apus.

la urma urmei toate apun. fie e vorba de soare, de fericire, de cel mai bun prieten, de singura persoană pe care o iubeai, de viaţă, de cel în care ţi'ai pus toată încrederea, fie orice ar fi. sau, cu puţină răbdare, şi cele mai naşpa lucruri trec. dar chestia e că în cazul lucrurilor frumoase, da, gândeşte'te, acestea din urmă apun mult prea repede. apun chiar prematur. diferenţa este că ele nu mai răsar. problemele întodeauna vor răsări. dar, crede'mă, cel mai bun prieten, nimeni, nimic, niciodată nu va mai fi ca el. NIMIC. îţi jur. orice lucru care'l iubeşti va apune. asta e viaţa, trebuie să lupţi ani pentru a avea zile fericite. iar eu, acum, sunt la apusul vieţii mele. nu, nu mor. nu mă pot exprima calumea. ideea e că acum se pare că apun toate. tot ce preţuiesc se stinge, tot ce iubesc piere, tot ce am este călcat în picioare. deci da, e un apus, dar cu un nou răsărit, ştiu asta, eu o să continui, la urma urmei, ştiam că nimic nu durează veşnic..