doar copii...

1,05 m, 19 kg, căciulă cu ciucurel, ochii albaştrii, năsuc roşu, un zâmbet până la urechi, dinţii spaţi de la atâtea căzături & co., fular, geacă, pantaloni groşi, mănuşi, bocăncei, un stil de a fugi foarte comic şi drăguţ... da el e fratemiu azi pe afară. voce piţigăiată, merge frumos la o fetiţă, îl chem înapoi pentru că nu părea prea prietenos bunicul fetiţei, el vine înapoi şi se apucă să fircălească cu cretă pe unde apucă. ea vine şi se uită la el.. încă un pas, încă unul, şi mai aproape, încă puţin, şi cu o mică stâmbătură încearcă să ghicească ce vroia el acolo să deseneze.. el o observă îi dă creta şi îi spune să deseneze un cerc mare, ea îl desenează, altul, apoi altul, ea desena în continuare. se duc la groapa cu nisip, se joacă, se uita atent la el, fiecare mişcare, fiecare sunet pe care'l scotea. îl întreabă câţi ani are, el îi răspunde politicos: 4 jumătate. continuănd apoi amândoi să scoată pietrele din nisip.. atât de simplu.. atât de sinceri.. se dau pe topogan, revin lângă banca pe care mă aflam şi iar încep să deseneze cu cretă. şi apoi, ea se apropie de el.. dar el desena în continuare fără a ridica privirea.. ea se apleacă lângă el şi'l întreabă cu o voce atât de dulce şi parcă cumva speriată de un probabil refuz.
"vrei să fim priteni?"
"da" raspunse el iar faţa ei se linişti şi'şi continuau jocul în tăcere.
atât de simplu din nou.. atât de uşor şi de sincer.. atât de mult admir această parte a copilăriei. e atât de uşor să spui ce găndeşti sau ce vrei fără să'ţi fie teamă de ceea ce crede celălalt.. probabil dacă m'aş duce în parc şi aş vedea un băiat, m'aş apropia de el şi l'aş întreba dacă vrea să fim prieteni ar considera că's puţin dusă de acasa.
şi revenind, se făcuse deja frig, şi l'am chemat să mergem acasă. o salută din mers pe fetiţă şi apoi mă ia de mână. ea fuge după el, apoi se opreşte cam la 5 metri şi'l strigă "hey", el se întoarce, iar ea îl întreabă "cum te cheamă?" el îi zămbeşte şi'i spune "Mihă. pe tine?" ea foarte fericită îi spune numele şi apoi am ieşit din parc. l'a privit până am intrat în bloc şi apoi s'a îndreptat spre casă..
off.. şi din nou.. atât de simplu.. îi invidiez...

grazie per essere qui. ancora.. qui.

ţi'am spus că am nevoie de tine, şi că vreau să te întorci, şi că ştiam că vom reveni. ştiam. până şi tu ştiai. şi acum... nu numai că se pare că nu mai suferi atât de mult, probabil că ceva incepe să renască, şi să crească, dându'ne încă o şansă. de data asta se pare însă că am inversat rolurile. de data asta se pare că eşti mult mai puternică, iar eu, se pare că până azi, mai vulnerabilă ca niciodată. şi tu ce mi'ai făcut? m'ai lăsat să văd cum ar fii să te pierd din nou, mi'ai arătat cum ar fii să rămân la starea asta aiurea.. şi mi'ai arătat că pot să'mi şi revin. că pot fii eu, şi că pot continua. şi probabil.. o să fiu demnă de încrederea ta.. până atunci, mai vedem. îţi promit, voi încerca. pentru tine, pentru noi... şi pentru toţi care mi'au fost alături şi ştiu prin ce perioadă naşpa am trecut. mersi încă o dată.

thx.

şti ce am făcut ieri? să'ţi spun? bine... hai că'ţi spun. am povestit cu îngerul meu. da, nu am înnebunit. e doar, nu ştiu. l'am văzut... şi ca să nu mai pară atât de ciudat.. îţi voi spune că are înfăţişare umană.. e ciudat să povestesc despre asta... da' cumva parcă m'o făcut să'mi pun problema altfel.. şi să judec situaţia. m'o luat deoparte şi mi'a şoptit uşor că îmi vrea binele şi că mă pot întodeauna baza pe el. nu, nu e vorba de o simplă prietenie, nu e vorba de un foarte bun prieten sau prietenă, e vorba de cineva care nici n'am banuit.. off. n'o să pricepi nimic de aici.. o fost ceva atât de simplu, dar de special.. mi'am dat pur şi simplu seama că îi pasă chiar dacă nu se manifest.  nu, nu'i bine nimic.
mulţumesc pentru tot. şti tu bine şi fără să exprim în cuvinte

Damn. wtf? Shit day. sfat:să n`ai încredere în blonde.

dacă eşti blondă nu citi! conţine cuvinte obscene şi s'ar putea să aflii că iepuraşul de Paşte e bunicut'o cu urechi de Playboy...
sau că Moşu şi'o trage cu secretara lui. ): srry. există un X mare si roşu în dreapta monitorului.. dacă nu şti care e stânga... o să aflii că eşti o greseală a naturii..

 BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. [definiţia din dicţionar]
BLOND, - Ă, blonzi, -, adj. [despre persoane =))] persoane idoate, fără gândire, posibile tocilare. influenţabile, se poziţionează doar în extremităţi, ori timide, ori curve.. deobicei până se obişnuiesc cu persoanele cu care'şi petrec timpul sunt timide, apoi încearcă să fie curve.. problema'i daca unu vrea să le fută.. ele nu ştiu dacă să suga buricu sau sfârcu intr'un oral... na, la tăţi ni greu.. n'ai ce'i face.. apoi, chiar nu pot găsi cuvinte pentru a le descrie, dacă o faci tăntălaie ea spune că ai făcut'o idioată, proastă şi handicapată, dar după părerea unora, nespalatul lor în urechi nu are un rol atât de important ca şi frustrarea personală de a fii blondă..
după statistici, 99% din grupul oamenilor normali [categoric, aici intrând speciile de persoane care ştiu cât de cât să vorbească normal, să asculte o muzică decentă, iar cand îi spui de Metallica să te întrebe dacă ai cartea s'o citească.. iar dacă'i spui să dea pe 92,2 fm să te întrebe dacă'i radio nou de manele sau Hector ştie ce naiba], şi'ar bate joc de ei cu fiecare ocazie. gen dimineata când se trezeşte se duce în oglindă "pula mea de blondă, pizda mă'tii cine căcat te'o fătat de idioată du'te'npuşcă'te decât să ieşi pe uşa cu păru ăla.. toarnă'ţi găleata de căcat în cap, ce zici, poate îţi mai acoperi din prostie" sau alea alea.. e aiurea. really, jos cu blondele.. [creaţie personală şi crudul adevăr]

bun, păi nimeni nu mă poate acuza că n'am încercat. întodeauna am urât blondele... bine, într'o zi mi'am călcat pe suflet şi am încercat să povestesc cu o blondă. categoric, întodeauna te va însela fără să'ţi dai seama, pentru că te vei gândi că nu poate fii aşa cretină cum ai tu impresia, sau poate crezi că e mult prea proastă să te poată fraieri, da' nu'i aşa, ori o să te fraierească fără să'ţi dai seama, pur şi simplu prin felu' ei de a fii proastă, ori laşi tu garda jos pentru că şti că n'o s'o ducă capu. bine, la noi cred că o fost a 2a variantă. avea faţa atât de blândă şi părea atât de fragilă, da puii mei, vaca domnului, idioata, şi blonda, mi'o demonstrat o dată pentru todeauna că blondele nu merită absolut nimic... ba, poate.. un singur lucru.. repetat la infinit.. doar palme... faţa lor îţi inspiră, ură, tristeţe [categoric ţi milă când vezi cât de proaste îs], nervi etc.

ok. p.s. n'o să mai am încredere în blonde, am încercat, nu merită, îmi fut nervii, viaţa şi reputaţia.. poate e contagioasă, damn, şi se ia naibii de mine, no thx.

1.nov.2010

Mi sembra che tu sia qui. mi sembra che mi aspettavi. mi sembra che hai sentito la mia mancanza. ti sento vivere. e vorresti parlarmi.. ma qualcosa non ti lascia. forse hai paura che mi spaventerai o che strillerò se mi diresti qualcosa. certo, sarebbe qualcosa anormale che tu mi dii un segno... e probabilmente prenderei un po' di paura, ma sarei felice. avrei l'impressione che non sei arrabbiato con me perché non ho parlato così tanto tempo con te, e anche a volte mi dimentico di persarti... spero che tu mi capisca e non te la prenderai con me...
ora sto qui accanto al tuo corpo, ma mi sto domandando dove è la tua anima e se per caso a volte stai con me e se sei tu quello che ... (qui tutto finisce così perché è venuto qualcuno e non ho potuto più scrivere nulla.. tutto è scritto su un bel quaderno in quel giorno in qui sono stata da lui... non posso continuare questa "storia" perché non mi sembra giusto che scriva il resto in un altro giorno. forse per il 1 dec scriverò qualcosa qui.. ma per ora è abbastanza tutto ciò che è scritto. sono felice che nessuno non capisce di che si tratta qui.)