ice.

şi oare şti ce faci tu? înmoi sloiul de gheaţă ce acoperă întregul organ vital. ce'l acoperă şi înconjoară cu zeci de straduri. fiecare cuvânt dezgheaţă încet-încet un strat. un alt cuvânt, un alt strat. şi ca ce chestie? să faci cale liberă unui altu care n'o să aibă nici pe departe intenţiile şi gândurile tale, şi care iar îşi va bate joc cu brio de acel organ mărunţel, care se miceşte oricum de fiecare dată în care primeşte o lovitură de genul ăsta, şi de chestia aia mică din cap care permite oricui să intre şi să nu mai iasă sperând la o greşeală, la orice ce să demonstreze că nu s'a înşelat din nou.. iar apoi să mă întorc la tine cu sloiul mai puternic şi mai gros decât înainte, tu dezmorţindu'l şi data viitoare? nu, nu e corect.