joi, 5 octombrie 2017

20 iulie. [Chester]

Holding an enemy across the line... draga Chester... astazi m-am gandit la tine... la cum reusesti mereu sa ma duc in alta lume... dar stai, si acum poti sa ma duci oriunde.... ma simt in stare de orice cand ascult piesa asta. Ma duce inapoi in timp, sau in viitor. Nici nu mai conteaza. Ma transpune in alta lume. Asta stiu sigur. Nu mai sunt eu, nu mai exista limite, nu exista nici un fel de substanta. Exista notele, sunetele, tonul si vibratiile muzicii si vocii tale. Nu este nevoie sa inchid ochii sa te vad, sa simt cum prima nota muzicala imi pompeaza in vene urmata de celalalte. Nu, nu este nevoie sa ii inchid, dar o fac. Ii inchid, si sunt una cu sunetul, cu tine, cu sensul piesei. "IT'S YOUR TIIIIIIMEEEEEEE!". It's my time, Chester. Este hilar sa imi vad postarea pe care am scris-o in urma cu cativa ani... A fost in 20 august... iar tu... tu... in 20 iulie... ma simt cumva usurata ca nu am "prezis" nimic. Sa stii ca ma gandesc la tine. Sa stii ca imi esti in continuare ghid. Sa stii ca te apreciez foarte mult. Am avut atat de multe ori lacrimi in ochi in ultimele saptamani uitandu-ma la tine. Interviuri, piese, poze, comentarii, versuri... Iar saptamana viitoare apare ultimul video cu tine. Astept sa te vad. Astept sa te vad viu. Astept sa iti vad zambetul prefacut... suferind singur. Cred ca voi plange. Ma cutremur doar si acum cand ascult piesa sau cand imi amintesc poza cu acea ultima emisiune. This post is a shit. Tu stii cel mai bine ca ai fost si vei fii mereu preferatul meu. As fi vrut sa inchei cu "pe curand", insa, dragul meu prieten... ne vom vedea, intr-o zi.