luni, 28 februarie 2011

jeg de om !

şti cum îi să strici orice? orice atingi, orice iubeşti, orice vorbeşti, orice'ţi place, orice vrei să faci. păi hai că'ţi explic eu: e foarte aiurea. foarte urât şi foarte deprimant. şi poate într'un simplu cuvânt, te simţi ca un CĂCAT. nici nu există un cuvânt exact probabil. nici nu vreau să'l mai găsesc. e aiurea. şi foarte urât.. să'l faci pe el să aibă aceeaşi copilărie ca tine. să'l faci să sufere şi să trăiască tot aşa? să n'aibă sprijin şi alinare de fiecare dată când are nevoie? foarte draguţ.. chiar foarte matern.. merit ceva? nu! îţi garantez. nimic. chiar nimic. el are dreptate. îs tot ceea ce mă consideră el. un rahat, un nimic, un animal, un căcat. chiar nu merit alte cuvinte. e singurul care poate să mă descrie cu adevăratele cuvinte, şi care mă vede cu adevărat. mi'e ruşine de tot ce am făcut, tot ce am rănit şi tot ce sunt. mi'aş dori să dispar. să nu mai ştie nimeni de mine sau de cine sunt. dar nu se poate, trebuie să rămân aici, să'mi ispăşesc pedeapsa, să rezist nefericirii lor, să'i văd în ce stare i'am adus, să ajung să mă cunosc şi eu cu adevărat. îmi pare atât de rău... atât atât de rău, n'am cuvinte ursuleţule de pluş.. n'am cuvinte.. ce pot să mai fac?...

duminică, 20 februarie 2011

17.

O mână te mângaie,
O voce caldă te trezeşte,
A fost doar un vis urât
Hey, ai 17 zâmbeşte. :x
 
hey, a fost ok. am 17 :] 
nu mă simt cu nimic mai deşteaptă sau mai  nu ştiu cum.. tot eu. totuşi.. ceva schimbari am eu o presimtire că vor avea loc. mai vedem.. 
trăieşte clipa. chiar dacă eu acuma n'am nici un chef de nimic şi am avut o zi de'a lela.. e ok bă, e o vârstă frumoasă, nu? 
şi le mulţumesc tuturor pentru tot. 
 mai ales ţie, care eşti mereu acolo. thx v. 
ieri chiar mi'aş fi băgat pula dacă nu erai acolo. plus fiecare altă zi aiurea, ai fost acolo. 
noapte bună!      

vineri, 11 februarie 2011

alea iacta est.

deci ne revedem, hă? interesant, nu? hmm.. nu prea. nu ştiu dacă chiar a fii să fie sau cumva voi evita această "ciocnire", dar.. cumva mi frică.. şi mă doare fix în pulă că vii, doar că mi frică de mine cumva.. să mă macin singură pentru o prostie, pentru un pas greşit, pentru ceva ce s'ar putea întâmpla.. nu'i corect, nu? să apari după atâta timp cu un zâmet draguţ pe faţă ca şi cum nu s'ar fii întâmplat ar fii puţin.. hmm.. poate de fapt ar fii cea mai inteligentă cale, nu crezi? da, ar fii cel mai frumos. am destul timp, va trebui doar să'mi pregătesc mintea asta proastă pentru tine şi pentru anumite feste ce mi le va juca. şti doar ce te rog? încearcă să nu te mai joci cu mine. aş prefera să mă eviţi, să mă ignori sau pur şi simplu sa nu mă bagi în seamă decât să'ţi baţi pula de mine. nu vreau pur şi simplu să mai simt ceva. cu greu m'am convins că nu a fost nimic decât minciună, orice prost ştie că îmi ajunge puţin cât să nu'mi mai controlez imaginaţia şi să o iau pur şi simplu razna.. îţi jur că eşti cel mai mare gunoi dacă încerci ceva, ţăranule! aş vrea din tot sufletu' să te urăsc şi să uit tot, idiotule! da' nu pot. şi şti de ce? că ai fost atât de deştept încăt să şti cum să mă joci pe orice deget ai vrut tu. şi sincer regret. am 5 luni drăguţe în care mă pot pregăti moral că ar exista o şansă să fii la mai puţin de 1 km de mine.. hmm.. dar şti, nici atâta, n'o să'ţi ofer nici cea mai mică atenţie în astea 5 luni. dacă vii, bine, dacă nu, probabil şi mai bine. nu'mi pasă şi şti ce? o să fac un singur lucru pentru tine. o să mă folosesc de amintirea ta pentru a putea să'mi îmbunătăţesc starea. aş putea să mă fac mai nepăsătoare, ce crezi?.. oricum, scumpule, orice ai hotărî tu, fie că vii, fie că îmi tranzmiţi un sincer " în pizda mătii", fie că nu vii, nu'mi pasă.

luni, 7 februarie 2011

în zadar.

cel ce cândva aripi mi'a dat,
deodată se pare că m'a lăsat
cu sufletu'ndurerat
şi parcă undeva îngheţat.

nu, nu e vorba de cât de departe a plecat
ci cât de mare e urma ce'a lăsat
când cu paşi repezi s'a'ndepărtat
fără în spate să se fii uitat.

aş vrea să mai fie ca acea zi de vară
când noi ne plimbam pe afară...



zadarnic îţi mai amintesc de trecut
şti foarte bine ce s'a petrecut
şi câte nopţi al meu gând tăcut,
am luptat să'l înfrunt.


degeaba te simţi întristat
când acest dor l'ai ascultat
când şti cât m'ai ajutat
şi cât împreună am îndurat.

in the middle of nowhere.

şi ceea ce doare cel mai tare e faptul că mă pierd. îi pustie lumea asta şi eu chiar mult prea mică pentru ea. mă pierd şi orice vis apare, zboară uşor fără să apuc să'l apuc.. fiecare gând, fuge şi'l trage pe altul după el.. fiecare prieten.. pleacă şi ia tot ce'i aparţine dinăuntrul meu.. fiecare speranţă cumva se face nevăzută.. fiecare flacără a vieţii se stinge uşor.. şi toate astea cumva mă golesc pe dinăuntru şi mă lasă aşa. în filme de câte ori am auzit "mă simt singur" am luat'o ca pe o prostie.. da, se simte singur, şi cum naiba e aia? da' uite, acuma cumva ceva m'o făcut să realizez că e posibil să simt şi eu singurătatea. iar ceva cumva mă face să mă adâncesc mai mult în singurătatea asta.. mă cheamă tot mai adânc, de unde ştie că nu aş mai ieşi cât de curând.. sau cel puţin nu fără ajutor, iar acel lucru ştie că eu n'aş cere ajutor şi că m'ar păstra pentru totdeauna.

aici, încă la suprafaţa acestui adânc, văd toată lumea foarte clar, limpede şi perfect, fix aşa cum sunt lucrurile, dar.. cu fiecare moment, secundă, zi, care trec.. încă puţin mă scufund.. să fie ăsta oare sfârşitul? hmmm. probabil, posibil, poate, nu ştiu, nimeni nu ştie şi n'are de unde şti, nu? dar ce contează, sunt un simplu om lângă alţi oameni care cu siguranţă sunt mult mai stabili, echilibraţi, importanţi sau buni decât mine. de ce şi'ar mai bate capul cu mine cineva? sau până când? ...

mă resemnez.. nu'i corect ce fac.. nu'i deloc corect. de ce? pentru că majoritatea acţiunilor mele îi includ şi pe ceilalţi, îi afectează/ajută pe ceilalţi.. dar eu tot nu pot.. parcă... nu, cred că m'am scufundat mult prea mult.. şi nu vreau să'i mai trag şi pe ceilalţi ce încearcă să mă ajute. mai bine să'şi trăiască vieţile aşa cum au fost înainte de mine şi cum vor fi de acum în colo.

miercuri, 2 februarie 2011

remember?

şti, îmi aminteam de tine, de noi, de ziua în care ne'am cunoscut.. printr'un prostesc mesaj pentru a'ţi mulţumi că m'ai ajutat chiar şi fără să mă cunoşti. de ziua în care ne'am văzut prima dată.. de nopţile pierdute împreună.. dee.. ah.. multe. chiar recitind unele mesaje.. nu'mi dau seama.. chiar nu pot să realizez că nu mai eşti şi că.. totul s'a răcit brusc.. şi.. nici nu ştiu să spun dacă mă doare sau mă bucur că eşti tu bine.. chiar eşti bine? of.. e aiurea. eram atât de sigură.. eram atât de siguri.. ne părea totu' atât de cunoscut.. de comun şi de.. nici nu mai ştiu. găseşti tu cuvântul potrivit? sau.. îţi aminteşti poeziile? ah, sigur că ţi le aminteşti. pe lângă tot.. şi ăsta era un punct comun. aia ne'a legat cel mai mult posibil. aşa probabil ai intrat destul de adânc.. ce mi'ai făcut, drace? cum naiba ai reuşit? chiar nu pot să'mi dau seama. oricum, acuma.. eu nu mai exist pentru tine. saaau, ce s'a întâmplat? nu contează. ţin la tine.. sau poate.. nu ştiu. îs total în ceaţă cu asta. eu sper doar să fie bine.. ceva s'a întâmplat cu tine.. şi aş vrea să ştiu ce.. da' e ea pentru tine acolo. aceeaşi ea care e şi pentru mine aici.

şi în timp ce scriam.. categoric.. dorul de tine a revenit tot mai puternic.. şi ca rezultat:

eu: mai traiesti? aaa. stiu ca ti`am promis ca nu te mai caut.. daa.. nah.. sper ca esti bine
el: undeva prin munti... si sunt bine... se pare ca si tu mai traiesti. o zi buna!
[sincer, m'ai secat la faza asta. am vrut să te las naibii în pace.. da'.. totuşi am continuat. ]

eu: hmm.. s`au schimbat multe, nu? in fine, probabil era mai mult pentru mine intrebarea. noapte si scuze ca mi`am incalcat promisiunea..
el: tot prostuţă ai rămas..
apoi îmi spune că îi pare bine că mi'am încălcat'o, dar nu, mie nu'mi pare bine. nu nu nu.. ce naiba.. de ce trebuia să'l caut?

marți, 1 februarie 2011

yeah..

treaba cu blogu' nu mai merge. sau cel puţin nu bine.. ianuarie se poate duce naibii. n'am scris nimic calumea. am scris des şi prost. ahhh.. ce aiurea. aş putea şterge foarte uşor cu un clic toată luna, tot. da' nu, şi ianuarie face parte din mine. n'am ce şterge. mai întâi trebuie să şterg de la mine unele lucruri ca apoi să pot judeca altele. chiar am scris prostii.. şi poate şi lucruri care nu mă definesc.. sau poate... sunt doar eu. nu mai contează, ianuarie s'a dus.. sperăm la un februarie mai frumos. şi chiar cred că va fii bine. pe curând.:]