duminică, 19 iunie 2011

again.

o aşeză pe pat. o întinse pe spate. o mângâie tandru. o dezbrăcă uşor. o sărută cu pasiune. o dorea mai mult ca oricând.

...

o sărută şi ieşi din cameră. ea tocmai petrecuse cea mai frumoasă noapte din viaţa ei.. dar totuşi, ca deobicei, gândurile negative trebuiau să'şi croiască loc prin mintea ei, trebuia un gând aiurea să ii fută chefu' . ideea genială? că poate el doar asta dorea.. să o aducă în pat. dimineaţa nici nu va mai vorbi cu ea. rămase sezută cu o perină în braţe. îi venea silă. de ea, de tot, de gândurile alea. de el, de tot. se aşeză pe o parte şi încercă să adoarmă, dar lacrimile îi curgeau şiroaie. o secundă după el întră în cameră. încercă să nu'i ofere atenţie. el se întinse lângă ea, îşi dădu jos cămaşa şi o puse pe ea. o întoarse, o admiră, îi adulmecă încă o dată parfumul abdomenului şi îi încheiă cămaşa. îi era mult prea mare. dar o adora cum arăta în ea. se simţea util. simţea fluturaşii ce'i zburdau în stomac. era atât de frumoasă. dar.. îi sărută lacrimile şi bănuind cumva despre ce era vorba, se aşeză la ea în poală şi o strânse tare tare în braţe. o lua apoi la rândul lui  în braţe şi îi şopti la ureche că e cea mai frumoasă şi că niciodată nu trebuie să'şi mai facă astfel de griji. cu lacrimi în ochi îi spune că vrea ca ea să fie singura pe care să o îmbrace cu cămaşa lui dimineaţa.


STUPID THING. iară mă apucă. îi ruptă de undeva. e chiar o parte dintr'un gând mai vechi. doar o parte dintr'un vis de mult pierdut.     

vineri, 17 iunie 2011

what i.ve done?

şti care.i faza? că atunci când eşti singur şi nu ai cu cine să povesteşti despre problemele tale, eşti obişnuit, nu ţi se pare deloc aiurea, stai, îţi trece şi gata. dar atunci când totuşi ai cu cine povesti şi ai încredere în cineva, te cam doare când nu vrea să audă de tine, nu crezi? bă, ce mai contează totuşi, se pare că pe orice sun, cu oricine vreau să vorbesc, toţi îs ocupaţi, toţi au treabă. pula mea. asta este. o.i fi făcut iară eu ceva.   

miercuri, 15 iunie 2011

apus.

la urma urmei toate apun. fie e vorba de soare, de fericire, de cel mai bun prieten, de singura persoană pe care o iubeai, de viaţă, de cel în care ţi'ai pus toată încrederea, fie orice ar fi. sau, cu puţină răbdare, şi cele mai naşpa lucruri trec. dar chestia e că în cazul lucrurilor frumoase, da, gândeşte'te, acestea din urmă apun mult prea repede. apun chiar prematur. diferenţa este că ele nu mai răsar. problemele întodeauna vor răsări. dar, crede'mă, cel mai bun prieten, nimeni, nimic, niciodată nu va mai fi ca el. NIMIC. îţi jur. orice lucru care'l iubeşti va apune. asta e viaţa, trebuie să lupţi ani pentru a avea zile fericite. iar eu, acum, sunt la apusul vieţii mele. nu, nu mor. nu mă pot exprima calumea. ideea e că acum se pare că apun toate. tot ce preţuiesc se stinge, tot ce iubesc piere, tot ce am este călcat în picioare. deci da, e un apus, dar cu un nou răsărit, ştiu asta, eu o să continui, la urma urmei, ştiam că nimic nu durează veşnic..