miercuri, 27 iulie 2011

mă întreb..

mă întreb cât de intenţionat mă loveşti cu acţiunile tale. mă întreb cu ce căcat am greşit. mă întreb cât va dura până voi accepta situaţia asta. mă întreb cât îţi va lua să realizezi ceea ce faci. mă întreb.. eu sunt cea oarbă?
sau oare lumea şi.a închis ochii în ceea ce te priveşte şi nimeni nu te vede? exagerez eu? greşesc eu? te iubesc eu? te vreau eu? vei fi al meu? ah, în fine, e târziu, delirez, mă duc să te visez.

noapte bună.
      

luni, 25 iulie 2011

qual'è il significato?

la urma urmei ce înseamnă cel mai bun prieten? aş vrea ca cineva să.mi poată răspunde exact, dar fiecare are propria definiţie, propria experienţă, propriile sentimente. în fond de mult timp mi.am dorit să pot rămâne singură să văd cum mă descurc, chiar dacă au fost momente de criză, momente în care eram pe altundeva cu mintea, dar mi.am dorit.o, nu  ? bun, păi uite, chiar dacă blogul ăsta a devenit un loc unde mă plâng mereu de cât de groaznic îmi merge, iar în viaţa de zi cu zi ştiu să ţin în mine şi să pară că nu mă prea doare, mie.mi convine. în fond, cum am mai spus.o, mai repet, ce scriu aici, scriu strict pentru mine, să mă uit la mine peste ani să.mi dau seama ce a fost în căpşorul ăla mic de copil tâmpit, nu ca acum, că mă uit cu 3 ani înainte şi habar n.am cine eram sau ce vroiam, asta nu vreau să se mai întâmple. acum, în schimb, tot ce vreau e să ies din asta, aşa cum îmi propusesem. de ce? să îmi arăt că nu.s o căcăcioasă plângăcioasă şi că mereu voi putea continua. doar deaia. să arăt că nu depind de nimeni şi că pot trăi aşa cum vreau. voi continua şi fără să îmi găsesc propria definiţie la acel cuvânt. prietenie. vor mai exista persoane care.mi vor fi aproape o luna, două, un an, 3 ani, dar asta nu înseamnă că atunci voi şti care e sensul cuvântului. m.am săturat să mai caut. mi.am promis cândva că ultima persoană pe care am considerat.o cel mai bun prieten, va fi întradevăr ultima pe care o voi numi aşa. chiar înainte să înceapă tot, mi.am spus că va fi ultima persoană în care îmi voi pune încrederea, şi pentru moment, aşa va fi.
chiar dacă cândva consideram prietenii vitali, şi sincer nici acum nu mi.am schimbat părerea, câteodată, când nu alegi grupul potrivit, prietenii nu fac decât să te doboare, chiar dacă nu fiecare dintre ei, dar încetul cu  încetul se va rupe tot.. şi vei avea mai mult de suferit.  

duminică, 24 iulie 2011

un anişor.

La mulţi mulţi ani Blogdan. ai făcut un an. un an în care m.ai suportat, pe mine şi problemele mele, pe mine şi pe nervii mei, pe mine şi pe toată lumea care gravita în jurul meu. îţi mulţumesc că mereu ai fost disponibil, m.ai ajutat şi mereu m.ai ascultat [cu toate excepţiile de rigoare, când îmi doream să am la îndemană un caiet şi un creion să pot scrie până ajung la tine, dar acolo nu eşti tu de vină, sigur] îţi mulţumesc pentru că eşti cel mai bun prieten. nu trădezi nimic. nu scoţi nici o vorbă, nu te poate mitui nimeni. în fond, nimeni nu mă poate lovi prin tine. eşti mereu în faţă şi probabil nimeni nu m.ar putea lovi. chiar nu ştiu cum să îţi mulţumesc, ştiu doar că nu am de gând să te abandonez vreodată.

sâmbătă, 23 iulie 2011

in the end.

în fond, niciodată n.o să poţi obliga pe nimeni să te iubească, sau să te suporte, cu atât mai puţin să.ţi fie prieten.

faptul că mă mai zbar, probabil e o mare prostie, dar această prostie încet încet se stinge. în fond, nu consider că e greşeala mea. eu nu cred că trebuie să rămân fidelă cuiva care mă evită cu atâta uşurinţă.eu am încercat, sincer, nu m.am dat din prima bătută, chiar dacă era destul de tentant să o las baltă. dar, nu, eu încerc de fiecare dată, chiar dacă şansele sunt mici. în fond, a fost o perioadă frumoasă, la urma urmei ne.am distrat şi în fine am ţinut unu la altu. indiferent de ceea ce a cauzat această mare ruptură, eu sunt mândră că am făcut parte din Ei. viaţa merge înainte, mai sunt mulţi mai buni sau mai răi decât ei, viaţa nu ne.a fost probabil scrisă împreună.

sâmbătă, 16 iulie 2011

îţi mulţumesc.

"nu te mai vreau
nu mai eşti al meu
nu te mai sufăr
aşa sunt eu. "

şi la urma urmei asta e tot ceea ce îmi umblă acum prin cap. nu mai vreau nimic de la tine, nu te mai vreau pe tine, nu mai vreau nimic din ce.ţi aparţine, nu vreau să aud de tine.
tot ce am văzut în tine se pierde în uitare, tot ce am iubit, tot ce am admirat, totul piere. unde naiba ai plecat, atât de departe cu amintiri cu tot? acele amintiri ce nicicum nu pot să.mi revină. dor mult prea tare şi parcă fără tine dispar, se pierd, se monotizează. nu mai au nici un rost. în fond, a fost mult prea bine cât a fost. mi.ai luat copilăria, iubirea, încrederea şi le.ai târât pe o suprafaţă atât de aridă şi de tăioasă, încât s.au jerpelit de tot, şi nu a mai rămas cam nimic din ele. sper doar să nu îţi mai stau în cale.

vineri, 15 iulie 2011

srry.

îmi pare rău că aparent te.am abandonat, crede.mă n.am făcut.o, zilnic mă gândesc să scriu, dar pur şi simplu nu apuc. în schimb, am ceva material fircălit pe un caiet. revin în curând, mi.e dor de tine.