N-am titlu, dar și sens mi-e greu să îmi găsesc

O bucată din mine sigur lipsește. Azi mă întreb cum aș putea compensa lipsa ta și dacă ar trebui să fac asta. De ca îmi doresc să fiu un om mai bun? De ce mă doare așa de tare? Și unde naiba ai plecat? Vreau să fi bine. Meriți o viață bună. Sper ca oriunde ești acum, ești bine și că vei fi bine în continuare. Și am o certitudine pentru viața asta a mea: vei fi mereu în sufletul meu, indiferent ce se va întâmpla după ce se va sfârși aici. Indiferent dacă va fi un neant și doar sfârșim existența, până la sfârșitul vieții mele de acum vei fi alături de mine și te voi purta cu mine. Dă-mi puterea de a face orice e mai bine și de a te ajuta, dacă-mi este cu putință. Nu știu dacă mama chiar nu îți dă pace să pleci, eu cu siguranță nu vreau să te țin aici. Mi-e așa de greu să trec peste, oriunde mă uit, știu că ai fost și tu acolo, cândva sau că erai încă aici când am trecut eu pe acolo. Știu (sau mai de grabă sper), că va veni un moment în care nu îmi/ne vei fi în mintea de zi cu zi, dar știi că vei face mereu parte din noi. Din fiecare dintre noi. Iartă-ne dacă vom încerca să te dăm deoparte ca să putem continua și să rămânem cu capul cât de cât întreg. Te iubim Știu un lucru: sper că mama are dreptate și te voi mai întâlni, dar îmi este foarte ciudă că nu cred că vom mai fi vreodată în aceeași formă... sau cine știe. Lipsa ta m-a ajutat să înțeleg, și știu că și pe mama, că este important momentul ăsta, și că experiențele sunt mai presus decât orice. Îmi dau silința să fiu un suflet mai bun, indiferent de orice. Dă-mi puterea să îmi găsesc calea, și daca-ți este cu putință, ajută-mă să o și găsesc.