luni, 13 octombrie 2014

Noapte bună... al meu dor.

Mă străduiesc de ceva timp să scriu. Din cine știe ce motiv nu reușesc. Și încerc să scap de fiecare dată. Seara asta nu. Seara asta vreau să recunosc că sunt îndrăgostită până peste cap și că omul ăsta îmi dă tot universul peste cap. Că zâmbesc când aud de el. Că mă motivează orice-mi zice și că-mi dă de gândit orice face. Că fiecare acțiune de-a lui mă pune-n mișcare. Pentru că ieri seară pe vremea asta, stomacul meu și-a luat picioarele-n spinare și a fugit. Fugea prin trupul meu și căuta o cale de scăpare.
Înainte de asta, am fost tot cu gândul la el, și la influența pozitivă pe care o are asupra mea.
Voiam să scriu despre toate schimbările pe care le-a provocat și lucrurile simple care le-a spus și în mintea mea au prins amploare. (e.g. ''Nu am de ales.''
Da, într-adevăr. Suntem trenulețe pe șine și nu putem să ne abatem de la drum.)
Orișicum, nu țin minte ca cineva să mă fi putut da peste cap cu o singură privire, așa cum o face el.
Iar modul în care privirea lui era ațintită asupra mea seara trecută...
Nu am putut să întrețin contactul vizual prea mult timp. Mi-era teamă să nu vadă prea multe. Ei bine... privirea aia a ajuns până-n sufletul meu. Și niciodată nu va mai ieși. S-a imprimat al naibii acolo, și nimic, niciodată, în nicio circumstanță nu va putea să o șteargă.
Într-o zi, curând, voi putea să mă uit în ochii tăi și să nu îmi mai dezlipesc privirea dintr-acei ochi. Să mă apropii ușor, și să las energiile dintre noi să facă totul. Zi în care îți voi arăta cât de mare m-ai crescut.
- Acum e rândul tău.
- Ce să spun?
- Orice.
- Nu... nu... știu... l-l-l-l-lucrez și doar atât.
- Ești destul de mândră de chestia asta, o zici cam des.
- Nu...
- Uită-te la mine.
- Nu pot.
- Cum nu poți?
- S-s-sunt timidă.
- Tu? Ahahaha.
- Da.
- Într-adevăr, toți voluntarii sunt timizi.
- Nu... de aceea m-am apucat de voluntariat să scap de asta.
- Ne știm de mult timp.
- Știu... dar....
- Keep talking.
- Ce să... crede-mă... nu pot.
- Continuă.
- Ce mă bucur că s-a întors...
Apoi, episodul cu trandafirul. Dar hei... poate a fost doar o impresie. Poate nu voia să ți-l paseze ție...
Cine știe... poate... într-o zi vei afla că ți-ai ratat șansa vieții, sau că te-ai înșelat amarnic.