sâmbătă, 29 martie 2014

Ieri tot ce vroiam era să înmuguresc deodată cu copacii. Ieri vroiam să răsar și eu în fiecare dimineață la fel de proaspătă precum soarele. Ieri eram sigură pe mine și zâmbeam mereu. Ieri aveam nevoie de oameni alături.
Azi tot ceea ce-mi doresc e să se răcească și să-nghețe tot pustiul din mine, să nu poată rătăci, să nu poată răspândi, aceeași durere ce-o simt acum. Nu știu ce s-a întâmplat, mă pierd tare de tot. Azi nu mai am nevoie de nimeni. Oricine poate să mă dezghețe, mi s-a demonstrat deja... Dar nu oricine mă poate ține caldă. E bun așa. Azi vreau să fiu singură. Azi vreau să dorm.

joi, 20 martie 2014

I say that I'm dead inside. I really pretend it. But... last few days I really felt that I need someone. Just to hug me and my broken pieces. Once in a while... I want to feel warm instead of totally cold.

luni, 17 martie 2014

Please... kiddo, come back. At least, you should be able to write...

Recent, în fiecare seară adorm gândindu-mă cât de plăcut ar fi ca să adorm cu cineva-n brațe. În fiecare noapte, cel puțin un vis în care dorm lângă cineva. Nu știu cine e. Îi îmbină pe toți cei care mi-au fost vreodată pe plac. Nu contează cine e. Închid ochii în fiecare seară, mă proptesc cu spatele la el, iar el își înfige nasul în părul meu, lăsându-mi înainte un sărut pe gât. Apoi mă-nconjoară cu brațele-i lungi și-mi șoptește ''Somn ușor, scumpa mea.''
Plouă afară. Seara asta, ca în multe altele, mintea mea nu mă lasă să mă gândesc că am nevoie de cineva. Seara asta îmi amintește câte am de făcut mâine, și poimâine, și ziua după, Nu tace... Îmi interzice să mă îndrăgostesc. Dar ce vorbesc? Eu nu mă pot îndrăgosti. Niciodată nu am făcut-o. Mereu mi-am pierdut capul după cineva. În rest, inima a stat deoparte. Ea nu mai e la locul ei. Am închis-o undeva... cam la 120km de aici. E îngropată la 2 metri sub pământ și zace acolo. Poți să rupi în bucăți inima oricui... se reface ea. Dar, zi-mi tu mie.... care-s șansele ca un copil să-și rupă un picior și când e mare să nu mai poată să-l folosească într-un mod corespunzător? Mă-nțelegi? Ea nu mai e așa cum trebuia să fie. Nu a mai crescut. E mică cât un purice. Nu s-a maturizat niciodată. Deaceea, căldură voi mai simți doar când sunt acolo. În rest, răceala mă cuprinde. I still fake some tears. I still fake some laughs. I still pretend I am alive. I don't know how I can be so cold... sometimes... and how can I sometimes pretend that I understand people. I really suck at everything right now... I forgot even how to write... I lost myself. What should I do?

''Enjoy your life, kid. You can find the equilibrium. I am sure, just try. Never give up. 
Now go to sleep. Tomorrow you will begin to be fine. Just close your eyes, and let it go.''

luni, 10 martie 2014

Dead inside??

Am lipsit. De ce? Pentru că reușisem să mă mint. Reușisem să cred că sunt bine și că lucrurile merg mai bine ca oricând. Este o buburuză ascunsă-n mine care mereu gândește pozitiv, mereu vede lucrurile bune, iar care în acest moment nu vrea să mă lase să scriu chestile pesimiste pe care urmează să le scriu. Mă supără că nu mă lasă să am momentele mele de slăbiciune și că mă ceartă mereu să fiu fericită. Ei bine... zilele astea am realizat că nu sunt atâta de bine. Am realizat că am o gaură imensă în mine. Vid imens pe care buburuza a fost capabilă să o ascundă de mine. Nu știam că mai există atâta nefericire și tăcere în mine. A apărut un copiluț care mi-a spus cât de mult mă apreciază și cât de mult mă place. Am vorbit ore întregi. Ore în care îmi doream să fiu la el în brațe, ore în care m-a făcut să uit de lupul meu, ore în care mă simțeam tânără și demnă de iubit. Ei bine... gândul de azi? Descoperirea zilei? Întrebarea cu care m-am trezit în cap? De ce avem nevoie să iubim? E fără sens, e lipsit de orice sfârșit bun. De ce m-aș apropia de cineva?
Am nevoie să fug. Să fiu iar departe de toată lumea. Am impresia că nu reacționez bine la absolut nimic. Ceva nu e bine... Tind să vreau să mă izolez de toată lumea. Urlă singurătatea-n mine... însă știu că nici nu aș putea ține pe cineva lângă mine. Mă simt atât de pierdută. Chiar și când l-am văzut pe lup... simțeam că mă prefac... și totuși... ce-i cu mine?