luni, 7 decembrie 2015

Weird feelings

Plângea, plângea cu lacrimi șiroaie. Voia alinare și știa că în acel moment nimeni nu ar putea să o ajute. Absolut nimeni. Cu excepția unui loc. Un loc care ar fi liniștit-o și ar fi îmbrățișat-o. Și-a pus căștile în urechi ca să nu-și mai audă gândurile. Să fugă de ele și să își amuțească mintea. Și-a luat un bilet spre liniștea ei. Îi curgeau lacrimile și deși simțea cum toată lumea se uita la ea ochi mirați și prejudicioși, nu-i păsa. Se concentra doar pe liniștea pe care o va simți, în sfârșit după ce va fi ajuns ''acasă''. Vedea doar imagini șterse. Se simțea tot mai împăcată cu fiecare kilometru care o făcea să fie mai aproape. A coborât din tren și pașea cu pași grei și repezi spre locație. Părea un om beat, dacă o vedeai de departe. Se clătina și nu-i păsa de călca în vreo băltoacă și se uda leoarcă. Urcă ulița dinaintea liniștii. Urcă acele 5 scări. Trecu printre morți, dar nu îi păsa, era în siguranță acolo. Știa asta. Se așeză pe betonul rece și simți cum toată povara că i s-a luat de pe umeri. Simți, în sfârșit, cum fu cuprinsă în brațe. Acele brațe ce de prea mult timp nu o mai înconjurau.

''Benvenuta, figlia mia.''

Se lăsă ușor pe pământ și închise ochii. Liniște.


Dacă vreodată voi dispărea, mă vei găsi acolo.
Azi mă simt minunat. Am toate motivele din lume. Îmi perfecționez abilitățile în Wordpress construind un site a unei activități ce-mi este foarte dragă. În 10 zile pornesc spre casă să simt miros de Cluj. Să simt miros de prietenie și de sărbătoare. Am un iubit minunat, care chiar dacă l-am auzit undeva la 200 de secunde astăzi, m-a sunat să îmi zică ''Bună dimineața'' și că ține mult la mine. Mi-am trăsnit un abonament la sală pentru luna cât voi fi acasă (yeeey!). Am licența de scris și de construit practic tot la ea (abia aștept). Am un examen peste o săptămână. Nu știu încă multe dar știu că am motivația necesară ca să pot să trec de el. Șiiii. am clementine. Multe clementine. Să nu uit că astăzi voi reuși să mă scot iar din casă să alerg (whoo-hoo!). Șiii să nu uităm: totul merge bine.

vineri, 30 octombrie 2015

Știi bine că te iubește și că e al tău și că e sincer și că nu ar face nimic niciodată și că orice ar fi ți-ar spune. De ce ești fraieră?
TE IUBEȘTE! Bagă-ți mințile-n cap.
Se joacă cu tine și glumește.
Dacă-și dă seama cât de retardă ești, la un moment dat se va sătura de prostiile tale și de aparenta ta lipsă de încredere. GLUMEȘTE... deșteapto... 

joi, 29 octombrie 2015

Will you realize that you are extremely rich?

"Chiar țin la tine, ... ."
"Dacă de asta-ți faci griji, nu plec nicăieri"

El îmi arată continuu că ține la mine, dar nu se prinde de mine, nu?
Până n-o dau în bară cu toată nesiguranța asta nu mă potolesc... când, desigur, va fi mult prea târziu. Omul se mai satură să convingă pe cineva constant că sentimentele nu se schimbă de pe o zi pe cealaltă și că el chiar e sincer și chiar îi pasă de tine. Ai grijă... Omul ăsta e o comoară. Și tu știi asta. Deschide-ți ochii... Nu face pe proasta.
Încerci să îi convingi pe ceilalți să aibă încredere în relațiile lor, dar ce e cu toată nesiguranța asta pe tine? De ce nu te oprești din a distruge și nu începi să construiești... dragoste, pace, liniște, siguranță, alături de el. Știu eu sigur. Îți va fi aproape drum lung de acum în colo. Cu o singură condiție: să fii cuminte! Așadar, alegerea e la tine. Ai grijă cum te folosești de această alegere.

Noapte buna, toanto'.

miercuri, 21 octombrie 2015

Mă simt așa bine cu tine... Mă faci să mă simt așa bine.
''Aș vrea să te am în brațe lipită de mine'' he said.
I'm totally in love. It will last probably forever. He's just perfect to me.

sâmbătă, 10 octombrie 2015

Padua

De câteva zile tot vreau să scriu. Și mă opresc. Spun că partea asta din mine nu mai functionează. Spun că scrisul nu mă v-a ajuta. Spun că trebuie să rămân doar eu cu mine și să mă obișnuiesc cu asta. Dar nu mai pot. Și nu mai vreau. Vreau să scriu. Să mă descarc. Să spun lucrurilor pe nume și să nu mai ascund nimic de mine.
În momentul ăsta mă urăsc. Nu mai suport să mă uit la mine. Leneșă, grasă, urâtă, proastă. Mai ce? Nu-mi lipsește nimic. Sunt perfect de idioată. Îmi place să pierd. Îmi place să încurajez lumea, dar pe mine cine mă încurajează? Eu nu mai am chef acum. Nu sunt în stare să mă mișc din casă că mi-e lene.
Îmi vine să îmi dau cu un bolovan în cap. Trebuie să mă trezesc... M-am săturat să fiu așa plictisitoare. M-am săturat să dau lumea deoparte. Am impresia că nu fac nimic. Că-s un nimic și că doar aparențele sunt de mine. Toată lumea mă laudă.. dar ei văd doar ce vreau eu să vadă, sau ce aș vrea eu să văd la mine. Sunt o prefăcută. Sunt o hoață. Sunt o nașpa. Știu să mint. Oh, minciună. Îmi place să mă mint pe mine, pe ceilalți, pe oricine. Sunt o aparență. O umbră... Și totuși... Parcă eu mă trag pe mine în jos. Chiar și acum, în adâncul minții mele este acel ceva ce-mi zice: ''Hei tu, putem face asta. Tu esti tu. Tu poți. Tocmai pentru că ești cine ești și poți să faci orice.'' M-am săturat de partea aia optimistă mereu. Mereu vede ceva bun, în orice căcat aș fi. De ce nu mă lasă să cad calumea și să mă lovesc bine? Uite, chiar și acum vrea să mă facă să arunc tot pe jos, să mă îmbrac și să fug afară. Deodată toată ființa mea se simte motivată. Nu mai vreau schimbările astea... Nu mai vreau să mă trezesc în fiecare noapte de 1000 de ori. Nu mai vreau să plâng fără motiv. Nu mai vreau să plâng de dor.

duminică, 9 august 2015

După o absență îndelungată, Blogdan și cu mine suntem pregătiți pentru o nouă etapă a parcursului nostru. Mi-a fost dor de mine. Mi-a fost dor să scriu. Mi-a fost dor de Blogdan.


''Be the change you want to see in the world.''

Ce zici, Blogdane, suntem pregătiți?

luni, 2 martie 2015

Me need you. Please stay focused.

Din nou și din nou mă pierd. Mă pierd pe drum și ofer prioritate lucrurilor mai puțin importante decât ceea ce ar trebui să fie în centrul atenției mele și mă uit... uit de mine în totalitate. Uit de faptul că am nevoie de mine, în primul rând, pentru a merge mai departe, iar mai apoi de alte persoane. Persoane care vin și pleacă. Hei tu, ai grijă de tine! Am nevoie de tine. Nu mă mai lăsa baltă.

Totuși, cred că e pentru prima dată când nu sunt tocmai presată de timp și mă eliberez de propriile lanțuri și încep să pun osul la treabă. It's been a while. Let's move! Let's make the difference. 

miercuri, 4 februarie 2015

Feelings... feelings... why did you came back?

Femeile sunt proaste. Dar proaste grămadă. Și apoi ne mirăm că bărbații înșeală, că se mai satură de femei, că se mai fac că nu aud telefonul.
Îți spune, îți repetă că ține la tine. Îți spune, îți repetă că te place. Îți spune, îți repetă că se gândește mereu la tine. Iar tu? Tu ce faci? O dai in paranoia și în idioțenii. O, da! Îți place să faci asta. Ești tembelă! O retardată. Și dai cu piciorul în tot doar pentru că ție așa îți place: să strici lucruri. Știi ce? Pune-ți ordine în gânduri și potolește-te dacă vrei să meargă lucrurile în continuare bine. Okay? Te rog eu, termină. Omul ține la tine... Doar oprește-te din ideile ăstea stupide.