sâmbătă, 26 noiembrie 2011

i really want to run away

ai avut vreodată dorinţa aia puternică de a fugi de toţi si toate ? să vrei să fi singur ?  dar nu doar pentru acuma, ci pentru un timp mai lung, chiar cu costul de a nu avea pe nimeni căruia să te plângi, să fie acolo să te strângă în braţe şi să te mângâie pe păr. dorinţa de a rămâne tu cu tine şi cu jucăriile tale de pluş, ce au fost mereu acolo, mereu, fiecare lacrimă cazută pe perinuţa pe care o ai de când erai doar o copilă, când plângeai pentru că nu îţi cumpăra o altă jucărie... să te plimbi prin pădure, să simţi prezenţa tuturor copacilor care te înconjoară.. care te privesc întrebători, aşteptând să te arunci la umbra unuia si să plângi, şoptindu.i ce ai păţit, întrebându.te de ce tu şi de ce trebuie să se întâmple toate astea. să poţi pleca, fără să şti unde, să nu te caute nimeni, să mergi unde te duce gândul, să fi una cu vântul, să fi purtată asemeni unei frunze în acest sfârşit răcoros de anotimp târziu... apoi  să te întorci parcă ghidată de parfumul de acasă, să te arunci în pat gândindu.te ce ar fi fost dacă.. sau imaginându.ţi tot felu de chestii care la momentul respectiv ar părea cel mai bun lucru de făcut.
da, vreau să fug. de mine, de el, de voi, de ea, de noi, de toţi. de ce ?  probabil de frică. frica aia ce se ascunde în fiecare, şi uneori nu vrea să ne mai lase să adormim seara...