remember?

şti, îmi aminteam de tine, de noi, de ziua în care ne'am cunoscut.. printr'un prostesc mesaj pentru a'ţi mulţumi că m'ai ajutat chiar şi fără să mă cunoşti. de ziua în care ne'am văzut prima dată.. de nopţile pierdute împreună.. dee.. ah.. multe. chiar recitind unele mesaje.. nu'mi dau seama.. chiar nu pot să realizez că nu mai eşti şi că.. totul s'a răcit brusc.. şi.. nici nu ştiu să spun dacă mă doare sau mă bucur că eşti tu bine.. chiar eşti bine? of.. e aiurea. eram atât de sigură.. eram atât de siguri.. ne părea totu' atât de cunoscut.. de comun şi de.. nici nu mai ştiu. găseşti tu cuvântul potrivit? sau.. îţi aminteşti poeziile? ah, sigur că ţi le aminteşti. pe lângă tot.. şi ăsta era un punct comun. aia ne'a legat cel mai mult posibil. aşa probabil ai intrat destul de adânc.. ce mi'ai făcut, drace? cum naiba ai reuşit? chiar nu pot să'mi dau seama. oricum, acuma.. eu nu mai exist pentru tine. saaau, ce s'a întâmplat? nu contează. ţin la tine.. sau poate.. nu ştiu. îs total în ceaţă cu asta. eu sper doar să fie bine.. ceva s'a întâmplat cu tine.. şi aş vrea să ştiu ce.. da' e ea pentru tine acolo. aceeaşi ea care e şi pentru mine aici.

şi în timp ce scriam.. categoric.. dorul de tine a revenit tot mai puternic.. şi ca rezultat:

eu: mai traiesti? aaa. stiu ca ti`am promis ca nu te mai caut.. daa.. nah.. sper ca esti bine
el: undeva prin munti... si sunt bine... se pare ca si tu mai traiesti. o zi buna!
[sincer, m'ai secat la faza asta. am vrut să te las naibii în pace.. da'.. totuşi am continuat. ]

eu: hmm.. s`au schimbat multe, nu? in fine, probabil era mai mult pentru mine intrebarea. noapte si scuze ca mi`am incalcat promisiunea..
el: tot prostuţă ai rămas..
apoi îmi spune că îi pare bine că mi'am încălcat'o, dar nu, mie nu'mi pare bine. nu nu nu.. ce naiba.. de ce trebuia să'l caut?