memento mori

scriu cu o seară înainte de ceea ce eu cândva numeam "coşmarul suprem"... sincer, ar putea să treacă ca o zi normală de naştere, aşa cum îmi propusesem..dar, fiinţele astea micuţe cu suflet mare din jurul meu mă fac să o aştept.. bâzâie în jurul meu despre cum o să fie, cât o să îmi placă şi depre cât de tare va fii. sincer, în momentu ăsta nu am nici un fel de sentiment, mor de somn şi o parte din mine, oricât de mică ar fi, este curioasă şi nerăbdătoare.probabil voi reveni cu amănunte.. acum, somn uşor...