simplul fapt pentru că şi eu aş prefera să mor aşa. să ştiu că mi.am gustat viaţa. sună aiurea postarea asta, ştiu. dar nimeni n.o să înţeleagă pentru că nimeni nu e fiica lui. eu cred că lui i.ar fi plăcut ca toată viaţa să o petreacă gonind prin fel de fel de locuri. eu ştiu asta. eu îs complet sigură. eu.. asta simt.

dar cel mai important, Nu degeaba iubesc viteza.

îmi place viteza. mă face să mă simt bine. iubesc să.mi simt pletele.n vânt. iubesc bătaia vântului asupra mea. iubesc să simt că toate rămân pe loc iar eu fug. iubesc la nebunie caruselele. iubesc chestiile astea care te fac să.ţi stea inima.n loc, chiar dacă, sincer câteodată mi.e frică. sincer, nu vreau să apuc momentul în care dacă o iau la goană cu ceva să existe posibilitatea de a face infarct din cauza înaintării în vârstă. puii mei, nici gând. eu o să mor încercând să fac bungee jumping sau să sar cu paraşuta, sau cine ştie. da n.o să mor nici de bătrâneţe, nici de cancer. o să mor zdrobită. bă, sincer, par puţin, de fapt, puţin mai mult dusă de acasă, dar eu asta cred. în fond, nu scriu asta pentru nimeni, nu vreau, nu mi.e gândul că va citi cineva, eu scriu pentru mine. 

până atunci, zboară cu mine, 
nu lăsa lucrurile pe mâine. 
zboară departe
ţine.mă aproape
zboară şi ia.mă cu tine
tine.mă bine.  

până mâine să nu lăsăm nici un loc nestrăbătut
până maine să socotim că în viaţă nu am pierdut
nici un loc, nici o trăire, nici o emoţie
nimic din ce poate fi trăit 
de orice om cât mic cu un zâmbet tipărit.

să zburăm deasupra lor
să ajungem până la nori
să le arătăm tot lor
că mai este timp până.n zori.  

acum ia.mă de mână
şi ţine.mă bine
am pornit într.o călătorie
din care nimeni nu ne poate opri.  

marți, 24 mai 2011

little conversation 2

  • ce vezi în ochii mei? 
  • poate inocenţă?
  • inocenţă? de unde îţi rezultă o asemenea trăsătură? 
  • din adâncul adâncului ochilor tăi. se pot citi atâtea în ei...
  • cum poţi vedea tu aşa ceva în spatele unei asemenea persoană? care nu gândeşte, nu face ce trebuie, răneşte, nu.i pasă.. 
  • asta crezi tu. dar tu nu te vezi. plus, a nu gândi, nu înseamnă că nu eşti o persoană bună.
  • iar tu nu mă cunoşti
  • tu nu te vezi. tu nu te poţi privi. tu nu te'ai văzut nici atunci în troleu.. lângă orbul ăla. cum îl priveai, cum erai atentă la el, să nu'l dea nimeni jos, cu câtă grijă te mişcai, cu cât talent ai uitat de necazurile ce te doborau cu 5 minute înainte, cât ţi s'a schimbat expresia feţei, cât de aproape îi erai. vrei să continui? crede.mă, tu nu te vedeai.
  •  nu cred.. de fapt, îmi amintesc. aş fi vrut ...
  • ai fi vrut să.l strângi în braţe. spune'o. 
  • da, asta aş fi vrut. mi'a căzut foarte drag. 
  • şi asta în 7 minute petrecute împreună. şi tu mă întrebi unde văd inocenţă? ai dreptate, nu văd doar inocenţă, văd şi bunătate, înţelegere, iubire, sprijin. nu eşti aşa cum crezi. degeaba. nu vei fi o scorpie niciodată.
  •  mersi, n'ajuţi deloc.
  • asta eşti tu. eu vreau doar să te vezi, să te cunoşti. 

are totuşi dreptate.. de ce nu pot fi o scorpie? 

vineri, 20 mai 2011

fie ce'a fii.

fie e anotimpul, fie e că mi'am revenit, fie nu ştiu, dar am ajuns înapoi la aceea stare de mă doare fix undeva, aşa bine ca în momentul în care am făcut cunoştiinţă cu dragul meu blog. sincer, mi se rupe de majoritatea. am ajuns să ţin totuşi mult mai mult la cele persoane care merită, în rest, fie ce'a fii. nimic, nimeni nu mă mai convinge atât de uşor ca acum 4 luni, în culmea sensibilităţii şi vulneralităţii mele, de fapt nu mă mai convinge deloc. fac totul după buna mea voinţă. şi nu îmi păsă dacă la alţii le place sau nu, e mai sănătos pentru mine. ce m'o făcut să mă trezesc sau să'mi revin, nu ştiu. poate arcul ăsta de răutate şi nepăsare de care dă dovadă lumea.
ştiu foarte bine ce m'a făcut să devin atât de vulnerabilă şi de slabă - a fost el care vini. vidi. vici. a apărut, m'a vrăjit [nici acum nu'mi dau seama cu ce.] şi a plecat. acum e lapte vărsat. sincer, nu'mi mai pasă.
prea curând nu se va mai întâmpla aşa ceva. să permit ca cineva să treacă preşul inimii mele. din nici un punct de vedere.        
acum parcă mă axez mai mult pe fiinţele astea cu care convieţuiesc în colibă şi cu încă câteva personaje destul de importante.

sâmbătă, 14 mai 2011

fuck this stupid moments.

bun, revenind la perspectiva din primele 2-3 postări, spun că sunt o persoană foarte rea, aiurea, banală, proastă. şi toate astea pe puţin spus. de ce? oare de ce pot spune asta? păi doar pentru că să zicem că mă cunosc. şi mă urăsc din n puncte de vedere. încet încet dispar şi acele puncte care cândva le apreciam la mine. nu mai există acea veche eu, s.a cam dus naibii, odată cu timpul.
ok, chestiile ăstea mici ce gravitează în jurul meu se numesc prieteni, sau mă rog, de faţadă cel puţin aşa se intitulează. cu toate că deobicei îmi sunt alături, eu dau cu picioru în ei şi dupaia tot eu plâng. prostia mea pare să nu cunoască limite. nu mai sunt nici ambiţioasă, nici tipa plăcută de toată lumea, nici aia care stătea să deseneze ore întregi, nici aia care le râdea la toţi în faţă, nici aia care să fie tare. nu mai pot rămâne impasivă la orice. toate mă pot lovi. şi normal, orice ce cuvânt mă străpunge. am ajuns unul din cele mai mari jeguri din istorie, poate chiar in top 10. mă pot simţi mândră, nu?
nu mai pot accepta pe oricine, nu mai plac pe oricine, nu mai am încredere în nimeni. am devenit o sălbatică. da, adevărat, şi înainte eram o sălbatică, dar o sălbatică bună. acum, nici măcar jarul nu pot spune că a mai rămas din vechea eu. chiar dacă încercam cândva, şi cândva corpurile din jurul meu gravitau pentru mine, acum, nimeni, nimic. doar întuneric. şi oare de ce? hai să îţi spun eu: pentru că îi dau deoparte fără să îmi dau seama. plec de lângă ei, atât fizic, cât şi psihic.
m.aş bate. mi.aş da pumni. dar mândria şi prostia nu mă lasă să fac nimic. conştiinţa aia proastă nu mă lasă să pun capăt la tot. doar gândul că poate corpurile ar suferi daca aş pune capăt..

luni, 9 mai 2011

good bye.

hey, ce e cu piesele astea? de ce le asculţi? pentru tine oare mai înseamnă ceva ele? oare vechiul tu încearcă să'şi facă loc pe lângă tine şi încearcă să urle cu toată puterea? ce'ţi trezesc ţie aceste piese? ce vrei oare să spui? şti, mă îngrijorezi. aş da orice pentru vechiul tu. mi'aş dezgropa sentimentele ce treptat le'am îndepărtat de la mine acum vreo doi-trei ani. te'aş strânge în braţe. ar fi ciudat, nu'i aşa? oare de câte ori te'am luat în braţe de bună voie? o dată? niciodată? sincer nu stiu.. vocea lui Em îmi pătrunde adânc inima şi'şi croieşte rapid cale spre suflet.. acum el urlă. da, Em urlă. te strigă. te vrea înapoi. vocea lui face totul, fiecare cuvânt mă străpunge tot mai asculţit şi mai dureros, scoţând la iveală n gânduri şi amintiri. ca atunci cand mă luai şi mă fugăreai prin casa, gâdilându'mă şi râzând împreună, sau atunci când ne dădeam pe gheaţă şi te'am făcut să cazi, ca atunci cand m'ai aruncat în lac, ca atunci cand ţi'am zis că am mâncat flori de la tanti k, că m'a prins şi urma să mă bată şi te'ai apucat de râs şi mi'ai spus să nu'mi fac griji. atunci cand te'ai dat cu mine pe topogan. cât de fericită eram că te'am urcat pe topoganul ălă. atunci cand ai pus un peşte mare în vană. atunci când am fost la pescuit şi am pescuit numa broaşte. atunci când.. vocea lui Em dispăruse, imaginile, amintirile, copilăria, fericirea au disparut. caietul din faţa mea avea două pagini scrise în plus.. iar pete amare mărunte pătau majoritatea cuvintelor. o altă piesă..acum urletul vechiului tu era animalic, vroiai să iesi, dar prea târziu, tu a pus stăpanire pe creier din nou, in totalitate. adio, frăţiorul meu mai mare întodeauna mai mic.

duminică, 8 mai 2011

Happy B-day !

La mulţi mulţi ani  ! îţi doresc tot ce e mai frumos şi mai bun, nu cred că are rost să ne povestesc povestea. istoria noastră e încă scurtă, dar are tot timpul din lume înainte, îţi promit. vor mai fi atâtea şi atâtea momente petrecute împreună, peste ani ne vom aminti de prostiile de acum şi vom râde fix ca acum. bă, în schimb cred că are rost să îţi spun cât de mult ţin la tine şi că eşti cel mai bun prieten pe care'l poate avea cineva.. poate mult prea bun pentru cineva ca mine.. eşti o persoană foarte calumea. eşti hmm.. nu o să fac nici poveşti de dragoste aici, nici mare tam-tam. tu şti foarte bine. nu cred că trebuie să'ţi spun, iar dacă te îndoieşti de ceva, sau nu şti atât de bine cât cred eu, te sfătuiesc să mă întrebi. şi'ţi voi răspunde cu cel mai mare drag. eu, tot ce pot să fac, ce'mi stă în puterile de om extrem de simplu, e să'ţi fiu alături mereu.
 eu.. Te Iubesc Extrem De Mult  ! ! !  La mulţi ani  ! ! !



postarea asta e varză.. tocmai pentru că aş fi vrut să fie perfectă şi să'ţi spun cât de important eşti, dar sincer, nu mi'ar ieşi niciodată în destule cuvinte, sau în cuvinte potrivite ceea ce simt pentru tine. eşti pur şi simplu persoana care mă ajută să pot trece mai departe, pe cuvânt.  

luni, 2 mai 2011

de ce crezi.

de ce crezi că toate astea îţi sunt dedicate ţie?
când sunt versuri scrise în momente ale zilei,
când nici un firicel de gând nu se apropie de tine.

ce te face să te crezi atât de important?
ce te face să crezi că însemni ceva pentru mine?
ce te face să crezi că mă meriti?

last time you...

îţi aminteşti când a fost ultima dată când, într'o seară, chiar răcit fiind, ti'ai dat jos geaca şi ai pus'o pe ea? sau când ai plimbat'o prin ploaia roz-albuie de petale ale primăverii? ultima dată când ai uimit'o? ultima dată când ai strâns'o în braţe şi i'ai spus cât de mult o iubeşti? ultima dată când ai stat treaz chiar şi rupt fiind doar ca să o priveşti cât e de frumoasă? ultima dată când i'ai dăruit ceva fără nici un motiv? ultima dată când ai sărutat'o fără a'ţi mai putea lua buzele de pe ea, dorindu'ţi cât mai mult din gustul ei şi din fiorul primulu sărut? ultima dată când ai renunţat la ceva ce'ţi place doar pentru a putea'o ţine în braţe? ultima dată când ti'ai petrecut degetul peste pielea ei fină, în urmă lăsănd un scurt geamăt şi dorinţa de a te avea tot timpul lângă ea? când i'ai propus ceva nou, ceva ce şti că ea iubeşte? când ai lăsat'o ultima dată să aibă grijă de tine, să te răsfeţe, să te facă să uiţi de probleme? când îi dai ocazia să te iubească? spune'mi la câte dintre astea ai un răspuns satisfăcător. spune'mi, iar apoi îţi vei da seama singur de ce ea nu mai este ceea ce cândva îţi doreai cu atâta putere.    

duminică, 1 mai 2011

angel sin.


''oare un înger poate greşi? oare el poate să se spele de păcate aşa de uşor? oare dacă un ...''

mi se părea că ai chip de înger. eu aşa te vedeam. ca un înger. dar acum realizez ceva: nu aveai aripile albe. le aveai pătate de sânge. fiecare cuvânt frumos, fiecare sărut, fiecare îmbrăţişare, fiecare promisiune, tot ce făceai, picta albul imeculat cu alte dâre. cu cât timpul trecea, se formau şi cheaguri de sânge. aripile'ţi erau deja roşii cu şiroaie de sânge curgând în urma ta. oare chiar erai un înger? nu, erai orice altceva, iar când ai plecat, eu eram plină de sânge.. eu eram aceea care s'a minţit singură, cea care a greşit. iar tu? tu erai din nou alb, erai din nou curat. ce ai făcut? ţi'ai dus aripile la curăţătorie? le'ai dat cu înălbitor? ce naiba ai făcut, vreau să ştiu, să pot să mă curăţ şi eu de tine şi de păcatul tău. să'mi torn înalbitor pe inimă, să nu mai fie roşie. să rămână albă, să nu mai poată iubi.
''da, dar aşa, cândva va mai fi pătată de păcatul altcuiva.''
nu'mi pasă, vreau doar să uit că cineva cu chip de înger a reuşit să păteze urma inocenţei şi a purităţii unui copil.
   

ice.


şi oare şti ce faci tu? înmoi sloiul de gheaţă ce acoperă întregul organ vital. ce'l acoperă şi înconjoară cu zeci de straduri. fiecare cuvânt dezgheaţă încet-încet un strat. un alt cuvânt, un alt strat. şi ca ce chestie? să faci cale liberă unui altu care n'o să aibă nici pe departe intenţiile şi gândurile tale, şi care iar îşi va bate joc cu brio de acel organ mărunţel, care se miceşte oricum de fiecare dată în care primeşte o lovitură de genul ăsta, şi de chestia aia mică din cap care permite oricui să intre şi să nu mai iasă sperând la o greşeală, la orice ce să demonstreze că nu s'a înşelat din nou.. iar apoi să mă întorc la tine cu sloiul mai puternic şi mai gros decât înainte, tu dezmorţindu'l şi data viitoare? nu, nu e corect.       

sâmbătă, 30 aprilie 2011

prostule.

eşti cel mai mare dobitoc. dar te iubesc.

p.s. nimic, dar nimic nu m'ar face să îmi pară rău pentru că n'am avut timp să mă îmbăt ca o scroafă şi să ai tu grijă de mine. mă bucur că ţi'am fost de ajutor. în schimb, sper să te fi învăţat minte, chiar dacă ştiu că n'ai făcut'o.
 p.p.s. e ultima dată în care vorbesc aşa cu tine. îmi pare rau că am vorbit aşa. m'ai enervat. şi speriat. şi.. de păţeai ceva.. ah, şti tu.           

marți, 26 aprilie 2011

thk u, a.

bun, dar în cazuri ca ăstalalt.. mă bucur că sunt realistă. că nu mă las aşa purtată de cuvinte. chiar dacă din partea cuiva care şi'a lăsat puţin inima să vorbească.. sau poate imaginaţia să plutească. şi care totuşi nu'mi vrea răul. dar mă bucur că nu vreau să'l cred. şi astea mulţumită existenţei ei în viaţa lui. îţi mulţumesc că eşti tu acolo pentru el. sincer. 

duminică, 24 aprilie 2011

posibil să nu şti să visezi?

în cazuri ca ăsta, îmi pare rău că sunt realistă. 
când sunt aici, trebuie să am limite, trebuie să ştiu când să mă opresc. e ok. m'am obişnuit, dar când visezi? când visezi n'ar trebui să ai limite. ar trebui să profiţi şi să'ţi porţi mintea în toate locurile posibile. cu toate persoanele imposibile. cu toate locurile nevăzute. cu tot. să nu te abţii de la nimic. dar nu, nu pot. eu trebuie să am limite şi bun simţ până şi în vise. până şi când mă gândesc la ceva. ''nu, nu mă pot gândi la asta, nu e corect/bine/sănătos'' , ah. mă plictiseşti, fraiero'. atâta bun simţ. pentru ce? pentru cine? de ce'mi pasă? cine ar putea şti ce gândesc? de ce nu pot să fac şi eu pe tipa adolescentă care se îndrăgosteşte de vedete? de ce nu mă pot gândi la cineva cu care n'aş avea nici o şansă să mă întâlnesc, calculând imediat că şansele sunt 0 şi nu merită? e obositor. e aiurea. dacă nici să visez nu ştiu, îs un nimic.         

joi, 21 aprilie 2011

idea.

bă deci mainainte toată lumea o luat'o mai mult sau mai puţin în glumă.. hmm.. dar gândeşte'te cât de tare ar fi să'mi apară toată ceata aia de plozi/prieteni aşa pe neanunţate în faţa uşii cu un sac de 5 kg de cartofi, cu un cofrag de ouă, cu 2 sticle de suc şi să zică, ''no, serus, am venit''. bă deci ar fi foarte tare frate. bună idee. bă chiar ar fi mişto.

miercuri, 20 aprilie 2011

little conversation.

  • nu te mai recunosc. 
  • câteodată nici eu nu mă mai recunosc.
  • şi ai de gând să faci ceva în privinţa asta?
  • da.
  • ce? 
  • vreau să'mi amintesc că eu nu eram aşa.
  • vei reuşi ? 
  • da.
  • eşti sigură ? 
  • normal.
  • aş vrea să te cred.
  • şi eu aş vrea să mă cred. tu ai putea să mă ajuţi şi să crezi în mine. 
  • adevărat. 
  • ai să mă ajuţi ? 
  • mă mai gândesc. vreau să văd că faci primul pas.
  • să ţi ochii deschişi.
  • cu siguranţă.   
 nu, chiar nu mă mai recunosc. :[

marți, 19 aprilie 2011

since 2004.

în timp să'i urez un sincer la mulţi ani persoanei care a fost atât de detreabă şi m'a suportat încă dintr'a 5a când eram nimic altceva decât o biluţă zâmbitoare care habar n'avea că trăieşte, înafară de cum o cheamă nu prea ştia nimic, iar ea era o tipă blondă, cu ochii albaştri, cu trening roz la primul nostru impact. apoi într'a 6a când începusem să prind formă de lăcustă, şi cumva cumva realizam că exist. în a 7a când vai mie aveam deja 13 ani şi eram foarte cul. deja eram ceva mai către fiinţă umană din punct de vedere al mentalităţii. în a 8a eram ceva mai coaptă, dar eu o văd ca cea mai idioată, perioadă. pur şi simplu n'o pot descrie. o luasem razna total, mă certasem cu dânsa. dar ea încă lângă mine a fost toţi acei 4 ani de gimnaziu, oribili, totuşi acolo am început să trăiesc. uite, s'a terminat gimnaziu, uite că m'a părăsit, banchet, încă un pusi după care a plecat. lacrimi, stare aiurea şi mai ales razna cu totul. normal, aici apare Făt frumos, dar în această postare nu vreau să'i acord lui atenţie [nicio supărare, bro, ok?], apoi cumva cumva, trecem peste perioada aceasta, ea din nou îmi întinde o mână, şi ne continuăm anii de căsnicie.. liceu, fiţe, chestii, socoteli, am rămas aceeaşi, dar totuşi am prins formă aici. am început să realizez, chiar dacă încă sunt în proces de formare, anu' trecut m'am dezvoltat cel mai mult, însfărşit seamăn a persoană. a9a am trecut'o doar în prezenţa ei virtuală, dar draga de ea, apare de ziua mea în uşă, urmată de o scurtă separare, după care de o vară super tare, frate. şi aşa, pe foarte scurt, încă ne continuăm căsnicia, avem 6 ani împreună. de doare'n paişpe de tot ce trece, noi tot împreună. mersi că mă suporţi, şi cu plăcere că te suport. te enervez, mă enervezi, who cares? 


bă, te iubesc. şi mersi again, si te aşteptăm acasă. 

old times.old friends.

în timp ce pletele'mi fluturau la adierea vântului,  aveam alaturi prietenii de odinioară. părea totul ca acum nu mult timp, dar totuşi deajuns încât să'l facă să pară mult. parcă totul devenise trecut iar noi eram cei de atunci. zilele petrecute împreună cu ei mi se derulau în faţa ochiilor, eram absenta acestei lumi. un zâmbet lung îmi picta faţa. brusc, au revenit sentimentele şi gândurile de atunci. brusc, am început să înţeleg ce şi de ce făceam atunci. brusc, îmi doream înapoi vechea gaşcă, vechile obiceiuri, vechii prieteni, vechile jocuri, vechea eu. brusc, i'am văzut holbându'se la mine cu priviri întrebătoare. şi tot atât de brusc, i'am luat pe amândoi în braţe. logic, frunţile lor se încreţiseră un strop mai mult, dar la rândul lor m'au strâns în braţe. nu'mi pot imagina gând le străbătea mintea niciunuia dintre ei, dar nici nu'mi pasă. mă bucur că erau acolo. mă bucur că am putut să'i strâng tare în braţe şi probabil am învăţat ceva.. să am grijă de ceea ce am în prezent şi să nu mă plâng de ceea ce nu am. aşa trebuie să fie. şi aşa trebuie să preţuiesc prietenii şi legăturile pe care le am acum. multumesc pentru azi. 

luni, 18 aprilie 2011

i wish..

nu'mi place ce văd. mă deprimă. dar nu că eşti supărat. nu pentru că'ţi văd lacrimile în ochi, nu pentru că asculţi melodii triste. nu pentru că te macină ceva. ci pentru că nu sânt lângă tine. cu greu rezist să'ţi spun că vreau să te iau în braţe. de ce? pentru că'mi eşti prieten şi pentru că ţin la tine. pentru că vreau să plâng cu tine. şi pentru că mi'ar face plăcere să plâng cu tine. nu m'ar deranja nici să plâng o ora cu tine. nu m'ar deranja nici să'mi plângi în braţe iar eu să încerc să te liniştesc. nu m'ar deranja nimic. mă deranjează doar că nu'ţi pot fi alături. asta e tot. vreau să fi bine. vreau să pot face ceva. vreau să te văd zâmbind. vreau..  mă înţelegi? aş vrea să poţi, dar nu. nu vrei să mă laşi. aşa'i? n'ai putea întelege. aşa fac prietenii, se susţin.

luni, 11 aprilie 2011

la seconda lettera.

quando gli scrivetti per la prima volta, non c'abbi il tempo di pensare, ma la seconda volta mi domandai se dovevo dargli del tu o del lei. ormai erano quasi 9 anni passati. cosa dovevo fare? come dovrei cominciare la lettera? forse a dimenticato me, trovando qualcosa di più buono. qualcuno che lo amasse davvero quando l'aveva accanto. qualcuno che lo pensasse più spesso, non solo una volta all'anno e manco allora. cosa dovevo scrivergli di esser stato a quel punto accanto a me? hmm.. lui desiderava che io continuassi a vivere così? oppure egli volle che io viva felice a con quest'altro? che volle egli? non lo so! purtroppo non posso saperlo. non me l'ha mai detto. purtroppo io non ho potuto chiedergli scusa per ciò che ho fatto e pensato. non ho potuto dirgli niente di tutto ciò che penso ora e voglio. ora sono più grande. sono sicura che posso comprendere tutte le cose che lui avrebbe voluto che io le faccia. se almeno sapessi che cosa lui volle per me.
basta piangere per oggi. basta essere superficiale. sai, mi sento proprio male quando mi accorgo che ti penso quasi mai. mi fa piacere quando ti ho nella mente e sai benissimo che è stato un bel momento per me quanto ti sentivo lì, proprio accanto a me. e parlavo a bisbaglio perché sapevo che tu mi avresti sentita. bellissimo momento, vero? beh, ti prometto che verrò presto a trovarti. no! sbagliato! a vederti no! a sentirti vicino sì! a dirti che cosa ho combinato e che mi manchi un mucchio. un bacio grande grande papà.

e senza accorgermelo, gli scrivetti pure la secoda lettera. sì, ed io le diedi per il tu. perché? perché era è sarà per sempre il mio vero e unico padre.

sâmbătă, 9 aprilie 2011

aş vrea să cred.

aş vrea să cred că a fost doar un coşmar.
aş vrea să cred că m'am minţit singură, decât să dau vina pe tine.
aş vrea să cred că totul se va rezolva.
aş vrea să cred ce mi'ai spus aseară.
aş vrea să cred că nu era din cauza alcoolului.
aş vrea să cred că am acţionat eu greşit.
aş vrea să cred că nu trebuia să plec.
aş vrea să cred că o fost totul o greşeală.
aş vrea să cred că nu a fost vina mea.
aş vrea să cred că vântul bătea pentru mine.
aş vrea să cred că mai bine rămâneam acasă.
aş vrea să cred că era mai bine pentru tine dacă nu existam.
aş vrea să cred că soarele nu va mai apune niciodată.
aş vrea să cred că am doar o zi proastă, atât.
aş vrea să cred că vom fugi din nou în ploaie.
as vrea să cred că e o prostie ce fac.
aş vrea să cred că îs obosită şi deaceea gândesc aşa.
aş vrea să cred că lumea nu e rea.
as vrea să cred că trăim veşnic şi că viaţa e mereu frumoasă.
as vrea să cred şi multe altele..
dar şti prea bine că nici măcar eu nu mă pot minţi într'atât încât să cred.

miercuri, 6 aprilie 2011

bine te'am găsit, viaţă !

deşi obişuiam să trec pe stradă fără să văd nimic. fără să ascult nimic. fără să'mi pese de nimic. totuşi am început să observ, să admir, să cunosc.. tot. îmi dau seama că până acuma chiar eram total pe altă planetă. nu existam. eram un nimeni nicăieri. dar ceva s'a întâmplat. ce? hmm. greu de spus exact.. m'am maturizat? am crescut? hmm.. nu ştiu, serios. dar nici nu'mi pasă. totuşi am realizat că exist. când mă trezesc, ochii'mi aluneca pe geam, la cer.. când ies din casă fiecare privire mi se'ndreaptă spre gardul viu si către grădina din faţa blocului, căutând noi crenguţe. oriunde m'aş afla, de acum admir culorile, contrastele, nuanţele. verdele plantelor nu mai are acelaşi verde şters, urât, comun, ci are zeci de nuanţe şi umbre. copacii nu mai ocupă locurile degeaba, ei înfrumuseţează peisajul. totul are un sens. o culoare proprie. un loc special. un miros. un zâmbet cuibărit pe faţa mea.
nu'mi plăcea primăvara, pentru că era fleaşcă după iarnă.
nu'mi plăcea vara, pentru că era cald. în iulie îmi era dor de colegi.
nu'mi plăcea toamna, pentru că frunzele făceau mizerie.
îmi plăcea iarna pentru îmi găseam un anume loc în frigul ei, mă alina.
acum? acum trăiesc. mi'am dat seama că viaţa nu se rezumă la atât, ea trebuie trăită. mi'am dat seama că nu trebuie să am încredere în oricine, dar că pot să primesc pe oricine lângă mine oricând. am învăţat că am un prieten adevărat în care am încredere orbeşte şi că cu el alături se poate merge înainte orice s'ar întâmpla. iar apoi, mai sunt şi ceilalţi prieteni, cei care mă sustin, mă fac să râd, mă ajută, mă mai cicălesc, îşi mai bat joc de mine, dar sunt prietenii mei. :]]

vineri, 1 aprilie 2011

pacefull.

însfârşit în siguranţă. însfârşit linişte, iubire, pace, plăcere. la suprafaţă pare pustiu, dar ştiu şi simt că e plin aici. plin de bucurie şi bunătate. rar mai trece cineva prin calea'mi depărtată. aplecând puţin capul în semn de salut, şi apoi hoinărind în continuare ca orice suflet singur pătrunzător în acest loc. îţi mulţumesc, al meu părinte ce'mi oferă iubire şi un loc primitor şi cald mereu. apoi, înţelegere pentru orice necaz. îţi mulţumesc că'mi strângi singurătatea'n braţe şi că oricare ar fi problema, mă asculţi răbdător, cuminte, la al tău locşor.

marți, 29 martie 2011

thank you.

chiar dacă mă bucur de faptul că am pe cineva alături, câteodată am impresia că eu ar trebui să rămân singură.. să nu ştie nimeni de mine.. să pot sta în locul meu preferat fără ca nimeni să ştie. să pot să fiu pur şi simplu singură. mă simt bine când îs singură. dar totuşi, când se întâmplă să rămân singură, exista cineva care ţine la mine. şi oricâtă ceaţă ar fi, reuşeşte să treacă prin ea şi să mă găsească, fără greutăţi. e totuşi singurul care contează. sai, ti voglio un carro di bene, pentru că'mi eşti alături.
chiar dacă cândva, de cele mai multe ori credeam că visez, că nu poate exista o persoană căruia să'i pese atât de mult de mine, tu mi'ai deschis ochii şi m'ai făcut să am încredere în tine. iar dacă ăsta este într'adevăr un vis, îmi doresc să ţină cât mai mult.

duminică, 27 martie 2011

mi manchi.

s 'adorm la tine în braţe ştiu c 'aş fi fericită. oricât mă doare acum prostia asta, eşti tot ce 'mi doresc ca să scada ambele dureri.. şi cumva adorm visând la tine.. dar mă trezeşte ceva.. simt cum nişte mâini fine îmi ridică capul cu grijă şi îl aşează pe ceva.. apoi parfumul tău mă inundă, mă pătrunde şi găsesc puterea de a 'mi deschide ochii.. da, mă aflam la tine în braţe.. îmi ridicai puţin o mână şi îţi ridicai bluza puţin cât să dezvălui o mică parte din trupul tău perfect. mă apropiai şi 'ţi sărutai corpul.. tu mă strânsei tare de tot în braţe în semn de recunoştiinţă şi încredere. pusei şi eu la rândul meu mâinile în jurul tău şi te strânsei cât putui, dar fiind atât de slăbită, îs sigură că pentru tine a fost doar o atingere.. te doream.. îmi era chiar dor de tine.. mă sărutai pe frunte şi îmi soptii că mă iubeşti şi că orice ar fi, vei fi acolo pentru mine.. apoi un sărut îmi închise ambii ochi pe rând şi ştiam că atunci când mă trezesc vei fi acolo. aş fi oprit momentul acesta pentru o eternitate.. dar m 'am lăsat dusă de somn, murmurând la rândul meu un  ''te iubesc''.

luni, 21 martie 2011

ai încredere..

hmm.. degeaba, nu? degeaba încerc să protejez ce iubesc.. aşa'i? ce naiba să mai fac? e greu să lupţi.. dar totuşi e mai greu să te laşi învins.. eu n'o să renunţ la tine pentru nimic în lume.. totuşi câteodată trebuie să accepţi că vreau să am grijă de tine.. şi că nu'ţi vreau răul.. e aiurea, ştiu.. dar sincer, îţi vreau tot binele din lume.. învaţă doar să ai răbdare..
of, habar n'am ce o să pot să'ţi spun mâine. n'am reuşit încă să'mi pun gândurile în cuvinte.. aş vrea doar să ai încredere în mine.. chiar nu o fac ca să te supăr.

love ya ! :*

joi, 17 martie 2011

sorry..

 chiar m'am săturat..
eram cu căştile în urechi şi totuşi un zgomot se auzea peste vocea lui hayley.. oh, nu din nou, urlete, certuri, scandal, minciuni!
nu vreau să mai aud aşa ceva. zău.. sau zău dacă mai rezist.. bine, dacă chiar e, logic că rezist, pentru că deja în 8 ani, nervii mi's destul de întinşi astfel încât să suporte aceleaşi prostii.
poate fi posibil că în locul în care se presupune a'mi fii casă, mă simz ca într'o închisoare, sau pur şi simplu să n'am o familie? se poate ca să ajung "acasă" şi să mă închid în cameră că altfel chiar nu suport atmosfera? se poate ca, cu cineva care se presupune că ar trebui să aibă grijă de tine, de fapt să te facă o cârpă? şi nu neapărat fizic, dar mai ales mental, unde îmi dau seama că şi el o avut o foarte mare contribuţie la stima de sine şi la încredrea în mine. e normal, nu? să distrugi un copil în asemenea hal? hmm.. greşesc, nu e doar unul, sunt trei, idiotule.. 3! îţi dai seama ce ai făcut? şi totuşi toată dragostea şi afecţiunea faţă de tine, ce şi'au făcut cu greu cale în sufletul meu mic de copilul care eram atunci, acum se strecoară cu paşi repezi câte un firicel de ură.. fiecare zi care trece, sterge câte o săptămână din timpul petrecut cu tine. amuzant, nu?  m'ai distrus, m'ai făcut să nu'mi mai iubesc nici familia care mi'o mai rămas, tot ce ai încercat să faci bine, se şterge uşor.. şi crede'mă, îmi pare foarte rău.. scriu asta cu lacrimi în ochi pentru că mă dezamăgeşte şi mă descurajează mult situaţia.. nu mai vreau lacrimi, certuri şi stare de rău, crede'mă, nu mai vreau. atâtea amintiri îmi crapă la rândul lor ura, dar nu pot să te mai las să mă loveşti.. crede'mă, apreciez tot ce ai facut, îmi pare rău că s'a ajuns până aici, dar e deajuns. aş vrea doar să'ţi dai seama ce ai pierdut, şi nu zic de mine, ci de cea pe care cândva o iubeai şi pe fiul tău... e păcat.. de tine, în primul rând, că erai un băiat bun, şi binecrescut.. praf s'a ales... PRAF! şti bine că nu cred în aşa ceva, şi nici tu, dar sper să aibă god milă de tine când te va judeca, sper că va înţelege mai bine ca mine de ce şi cum ai făcut.

marți, 15 martie 2011

hope so..

hey.. eu sunt cineva.. chiar nu cred că ar conta cine.. un simplu om între atâţia mulţi alţii contează că s'ar putea să'mi fi revenit însfârşit.. contează că pot din nou să văd punctele bune a unei situaţii şi că sper că aşa voi continua.. mi se pare aiurea să stai luni întregi să îţi plângi de milă, dar totuţi nici nu şti care e motivul.. doar pentru că eşti futută sus din cauza unui motiv nedefinit să le strici zile întregi la cei care încearcă să'ţi fie aproape şi TU! da, chiar tu, îi dai deoparte şi le întinzi nervii cu tot felu'de lucruri inutile. hmm.. bravo ţie, scumpo'.. dar acum, ai tot timpu' din lume să te revanşezi, să le fi aproape şi să le arăţi că te'ai întors.

azi a plouat prima dată, azi îs în toane bune, de azi se vor schimba multe, de azi poate voi reuşi să revin şi la capitolu' scris calumea, nu doar chestii de'am pula.. azi toate merg bine..

după acest lung somn, am lăsat în urmă laşitate, prostie, indiferenţă, răutate şi alte alea ce m'au condus şi reprezentat în tot acest timp.. şi, bine v'am regăsit..

vineri, 11 martie 2011

file dintr'o poveste.

Atâtea cuvinte alese
Pe pagini scrise atat de dese
Altora n'are cum să le pese
Câte nopţi am aici culese. [28.II.'11/22.54]


Noaptea asta chiar mi frig
Braţele ce deobicei mă înconjurau,
lipsesc lăsând doar o urmă de durere..
Seara asta am cam dat cu picioru' în tot..
Seara asta mi'aş dori să fiu altcineva..
Seara asta aş vrea să uit că exist
Seara asta e o seară mult prea aiurea..
Seara asta.. mi'aş dori să fiu în alt loc..
Seara asta mi'aş dori să fiu poate chiar sub cerul înstelat..
Seara asta chiar nu mai are nici un rost..  [09.II.'11/22.30]


Atât de diferit lumea s'aşterne
Sub lumina flăcării eterne.. [08.II.'11/16.02]


Flacăra vie a lumânării se stinge
un înger încet păşeşte în casa
îndreptându'se spre masă..  [25.II.'11/00.10]

.

nu, n.am murit, îs încă aici.. din păcate.. nu prea am mai avut timp de nimic, nici măcar să dorm sau să ies pe afară.. lucrurile merg cam prost pentru căăăă... nu ştiu... s.ar putea să fie şi faptul că nu am mai scris de mult. şi ceea ce am scris nu e nu ştiu ce mare lucru.. o să îmi transcriu 1 sau 2 din caiet.. dar sincer, îs jalnice.. povestim în curând, promit.

luni, 28 februarie 2011

jeg de om !

şti cum îi să strici orice? orice atingi, orice iubeşti, orice vorbeşti, orice'ţi place, orice vrei să faci. păi hai că'ţi explic eu: e foarte aiurea. foarte urât şi foarte deprimant. şi poate într'un simplu cuvânt, te simţi ca un CĂCAT. nici nu există un cuvânt exact probabil. nici nu vreau să'l mai găsesc. e aiurea. şi foarte urât.. să'l faci pe el să aibă aceeaşi copilărie ca tine. să'l faci să sufere şi să trăiască tot aşa? să n'aibă sprijin şi alinare de fiecare dată când are nevoie? foarte draguţ.. chiar foarte matern.. merit ceva? nu! îţi garantez. nimic. chiar nimic. el are dreptate. îs tot ceea ce mă consideră el. un rahat, un nimic, un animal, un căcat. chiar nu merit alte cuvinte. e singurul care poate să mă descrie cu adevăratele cuvinte, şi care mă vede cu adevărat. mi'e ruşine de tot ce am făcut, tot ce am rănit şi tot ce sunt. mi'aş dori să dispar. să nu mai ştie nimeni de mine sau de cine sunt. dar nu se poate, trebuie să rămân aici, să'mi ispăşesc pedeapsa, să rezist nefericirii lor, să'i văd în ce stare i'am adus, să ajung să mă cunosc şi eu cu adevărat. îmi pare atât de rău... atât atât de rău, n'am cuvinte ursuleţule de pluş.. n'am cuvinte.. ce pot să mai fac?...

duminică, 20 februarie 2011

17.

O mână te mângaie,
O voce caldă te trezeşte,
A fost doar un vis urât
Hey, ai 17 zâmbeşte. :x
 
hey, a fost ok. am 17 :] 
nu mă simt cu nimic mai deşteaptă sau mai  nu ştiu cum.. tot eu. totuşi.. ceva schimbari am eu o presimtire că vor avea loc. mai vedem.. 
trăieşte clipa. chiar dacă eu acuma n'am nici un chef de nimic şi am avut o zi de'a lela.. e ok bă, e o vârstă frumoasă, nu? 
şi le mulţumesc tuturor pentru tot. 
 mai ales ţie, care eşti mereu acolo. thx v. 
ieri chiar mi'aş fi băgat pula dacă nu erai acolo. plus fiecare altă zi aiurea, ai fost acolo. 
noapte bună!      

vineri, 11 februarie 2011

alea iacta est.

deci ne revedem, hă? interesant, nu? hmm.. nu prea. nu ştiu dacă chiar a fii să fie sau cumva voi evita această "ciocnire", dar.. cumva mi frică.. şi mă doare fix în pulă că vii, doar că mi frică de mine cumva.. să mă macin singură pentru o prostie, pentru un pas greşit, pentru ceva ce s'ar putea întâmpla.. nu'i corect, nu? să apari după atâta timp cu un zâmet draguţ pe faţă ca şi cum nu s'ar fii întâmplat ar fii puţin.. hmm.. poate de fapt ar fii cea mai inteligentă cale, nu crezi? da, ar fii cel mai frumos. am destul timp, va trebui doar să'mi pregătesc mintea asta proastă pentru tine şi pentru anumite feste ce mi le va juca. şti doar ce te rog? încearcă să nu te mai joci cu mine. aş prefera să mă eviţi, să mă ignori sau pur şi simplu sa nu mă bagi în seamă decât să'ţi baţi pula de mine. nu vreau pur şi simplu să mai simt ceva. cu greu m'am convins că nu a fost nimic decât minciună, orice prost ştie că îmi ajunge puţin cât să nu'mi mai controlez imaginaţia şi să o iau pur şi simplu razna.. îţi jur că eşti cel mai mare gunoi dacă încerci ceva, ţăranule! aş vrea din tot sufletu' să te urăsc şi să uit tot, idiotule! da' nu pot. şi şti de ce? că ai fost atât de deştept încăt să şti cum să mă joci pe orice deget ai vrut tu. şi sincer regret. am 5 luni drăguţe în care mă pot pregăti moral că ar exista o şansă să fii la mai puţin de 1 km de mine.. hmm.. dar şti, nici atâta, n'o să'ţi ofer nici cea mai mică atenţie în astea 5 luni. dacă vii, bine, dacă nu, probabil şi mai bine. nu'mi pasă şi şti ce? o să fac un singur lucru pentru tine. o să mă folosesc de amintirea ta pentru a putea să'mi îmbunătăţesc starea. aş putea să mă fac mai nepăsătoare, ce crezi?.. oricum, scumpule, orice ai hotărî tu, fie că vii, fie că îmi tranzmiţi un sincer " în pizda mătii", fie că nu vii, nu'mi pasă.

luni, 7 februarie 2011

în zadar.

cel ce cândva aripi mi'a dat,
deodată se pare că m'a lăsat
cu sufletu'ndurerat
şi parcă undeva îngheţat.

nu, nu e vorba de cât de departe a plecat
ci cât de mare e urma ce'a lăsat
când cu paşi repezi s'a'ndepărtat
fără în spate să se fii uitat.

aş vrea să mai fie ca acea zi de vară
când noi ne plimbam pe afară...



zadarnic îţi mai amintesc de trecut
şti foarte bine ce s'a petrecut
şi câte nopţi al meu gând tăcut,
am luptat să'l înfrunt.


degeaba te simţi întristat
când acest dor l'ai ascultat
când şti cât m'ai ajutat
şi cât împreună am îndurat.

in the middle of nowhere.

şi ceea ce doare cel mai tare e faptul că mă pierd. îi pustie lumea asta şi eu chiar mult prea mică pentru ea. mă pierd şi orice vis apare, zboară uşor fără să apuc să'l apuc.. fiecare gând, fuge şi'l trage pe altul după el.. fiecare prieten.. pleacă şi ia tot ce'i aparţine dinăuntrul meu.. fiecare speranţă cumva se face nevăzută.. fiecare flacără a vieţii se stinge uşor.. şi toate astea cumva mă golesc pe dinăuntru şi mă lasă aşa. în filme de câte ori am auzit "mă simt singur" am luat'o ca pe o prostie.. da, se simte singur, şi cum naiba e aia? da' uite, acuma cumva ceva m'o făcut să realizez că e posibil să simt şi eu singurătatea. iar ceva cumva mă face să mă adâncesc mai mult în singurătatea asta.. mă cheamă tot mai adânc, de unde ştie că nu aş mai ieşi cât de curând.. sau cel puţin nu fără ajutor, iar acel lucru ştie că eu n'aş cere ajutor şi că m'ar păstra pentru totdeauna.

aici, încă la suprafaţa acestui adânc, văd toată lumea foarte clar, limpede şi perfect, fix aşa cum sunt lucrurile, dar.. cu fiecare moment, secundă, zi, care trec.. încă puţin mă scufund.. să fie ăsta oare sfârşitul? hmmm. probabil, posibil, poate, nu ştiu, nimeni nu ştie şi n'are de unde şti, nu? dar ce contează, sunt un simplu om lângă alţi oameni care cu siguranţă sunt mult mai stabili, echilibraţi, importanţi sau buni decât mine. de ce şi'ar mai bate capul cu mine cineva? sau până când? ...

mă resemnez.. nu'i corect ce fac.. nu'i deloc corect. de ce? pentru că majoritatea acţiunilor mele îi includ şi pe ceilalţi, îi afectează/ajută pe ceilalţi.. dar eu tot nu pot.. parcă... nu, cred că m'am scufundat mult prea mult.. şi nu vreau să'i mai trag şi pe ceilalţi ce încearcă să mă ajute. mai bine să'şi trăiască vieţile aşa cum au fost înainte de mine şi cum vor fi de acum în colo.

miercuri, 2 februarie 2011

remember?

şti, îmi aminteam de tine, de noi, de ziua în care ne'am cunoscut.. printr'un prostesc mesaj pentru a'ţi mulţumi că m'ai ajutat chiar şi fără să mă cunoşti. de ziua în care ne'am văzut prima dată.. de nopţile pierdute împreună.. dee.. ah.. multe. chiar recitind unele mesaje.. nu'mi dau seama.. chiar nu pot să realizez că nu mai eşti şi că.. totul s'a răcit brusc.. şi.. nici nu ştiu să spun dacă mă doare sau mă bucur că eşti tu bine.. chiar eşti bine? of.. e aiurea. eram atât de sigură.. eram atât de siguri.. ne părea totu' atât de cunoscut.. de comun şi de.. nici nu mai ştiu. găseşti tu cuvântul potrivit? sau.. îţi aminteşti poeziile? ah, sigur că ţi le aminteşti. pe lângă tot.. şi ăsta era un punct comun. aia ne'a legat cel mai mult posibil. aşa probabil ai intrat destul de adânc.. ce mi'ai făcut, drace? cum naiba ai reuşit? chiar nu pot să'mi dau seama. oricum, acuma.. eu nu mai exist pentru tine. saaau, ce s'a întâmplat? nu contează. ţin la tine.. sau poate.. nu ştiu. îs total în ceaţă cu asta. eu sper doar să fie bine.. ceva s'a întâmplat cu tine.. şi aş vrea să ştiu ce.. da' e ea pentru tine acolo. aceeaşi ea care e şi pentru mine aici.

şi în timp ce scriam.. categoric.. dorul de tine a revenit tot mai puternic.. şi ca rezultat:

eu: mai traiesti? aaa. stiu ca ti`am promis ca nu te mai caut.. daa.. nah.. sper ca esti bine
el: undeva prin munti... si sunt bine... se pare ca si tu mai traiesti. o zi buna!
[sincer, m'ai secat la faza asta. am vrut să te las naibii în pace.. da'.. totuşi am continuat. ]

eu: hmm.. s`au schimbat multe, nu? in fine, probabil era mai mult pentru mine intrebarea. noapte si scuze ca mi`am incalcat promisiunea..
el: tot prostuţă ai rămas..
apoi îmi spune că îi pare bine că mi'am încălcat'o, dar nu, mie nu'mi pare bine. nu nu nu.. ce naiba.. de ce trebuia să'l caut?

marți, 1 februarie 2011

yeah..

treaba cu blogu' nu mai merge. sau cel puţin nu bine.. ianuarie se poate duce naibii. n'am scris nimic calumea. am scris des şi prost. ahhh.. ce aiurea. aş putea şterge foarte uşor cu un clic toată luna, tot. da' nu, şi ianuarie face parte din mine. n'am ce şterge. mai întâi trebuie să şterg de la mine unele lucruri ca apoi să pot judeca altele. chiar am scris prostii.. şi poate şi lucruri care nu mă definesc.. sau poate... sunt doar eu. nu mai contează, ianuarie s'a dus.. sperăm la un februarie mai frumos. şi chiar cred că va fii bine. pe curând.:]

duminică, 30 ianuarie 2011

fiducia?

(n.f.) fiducia/fede - senso di sicurezza che deriva dalla speranza riposta in qualcuno o qualcosa.

eh, sì, se ho imparato qualcosa è che non ti puoi fidare di quasi nessuno. e che puoi avere tanti amici, puoi parlare con tante persone, che puoi avere bei ricordi con tante persone, ma non ti puoi fidare di loro. non di tutti. solo di uno o due quali ti sono vicino sempre e non hanno lo stesso atteggiamento come gli altri. quando hai dei problemi, ti sono accanto, quanto ti diverti, lo stesso ti sono accanto. questi sono i veri amici. e.. ora mi sono resa conto che se vuoi essere felice, devi parlare dei tuoi problemi con pochissima gente, se vuoi piangere, devi farlo solo con pochi, solo alcuni devono sapere delle cose su di te, con tanti puoi divertirti, e devi essere gentile e carino con tantissima gente. e basta. ma non dimenticare, non fidarti di nessuno che non conosci abbastanza.

miercuri, 26 ianuarie 2011

yeah.. aaa. stupid !!!!!

mai am ce zice? pur şi simplu probabil nu mă străduiesc destul. îs o proastă. se ştie. chiar nu mai contează. nici la asta nu's bună, atunci chiar nu ştiu la ce altceva. probabil la nimic. mi'am dat seama însfârşit că chiar nu's bună la nimic. la NIMIC ! rostul meu? să mă fac de căcat. ha ha. cred că ăia care mă observă de departe râd de mine cu lacrimi. şi uite că încă o dată le'am dat ocazie să se şi cace pe ei de râs. aş vrea să pot şi eu râde de idioţenia mea stupid kid.

She.: ce i imposibil?
Organic Mistake x.x: mor. bagami`as piciru` in ea treaba.
Organic Mistake x.x: nu ma duc la olimpiada.
She.: PULA MEA
She.: ahh bagami-as
She.: da nu i corect
She.: mere blonda aia
She.: jegu ala
She.: fake
She.: si nu mergi tu
She.: da-o in pui mei
She.: \de treaba
Organic Mistake x.x: rusine. vaca proasta! idioata. si auzi ca cica sa mai si am incredere in mine. bag pula in tot.
Organic Mistake x.x: cica copil de italian ha, ? nimic! un jeg de om
Organic Mistake x.x: in stare de nimic
She.: esti normala draga
She.: nu i vina
She.: ta
She.: e vina guvernului
She.: ca nu da sanse
She.: la cine merita
Organic Mistake x.x: da cum sa nu. o sa dau vina pe altii cand eu nu`s in stare de nimic.
She.: esti nervoasa
She.: la maxim
She.: altceva nu mai zic
She.: ca dupa vina e a mea
Organic Mistake x.x: nu, n`o sa ai nici o vina. eu is aia proasta. asta este.
She.: pfff
She.: nu inteleg de ce pui mei te faci proasta
She.: nu e vina ta
Organic Mistake x.x: nu pe naiba. 9.40 e de mine?
Organic Mistake x.x: atata italiana stiu eu?
Organic Mistake x.x: o pula. asta is
She.: da-ti doua palme
Organic Mistake x.x: nici gand.
She.: a..deci nu vrei sa iti revi
Organic Mistake x.x: n`am ce sa`mi revin. prostia nu pleaca daca`mi dau 2 palme
She.: te las ca deja ma zgariu pe ochii
She.: si prefer sa tac
Organic Mistake x.x: poti sa zici ce vrei
She.: esti proasta da sti de ce tu
She.: fiindca nu ai pic de incredere in tine
She.: tu
She.: nu ai
She.: multi ar vrea sa fie ca tine
She.: si nu is tu
She.: multi
She.: sa aiba asa cap
She.: asa personalitate
She.: atatia prieteni
She.: asa viata plina de toate alea
She.: nu poti sa iti scoti asta din cap
She.: nu ai incredere in tine
She.: ti se pare ca esti nebuna
She.: doar fiindca ti la niste persoane atat de mult
She.: doar fiindca vrei sa scrii undeva de asta
She.: esti nebuna sa crezi asta
She.: cate pers stiu ce e aiai prietenia adevarata
She.: cate pers stiu sa scrie lucruri asa faine despre prieteni lor
She.: ??
She.: imi zici si mie tu
She.: cate pers isi iubesc asa familia
She.: orice s-ar intampla
She.: cati dubiosi de varsta noastra fac atat curat
She.: si au atat grija de frati mai mici
She.: cati tu
She.: esti proasta esti o proasta...fiindca nu crezi in tine...
She.: uita.te in oglinda \
She.: da-ti doua palme si revinorti
She.: nu tre sa te schimbi
She.: tre sa te acepti pe tine si sa fi tu

Organic Mistake x.x: nu nu nu. nu`mi intra in cap, si n`am ce`i face. is o idioata si nimic nu`mi poate schimba parerea acuma. nu`mi mai pasa nici ca am cea mai mare medie din clasa. nu`mi mai pasa chiar de nimic. nu mai vreau sa stiu nimic. stiu ca oricum nu`s eu aia desteapta sau alea alea is restu` la care li prea lene sa invete sau pur si simplu imi lasa mie cale libera sa am impresia ca is printre cei mai buni si ma lasa sa traiesc in lumea mea roz ca sa poata sa rada cu lacrimi cand pic din norisoru meu roz si frumos

wtv. nici asta nu'mi demostrează nimic. e cea mai bună prietenă şi încearcă doar să'mi ajute starea de spirit. nici o şansă, îs o cretină.

marți, 25 ianuarie 2011

i'll be back. brb.

adevărat, îs într'un mare rahat, da nici nu mă stresez să ies din el.. de asta mi'am dat seama azi.. chiar nu mă străduiesc deloc, ba din contră, s'ar putea să chiar îngreunez lucrurile. naşpa, nu? ha ha, cred şi eu. trebuie neapărat să'mi revin.. cu totu'.. pur şi simplu luni deja că nu's eu asta, e oricine altcineva, da' nu eu. o creatură total diferită mi'a luat locul.. şi acuma trebuie să mi'l recuperez. îs o fiinţă îngrozitoare.. rănesc şi cam atât.. da, asta am spus cam.. ultimele daţi, nu? da, pai sunt cam supărată pe mine, şi încerc să cred că repetându'mi asta la nesfârşit, o să dea roade.. poate.. sau poate nu.. habar n'am.. aştept.. aştept ca micul meu cap să înceapă să gândească şi să ia poziţia de apărare.. chiar o să'mi revin.. trebuie. şi cumva i să realizez..

luni, 24 ianuarie 2011

yea, i'm in hell - fucking perfect.

nu nu nu..  nu mai vreau. am ajuns la limită. sau probabil şi peste. undeva unde cu siguranţă e greu să ajungi. de ce? da, adevărat.. m'am comportat aiurea de'a lungu' timpului cu unele personaje din viaţa mea, am avut reacţii greşite, sau chiar neacceptabile, am avut de toate, am greşit şi pur şi simplu probabil îmi revine totu' înapoi aşa cum se spune. orice fac nu e bine, nu? atunci de ce să mai trăiesc să mai fac? saaau.. cea mai plauzibilă variantă este: mda, în urma nenumăratelor greşeli, acum vine plata şi am fost trimisă direct în Iad. uuu, ce urât sună, dar mai mult ca sigur acolo am ajuns. şi nu numai, dar se pare că Dracu mă fute toată ziua. mi'o fost dat să'i fiu mână dreaptă, unde poate să îşi bată joc de mine asa cum mi se cuvine. da.. dacă aş şti că e cu adevărat asta, aş accepta tot chiar cu capul plecat fără să mai încerc să supravieţuiesc, aş merge doar înainte aşa cum îmi zice El, şi chiar nu m'aş mai stresa, deloc deloc. mă crezi? nu? sau crezi că exagerez? păi uite, un motiv întemeiat ar fii că stric fiecare viaţă pe care o ating şi nu mi se pare corect, stric tot ce apuc, şi pur şi simplu tot necazu' pică pe mine.. de când îmi pasă? hmm.. probabil face parte din pactul cu ăla de jos. hu hu hu.. draguţ, nu? pare mai mult o poveste de speriat copii, dar, se pare că e adevărat ce se zice.. că în Iad timpu trece mult mai greu.. da ! absolut... trece extrem de greu, iar momentele proste, sau failurile sunt date cu încetinitoru', ba chiar pe repeat. uu, amuzant, hă? cred şi eu, eu chiar şi râd de prostia mea. ha ha ha. 
 
nu nu nu, nu mai vreau să mă întorc acasă.. nu mai vreau să văd.. nu mai vreau să aud, şi nici într'un caz să simt.. asta doare cel mai tare.. să simţi durerea, categoric nu fizică.. e o durere ce'ţi provoacă nişte chestii mici care se strecoară uşor pe obraz şi le place să'ţi arate că n'ai avut dreptate. le place să'ţi demonstreze mereu că eşti o proastă şi doar cu asta ai avut dreptate toată viaţa ta. că e singura afirmatie corectă. e motto-ul vieţii mele. " o da, eşti o mare proastă, iar ai dat greş, hă? ". o merit. pur şi simplu. merit tot. asta este. poate data viitoare o să am mai mult noroc, dacă nu, o să am o viaţă lungă aici, şi toate vor cădea peste mine, ca deobicei. o să pot să plâng zilnic, să'mi bat recordurile zi de zi, ieri o oră, na, azi o oră şi 5 minute. suuuuper. fuck life. fuck me. just fuck.

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

i given up..

probabil a fost prea mult. sau poate.. nu ştiu, habar n'am. a pus capac de data asta. o fost foarte rău, şi nu ştiu cine o să mai facă faţă la asta. fiecare e sătul de situaţia asta împuţită şi am ajuns să mă satur să mă plâng la unu' altu' despre problemele mele zilnice care probabil altora nu le pare atât de grav, sau şi dacă înţeleg oarecum gravitatea, n'ar pute înţelege niciodată cum e cu adevărat. nu mai vreau să mă duc să mă plâng la careva despre asta. îs pur şi simplu sătulă.. îs doar 2 persoane cu care am vorbit despre asta.. şiiii cu toate că în continuare mă sprijină când mă văd aşa din motivu' ăsta... nu mai vreau.. vreau să plec undeva să'mi las baltă toate problemele şi să nu mai ştie nimeni de mine, nici măcar să ştie că am existat.. să fie ca şi cum n'am fost vreodată aici, că n'am rănit pe nimeni, că n'am făcut pe nimeni să râdă sau să plânga.. pur şi simplu să nu mai exist pentru nimeni. îs mai mult ca sigură că am provocat mai multă suferinţă, nervi şi durere decât orice altă fericire. jur că mi'o fost de'ajuns.. la naiba.. n'o fost prima dată când m'am gândit să plec de acasă.. dar a fost prima dată în care m'am imbrăcat şi mi'am promis ca la următoru' cuvânt ies din casă fără să'mi pese unde ajung sau ce păţesc. doar să îi scap şi pe ei şi pe mine de căcatu' ăsta. măcar din cauza mea să nu mai sufere.. măcar să le fie mai bine.. dar ca o idioată am adormit pe jos, îmbrăcată cu ghiozdanu' în mână aşteptând.. îs perfect convină că sunt care o duc mai greu ca mine.. da până şi răbdarea mea are nişte limite.. chiar nu mai pot.. mâine iar trebuie să mă trezesc cu masca aia idioată pe faţă, să mă prefac că nimic nu s'a întâmplat.. da, ştiu.. din nou o sa fie greu.. da' măcar am norocu' ca nimeni să nu mă cunoască destul încât să'şi dea seama cât de rău poate fii. totuşi.. mie mi se pare că tot eu îs aia care exagerează.. poate am eu o perspectivă diferită decât toată lumea şi deaia pare atât de greu. poate chiar am luat'o razna. zi'mi tu mie cum să mă apuc iară să întreb pe cineva ce să fac? nu contează. îs aici să supravieţuiesc. probabil o să se termine bine. poate o să se termine bine într'adevăr, da' doar pentru restu, nu şi pentru mine. asta ar fii cel mai bine, să le fie lor bine, chiar dacă pentru mine nu se va termina frumos.. aş fii fericită să ştiu că am făcut tot posibilu' ca toţi la care ţin să fie ok.

winter..

uitasem că iarna este anotimpul meu preferat. uitasem că exist şi că mă pot distra din nimic. uitasem că sunt încă copil. uitasem tot. şi totuşi azi mi'am reamintit. am am fost în stare să mă fiu fericită chiar dacă mă aşteptau alte zile proaste, alte idioţenii, alte alea. ninge continuu.. zăpada e atât de plăcută ! pur şi simplu atât de mult îmi place.. uitasem de frig, uitasem că mă ud şi că o să'i ud la mama toată casa, uitasem tot. era atât de frumos.. pur şi simplu. nu'mi era deloc frig cu toate că eram udă leoarcă. eram toată ninsă. mi'am băgat faţa în zăpada de pe gardu din faţa blocului şi dupaia am sunat'o pe mama să iasă pe geam să mă vadă. am stat sub un copac si toată zăpada căzută la un vânt uşor mi'o căzut în cap. ador iarna. chiar uitasem asta. atâta stres... atâta lipsă de timp.. atâta tot.. încât poate pănă la urmă o să uit că exist..

joi, 20 ianuarie 2011

nothing...

seara asta nimic. chiar nu iese nimic la iveală. cu toate că ştiu că am o mie de motive... niciunul nu vrea seara asta să pună stăpânire pe mine.. probabil îs prea obosită.. sau poate chiar am prea multe pe cap. poate din cauza că e şi el puţin fucked up... poate pentru că chiar n'are rost să'mi stric şi ziua de mâine cu nervii de azi.. poate că încerc să nu mă enervez prea tare cât timp e el plecat, astfel n'aş mai avea nici o şansă să rezist.. oricum.. cred că nimeni n'are idee cât de importantă e fiinţa asta pentru mine şi cât de mult mă ajută. nici nu vreau să ştiu unde aş fi ajuns dacă nu era el. ar fii fost oribil. off.. oboseala asta.. i gotta go now.. Gute Nacht.

toate trec.

nu ştiu cine ar fi pregătit
să afle ce am de povestit.
un singur suflet am
se pare că împărţit pe unde nici nu stiam.

în fiecare zi
să te pot privi
o lume aparte
un vis dintr'i carte.

chiar te cunosc
sau e fără rost?
şi apoi mă recunosc:

un înger îndepărtat
din cer picat
cu urme de sânge pătat
pe albul imaculat.

un înger plânge
şi inima'mi frânge
înc'o lacrimă curge
ştie c'are puterea de'a învinge
chiar dacă afară mai ninge.

cine la el poate ajunge
ştie că dragostea învinge
chiar dacă el plânge,
degeaba plânge, ea nu'l ajunge.

nimeni drumu nu'l parcurge
şi chiar dacă el nu mai fuge
nimeni nu'l poate ajunge
încet el în suflet îţi curge.

old story.. bănuiesc că acum nu mai contează. s'a risipit de mult ceea ce însemna asta ... ăăă... tot ce a însemnat. probabil acum 2 luni ăsta era cel mai frumos lucru ce exista între noi - poezia. acum.. cumva toate astea s'au stins fără prea multă durere.. şi probabil e cel mai bun lucru care l'am făcut unu altuia.. să renunţăm pentru binele celuilalt.

duminică, 16 ianuarie 2011

doesn`t matter.

 whaaaa`?

She: miss who?
Organic Mistake x.x: you want to know??
She: yea..think so...
Organic Mistake x.x: sure?
She: yea..
Organic Mistake x.x: it`s a stupid thing
She: don't thok so
She:
She: tink*
She: think*
She: bag pla
Organic Mistake x.x: of course it is
Organic Mistake x.x: ok, if you really want to know..
Organic Mistake x.x: [link]
Organic Mistake x.x: them..
She: oww
Organic Mistake x.x: yea, a stupid thing..
She: no it isn't..
She:
She: sometimes..i feel like you..i miss..smbdy..or... smth like this.
She:
Organic Mistake x.x: i miss.. not them.. that part of summer..
Organic Mistake x.x: or mayb them..
Organic Mistake x.x: i really don`t know.
Organic Mistake x.x: fuck!
She: you miss him.
She: and those days with them or him..dunno
She:
Organic Mistake x.x: hmm. mayb with them.. `cause.. i miss them and dunno.. i miss r. too..
She: yeaa.. i know thet feeling.
Organic Mistake x.x: stupid thing. stupid memories.. stupid love and friendship.
She: ...

wtf? why? why him? why them? why today? fuck!

vineri, 14 ianuarie 2011

un giorno ritornerò...

şi acum dragul meu cititor, se pare am rămas singuri. se pare că îmi este imposibil să gândesc când nervii pun stăpânire pe mine.. ba chiar deloc nu gândesc. ce o fii cu mine? hmm.. greşesc, ştiu... n'ar trebui să mă mai las pradă nervilor chiar aşa. îmi amintesc zile de acum câţiva ani. îmi amintesc că totul era simplu şi că râdeam în faţă la orice. fie că era ceva grav, fie că era într'adevăr de râs, mă durea în paişpe... dar era mult mai simplu atunci, nu? trăiam încă în lumea Totu'i Vesel Şi Frumos şi chiar mă durea în cot. simplu, nu? toată lumea ar vrea câteodată să se întoarcă la vremile alea în care singura grijă era aceea de a'ţi aminti unde trântiseşi ziua precedentă creioanele sau dacă te duce azi afară ori e încă supărată mama că i'ai spart vaza preferată. chiar nu înţeleg cum într'un timp destul de scurt m'am schimbat aşa şi brusc îmi pasă de ce crede lumea despre mine. am devenit mult prea fragilă şi prea vulnerabilă... acum 2 ani îmi amintesc sigur că aproape că nu aveam sentimente, rar mi se înmuia inima, şi chiar şi atunci nu o prea arătam. nervii nu'şi puneau în halu' ăsta amprenta şi îmi făceam singură dreptatea, indiferent dacă celălalt se alegea cu buza umflată şi cu vânătăi... chiar nu conta, era mai bine, îmi era mult mai uşor să'i trag respectivului un pumn şi să'i arăt că într'adevăr mă enervase. acum, poate dacă nu mai vorbesc cu el îşi dă seama, şi oricum i se rupe pentru că mi'a trece mie cândva. adevărat, am devenit mai dură în alte situaţii, fac mai uşor faţă, dar nici aşa nu e ok. trebuie, chiar trebuie să'mi revin. cu indiferenţa în mod sigur o să câştig mai multe şi nu m'ar mai atinge nimic atât de uşor. sau.. poate s'au acumulat destule în timp, lucruri care n'aş putea acum să le scriu, nici nu mi'ar veni în cap probabil...aş avea nevoie de cineva cu care să stau să povestesc ore întregi.. fără ca cineva să ne întrerupă.. doar să povestim. fie despre mine, fie despre noi, sau despre respectiva persoană. cred că au fost 2 situaţii în care m'am pus lângă cineva să'i povestesc cam tot.. începând de la mici certuri care mi le amintesc de când aveam vreo 4 ani, pâna azi, sau până oricând. şi au fost doar 2 persoane în care am şi am avut încredere.. una dintre ele este o persoană care o avut chiar un mare efect asupra vieţii mele, care mă cunoaşte de îndeaproape încă din perioada în care eram mai "rece" şi mă înţelegea perfect. aş putea pune pariu pe viaţa mea că nu ar scoate un cuvânt în legătură cu tot ce i'am zis în acea seară de vară.. iar cealaltă persoană eşti tu. da.. mai ţii minte seara aia de Paşti? când stăteam în maşină şi ne'am apucat de poveşti? ah, de ai şti cât de bine m'am simţit dupaia.. cât de liberă... şi chiar n'am cuvinte.. seara aia o să'mi rămână mereu întipărită în cap..  iar pentru seara asta... din nou îmi cer scuze.. şi chiar o să încerc să'mi revin.. trebuie doar să mă descarc pe cineva.. îmi trebuie şi curaj să mă apuc să spun ce am pe cap.. şi... probabil iară am scris prea mult. ajunge pentru seara asta.. mersi din nou.. că mă suporţi..

miercuri, 12 ianuarie 2011

i miss..

şti, nu credeam că am s'o spun vreodată, dar chiar mi'e dor de vară. hmm.. poate nu e doar vara propriu'zisă care mă face să'mi fie atât de dor. mi'e dor de atmosferă. şi, totuşi, nu vreau să mă plâng.. şi nici nu mă'ngrijorez, pentru că ştiu că probabil vor fii veri şi mai frumoase împreună. poate vom avea parte de mai multe distracţii ca vara trecută, nu'i aşa? ultima vară m'a învăţat să iubesc şi să stiu să accept unele situaţii zâmbind pentru că ei - sau cel putin el - sunt mereu lângă mine. a fost prima vară în care nu aşteptam deja la începutu' lui august să înceapă şcoala, să încerc un fel de dor de colegi, sau sentimente de genu' ăsta. ceva îmi zice că fiecare vară de acum în colo îşi va pune amprenta tot mai mult pe viaţa mea. de ce? poate pentru că până acum n'am trăit. poate doar acum am început să'mi savurez viaţa. poate că ei m'au învăţat asta. cu toţii am învăţat ceva vara asta.. cel puţin din întâmplările care au avut loc între noi. probabil cel mai de preţ lucru care l'am avut vara asta - şi ceea ce n'am avut până acum - au fost prietenii. eram mulţi şi ne'am distrat pe cinste zic eu... mai este puţin, chiar aştept luna mai, când deja şcoala'i gata şi tot timpul ne revine nouă pentru noi şi pentru nimic altceva. şi ca deobicei, trebuie să se termine cu o mulţumire. vă mulţumesc mult pentru că'mi sunteţi alături şi pentru că m'aţi învăţat să trăiesc.

luni, 10 ianuarie 2011

don't given up :]

nervi. de ce? eh, nu se prea ştie. oricum, toţi erau în jurul meu, nici n'aveam loc să respir, dar nu, eu eram singură acolo. de ce singură? încă o bună întrebare. probabil pentru că nu vroiam să enervez pe nimeni, sau să stric distracţia nimănui.. serios, chiar nici un pic de spaţiu nu era. totuşi, chiar nu'mi păsa de nimic. toţi cu zâmbetul pe buze, eu nimic. 0. nici o expresie. poate atât de neutră încât probabil părea că nu am nimic. toţi cu mâna sus, eu liniştită cu mâna'n buzunar. toţi cântau, eu habar n'aveam de versuri, şi chiar mă durea'n cot. coloana sonoră? un zumzăit puternic ce chiar nu mă lăsa să aud cu exactitate care era problema mea şi de ce naiba nu pot să mă prefac cel puţin că totul e ok. tipul de pe scenă avea un zâmbet fals. probabil cu gându' încă la cât de frumos ar fii fost să se afle în pat cu prietenă'sa în secunda aceea.. chiar nu mă'ncălzea cu nimic atomosfera aia. parcă toate necazurile celor aflaţi aici - acum majoritatea fiind mult prea departe de lumea noastră şi cu ceva mai mult la bord tocmai pentru a uita de tot - ar fi căzut pe spatele meu.

                                                                      ----
 
"eh, exagerezi ca deobicei"
nu, serios...
"serios ce?"
serios.. cred ca exagerez.. ai dreptate
"aşa mai zic şi eu". mda, e doar o mică conversaţie internă. şi revenind, tot nu puteam să mă bucur.

                                                                       ----

"ehi, de ce? ce ai? hai, wake up".
îs bine, dă'mi pace.
"eşti bine pe dracu'. te'ai uitat în oglindă mrs. boring?"
nu. şti bine că prefer să nu.
"atunci ce căcat, trezeşte'te.. te rog... hai sus. n'o să rezolvi nimic dacă o ţii aşa. şi dacă ei află.. dă'le explicaţii. o da, abia aştept partea aia."
o nu.. ei.. nu nu nu nu.. am uitat. şi dacă se uită la mine. damn it!
"ooo, neaţa' rază de soare"
 ...
"mda, asta e tot ce poţi să zici. deci ţi'ai revenit?"
nu tocmai.
"nu tocmai?!"
nu...
"şti, începem să ne întindem prea mult, gândeşte'te la pr... şti ceva,  nu te gândi. ok? doar nu gândi. ce ar fii să asculţi odată piesa?"
piesa, hă?
"nu, ai dreptate. ascultă ritmu'. ascultă'l şi lasă'l să intre"
 hăăă... ce vr... dum dum dum tz tz   tz tz duuuuuum tz tz tz   tz tz   tz tz tz. ahhhh, ce bine eeeee.. ăă. bine? ce'i aia? excelent. acuma mi'am amintit de ce îs aici. mersi.


ritmul îi intrase în corp, sau cel puţin era o bună actriţă... dar, dupa mine slabe şanse.. n'are cum să se prefacă.. parcă, de fapt nu, chiar îi strălucesc din nou ochii, uite, gata, a uitat de toate, acum e a muzicii. tz tz tz tz dum dum dum dum... aaaaaaaaaaa ce'mi placeeeee. uita'te la ea. ah, chiar se distrează.
câteodată eşti atât de prins în prostiile tale, încât uiţi de ce trăieşti, şi că totuşi, chiar dacă durerea pe care o porţi în suflet e foarte mare, trebuie să înveţi să o alini.

carpe diem ! orice se'ntâmplă, promite'ţi că mergi mai departe şi că faci tot posibilul să rezolvi problema.. şi cel mai împortant, nu lăsa capu' plecat.

marți, 4 ianuarie 2011

why again? please, don't leave again.

de ce îmi este atât de frică să pierd? de ce am mereu sentimentul că se va termina urât? de ce pur şi simplu mereu când rămân eu cu mine şi mă gândesc la ceva apare un sentiment ciudat legat de tine ce mă nelinişteşte? de ce în orice coşmar eşti acolo tu ca apoi să dispari de lângă mine? de ce am mereu impresia că o sa pleci? de ce mă doare atât de mult invidia celorlalţi pe prietenia noastră? pur şi simplu nu înteleg de ce orice ar fii, mereu trebuie să dispari din mintea mea. de ce mă urăsc când te "supăr" - amândoi ştim că nu te superi, dar... şti, mereu o iau în serios - gândindu'mă că asta a fost tot şi că s'a sfârşit? de ce nu pot pur şi simplu să'ţi dau pace? poate - sau mai mult ca sigur - ţi'ar fii mai bine fără mine. de ce nu'ţi pot face atâta bine să te las în pace? nu vreau să mai cred că fiecare vrea să strice asta. singurul lucru care mă consolează e că nu pot să'ţi pun întrebările astea şi sper ca niciodată să aflii că gândesc aşa ceva şi că reuşesc într'atât să mă mint încât să ajung la concluzia că nu mi'ai face aşa ceva... sau cel puţin în cazulde faţă. dar până la urmă cine eşti tu? nu eşti maică'mea să trebuiască să'mi rămâi alături la aşa ceva. eşti doar tu, nimeni altcineva - inspirat, nu? "eşti doar tu". ha ha, bravo tipo', bună observaţie. de ce toate astea? sincer chiar aş vrea să ştiu, dar mereu mă întreb şi toate răspunsurile ajung la o singură teorie. şi în mod sigur asta nu'i valabilă pentru nimeni altcineva. eşti una din puţinele persoane care nu m'o dezamăgit sau rănit şi la care ţin. firar, auzi la ea, ţine la el. idioată ! ţin pe naiba. te iubesc. înafară de căţiva membrii ai familiei - care sa fiu sinceră nu's de toţi sigură că'i iubesc - s'ar putea să fii singurul în care pot să am încredere si la care să'mi permit să spun destul de multe lucruri care se petrec în căpşorul ăsta prost... mda how cute.. ăsta cred că e adevărul.. e 3 noaptea.. damn, nici nu gândesc ce scriu. uite, încă o noapte care mă fute un coşmar cu tine şi mă trezesc toată transpirată.. şi nu's sigură dacă astea's chiar lacrimi sau din cauza transpiraţiei... chiar îi greu de ghicit... şi habar n'am. în fine, o fost un coşmar care intra în top 10 cele mai aiurea coşmaruri. de ce naiba ai plecat din nou? ah, damn it.. încep să cred că's chiar psihopată.. nu'i aşa? srry pentru toate astea.

şi să presupunem că într'un sfârşit să spun cuiva ce am în cap în legătură cu asta, m'ar duce la nebuni în mod sigur, şi pe lângă ar spune că şi exagerez şi că e imposibil să simt toate. mi'ar spune că m'am uitat prea mult la filme siropoase, dar încep să cred că în spatele acelor filme, se află o minte pe puţin atât de bolnavă ca a mea. dar nu, ei m'ar lua de nebună. de ce scriu toate astea? aştept probabil să le vadă cineva ca să nu mai trebuiască să'mi bat gura pentru asta, să afle totul şi să'mi apară în usă cu Salvarea şi vestă de nebuni... cu internare urgentă, " om psihopat în stare foarte gravă în libertate, păzea, faceţi loc, luati'vă copiii din raza ei de acţiune, poate vă blesteamă ! ".

[categoric în asta poate întră şi puţin mai multă ficţiune şi mai puţin de un strop de amuzament - pentru mine doar, care zâmbind am scris ultima parte făcând haz de necaz - asta este. săraca fiinţă. ]

luni, 3 ianuarie 2011

miss u...

dar ştiam că o să plâng. chiar dacă n'am mai făcut'o de mult şi lacrimile erau de mult secate, ştiam că o să plâng. de ce? pentru ca era el. pentru că ochii lui emanau doar afecţiune şi iubire. pentru că zâmbetul lui mă făcea să merg mai departe. pentru că braţele lui îmi inspirau încredere şi'mi dădeau putere. pentru ca din nou era el.. şi pentru că a reuşit să privească atât de adânc în ochii mei aşa cum nimeni nu a reuşit pana acum.. nimeni nu'mi văzuse sufletul şi adevăratele sentimente. şi în sfârşit, e singurul căruia am putut să mă deschid - chiar necondiţionat - să'l privesc în ochi fără să mă tem de ce ar putea vedea.. încredere, iubire, afectiune..

e doar fratele meu mai mare.. pe care'l iubesc enorm. n'am vrut să sune a scrisoare de dragoste sau nimic altceva.. pur şi simplu. e pentru tine.