vineri, 29 ianuarie 2016

I need changes... lots of changes...
Îmi place să îmi spun că sunt o persoană independentă. Îmi place și să reproșez că din cauza altor persoane nu-mi pot manifesta independența. Dar acum... acum mi-o tai singură de sub picioare. Am și persoana potrivită lângă mine care îmi încurajează independența și-mi dă atâta spațiu cât am nevoie. De ce aștept zilnic precum un cățeluș să se întoarcă de la muncă să-mi dea și mie un gram de atenție? De ce toată ziua mi se rezumă la a aștepta acel moment în care el apare acasă ca să pot sa mă dedic lui întru totul? Sunt penibilă rău... once again... ar fi momentul să mă trezesc...

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Când ai cele mai mari îndoieli... despre tine, despre următorul pas, despre tot... vine el și te ia în brațe șoptindu-ți că este acolo aproape de tine. Iar dacă e la 1000 km depărtare, îți spune că te va suna să te audă puțin după ce că ți-a lipsit groaznic în ultima săptămână.

- Dragule...?
- Da?- ... Te...
- Și eu pe tine. Orice o fi însemnând aia. 

Un sentiment profund trecu prin sufletul ei. Lacrimi. Multe. Cine știe de ce. A simțit ca un val imens că ține la ea.

- Somn ușor, draga mea.
- Somn ușor.
- Mmm... ce faci?
 - Mmm... stau în pat?
- Mmm... și ce altceva?
- Mmm... vorbesc cu tine?
- Și nu uiți nimic?
- Mmm... zâmbesc?
- Altceva? Nu-ți scapă nimic?
- Ba da. Și tu știi de fac. De ce mă mai întrebi?
- De ce? 
- De fericire că ești al meu.
- Auzi... ea plânge de fericire... Ciudată mai ești. 

sâmbătă, 16 ianuarie 2016