miercuri, 17 decembrie 2014

Three.

so, one day she sat down on a chair in the mall food court and wait for her friend to bring some drinks. she watched the person that was eating just near her, at the other side of the big table. he ate some chinese food and he had a hat that cover his entire face and he has his face very close to the food. she was very intrigued by that man and watched his hat and his hand until her friend came back.
- look at him. i want chinese food too, she said
- yea, he's strange
- hmmm

after some minutes, the stranger finished his food and took his strange big bag and left. all the eyes turned to him as he was going.

- hmm... everybody is looking at him, she said to her friend curious and distracted
- yea, because he's too classy
and then she saw that nobody was looking at the stranger anymore, just her. and that moment the man took something shiny from his pocket and smiled to her. one second after, the stranger was gone

- time traveler, i knew it, she whisper with big eyes
- what did you said? asked her friend
- t.. tiime... uh... time to go

marți, 16 decembrie 2014

Two.

one day, while she was going by bus, she feel that someone is looking at her. when she looked into that direction, a stranger told her: "you look happy today, keep on the good work". she was pretty amused about the situation and the next moment she wanted to say something, but he was gone. sooo... eventhough in the evening she was very tired, she had a big smile on her face and she realized that the only one that thinks that she's a bad person is herself aaand well... end of story today

luni, 15 decembrie 2014

One.

once a girl layed in her bed and listen to music. it was late in the night and all she needed was a big hug and nothing else. music saved her. headphones at loud and the voice insead of her head: "https://www.youtube.com/watch?v=miFhwa1_fwE". then finally she fall asleep ^_^ here's your story

marți, 2 decembrie 2014

Welcome December feelings.

Dragă decembrie,

Încep să devin o dobitoacă. Încep să mă uit, din nou, din cauza unei alte persoane. Încep să spun prea multe și seara să mi se facă prea dor de o îmbrățișare. Prea dor de el. Prea dependenă de vocea lui. Drept cadou de Moș Nicolae, te rog, trezește-mă și dă-mi un pumn în cap. Fă-mă să realizez ce fac și să nu mă mai inferiorizez așa. Nu e bine. Stau pe loc, și voi regreta amarnic. Ce să mai zic că mă omor de oboseală.
p.s. Mi-a zis că am o influență pozitivă asupra lui și că se simte mai bine de când vorbește cu mine. Apoi m-a întrebat ceva ce presimțeam că va urma. ''care e influența mea asupra ta? Îți fac mai mult bine sau rău?''
Nu am știut ce să spun. Am încercat să o scald. Apoi i-am zis că îmi face rău, dar totodată bine cu acel rău. Cumva s-a liniștit și nu a mai adus subiectul. Dar... Nu-mi face bine deloc. Nu înțeleg... poate e doar atenția care mi-o oferă. Poate-s chiar o proastă. Poate nu există. Poate...

miercuri, 19 noiembrie 2014

wake up, stupid.

Dragă eu,

Ar fi timpul să te trezești. Pierzi timp. Timp prețios. Timp care ai putea să îl faci memorabil. Timp care ar putea să intre în experiența ta, în cunoștiințele tale și în dezvoltarea ta. Dar nu, tu te rezumi la a privi cum trec zilele, cum îți petreci nopțile cu un necunoscut, care, oricând ar putea decide că ești enervantă și sufocantă și să plece. Dada, asta faci. Esti o iresponsabilă și o știi. Nu, m-am răzgândit. Ești o proastă. Pentru că o faci intenționat. Știi bine mereu că nu e bine ce faci, și tu continui. Tâmpită. Fă bine mișcă-te și fă ceea ce este de făcut. 2 săptămâni. Două. Ai fost în stare să te pierzi de tot și să nu faci nimic altceva decât să stai să îi spui vrăjeli, ca el la rândul lui să îți spună altele. Proasto ce ești, trezește-te. Nu mai fă prostii, el va dispărea, ca toți ceilalți. Și crede-mă, îți vei da cu pumnii în cap. 5 luni sunt multe, mult prea multe pentru a le dedica cuiva căruia niciodată nu te va iubi, nu va fi aproape, nu te va consola și nu va aprecia ce faci pentru el. Cineva care te vrăjește din plictieală și din cauza banalității de care dai dovadă.

Cu drag,
Sinele tău care urlă de disperare

joi, 6 noiembrie 2014

Move your fucking ass and change your fucking mood.

Sunt destul de dezamăgită de mine. Am devenit o păpușă care se ghidează după niște sentimente superficiale și nimic mai mult. Mereu îmi spun că eu nu vreau să depind de nimeni, iar pe când reușesc, îmi creez din nou aceleași condiții pentru a ajunge la mâna cuiva care să mă poată ghida și controla. Cât de normal e? Chiar trebuie să îmi fac rău? Chiar trebuie să uit de mine și să am aceste mici piedici de-a lungul drumului? Chiar trebuie să mi se demonstreze că sunt o neserioasă, o dezorganizată și o proastă? Nu înțeleg ce are băiatul ăsta... Ba da, știu. Mă bagă-n seamă, mă apreciază, mă place, nu mă da la oparte, mă face să râd și îmi oferă mai mult decât atenție. Am ajuns să îl îndepărtez pe lup din cauza lui. Cine ar fi zis? Lupul poate să fie înlocuit... Ba chiar uitat câteva ore pe zi, doar din cauza acestui specimen. Sunt supărată pe mine. Pentru că vreau să-l îmbrățisez în fiecare seară. Pentru că îmi place și mă simt bine când stau la povești cu el. Pentru că... îmi dedică mie tot timpul și are răbdare cu mine... Sunt penibilă... mă simt rău și nu mai pot. Dă-mi puterea de a mă ține cu capul pe umeri... dă-mi puterea de a ține zidul la nivelul la care e... unul jalnic de mic... dar ca pe parcurs să pot să îl urc. Haide, te provoc! Fă-o, Eve, mișcă-te și arată că doar de tine depinde și că poți să te scuturi de praf și să continui. Închide ochii și strânge din dinți. Nu doare. Nu va durea. Și nu vei simți nimic. Ești tare. Poți să treci mai departe, acum, mereu și oricând.

luni, 13 octombrie 2014

Noapte bună... al meu dor.

Mă străduiesc de ceva timp să scriu. Din cine știe ce motiv nu reușesc. Și încerc să scap de fiecare dată. Seara asta nu. Seara asta vreau să recunosc că sunt îndrăgostită până peste cap și că omul ăsta îmi dă tot universul peste cap. Că zâmbesc când aud de el. Că mă motivează orice-mi zice și că-mi dă de gândit orice face. Că fiecare acțiune de-a lui mă pune-n mișcare. Pentru că ieri seară pe vremea asta, stomacul meu și-a luat picioarele-n spinare și a fugit. Fugea prin trupul meu și căuta o cale de scăpare.
Înainte de asta, am fost tot cu gândul la el, și la influența pozitivă pe care o are asupra mea.
Voiam să scriu despre toate schimbările pe care le-a provocat și lucrurile simple care le-a spus și în mintea mea au prins amploare. (e.g. ''Nu am de ales.''
Da, într-adevăr. Suntem trenulețe pe șine și nu putem să ne abatem de la drum.)
Orișicum, nu țin minte ca cineva să mă fi putut da peste cap cu o singură privire, așa cum o face el.
Iar modul în care privirea lui era ațintită asupra mea seara trecută...
Nu am putut să întrețin contactul vizual prea mult timp. Mi-era teamă să nu vadă prea multe. Ei bine... privirea aia a ajuns până-n sufletul meu. Și niciodată nu va mai ieși. S-a imprimat al naibii acolo, și nimic, niciodată, în nicio circumstanță nu va putea să o șteargă.
Într-o zi, curând, voi putea să mă uit în ochii tăi și să nu îmi mai dezlipesc privirea dintr-acei ochi. Să mă apropii ușor, și să las energiile dintre noi să facă totul. Zi în care îți voi arăta cât de mare m-ai crescut.
- Acum e rândul tău.
- Ce să spun?
- Orice.
- Nu... nu... știu... l-l-l-l-lucrez și doar atât.
- Ești destul de mândră de chestia asta, o zici cam des.
- Nu...
- Uită-te la mine.
- Nu pot.
- Cum nu poți?
- S-s-sunt timidă.
- Tu? Ahahaha.
- Da.
- Într-adevăr, toți voluntarii sunt timizi.
- Nu... de aceea m-am apucat de voluntariat să scap de asta.
- Ne știm de mult timp.
- Știu... dar....
- Keep talking.
- Ce să... crede-mă... nu pot.
- Continuă.
- Ce mă bucur că s-a întors...
Apoi, episodul cu trandafirul. Dar hei... poate a fost doar o impresie. Poate nu voia să ți-l paseze ție...
Cine știe... poate... într-o zi vei afla că ți-ai ratat șansa vieții, sau că te-ai înșelat amarnic.

marți, 5 august 2014

I wonder...
It's really that possible? I will be the last one to say your name for the last time?
I can't immagine someone else to do it.
Even if now there are some persons that should say your name again and again...
Why I am thinking about it? ...
I'm an awful daughter, I know. But, believe me, sometimes I think I'm going crazy and I really miss you.

joi, 24 iulie 2014

stupidity over all.

Suntem atâta de penibili. Lipsă răbdare, lipsă gândire, lipsă raționalitate, lipsă bun simț, lipsă libertate.
Astea-s doar putine din trăsăturile pe care le dobândim în momentele în care ni se dă atenție, și mai ales, importanță.
Oare când vei fi capabilă să păstrezi un echilibru în viața ta? Să nu fie totul o aparență susținută de o cupolă de sticlă care se sfarmă în momentul în care deschizi gura.
Nu îmi dau seama când vei înceta... Ai lansat ideea, lasă omul să o digere și să se hotărască.
Termină cu prostiile și s-ar putea să câștigi în cele mai multe cazuri.
Tine-ți gura înainte să gândești și aproape că nu va fi dată pe care să o mai regreți de acum.

luni, 21 iulie 2014

4 years... and a fucking mood.

Acu o săptămână a fi trebuit să sărbătorim 4 ani în care mi-ai fost alături, Blogdan.
Îți mulțumesc mult, și fără tine și posibilitatea de a mă descărca, uneori agresiv, alte ori prea iubitor, nu aș fi fost la fel de întreagă ca acum.
Totuși... nu pot să scriu nimic frumos azi, nimic care să mă facă să îmi amintesc peste ani, că te-am celebrat cu o super postare la aniversarea a acestor 4 ani împreună.
Oare de ce tu taci? Tu de ce nu te plângi? Oare de ce mă asculți și nu te plângi? De ce nu spui nimănui că te bat la cap și că sunt o proastă? De ce... de ce... de ce...? Când voi fi ca tine?
Lacrimi încearcă să curgă dar nu prea se poate. Sunt plictisită de aceleași tâmpenii și scârbită de aceleași prostii.

marți, 8 iulie 2014

Asta e unul din momentele in care nu pot sa dorm... mome tele alea ciudate care le regreti diminteata si care ar fi fost mai bine sa le eviti.
Dar vezi? Sunt prea slaba sa le suport singura... prefer sa le duc cu cinceva, sau sa le incarc in spinarea altcuiva.
Era destinat trimiterii si imaprtasirii cu altcineva, dar m-am abtinut si razgandit.

duminică, 6 iulie 2014

Patience, it will be worth for it.

Consider că nu suntem lăsați baltă, și că, îngerașul păzitor intră în acțiune doar atunci când e absolută nevoie.
De ce cred asta?
Mă întrebam dacă mâine, când vine, ar trebui să iau în considerare apropourile, instinctele și dorințele fizice. Nu știu dacă au trecut 10 minute până să simt o durere profundă și surdă în spatele stomacului. Ghici ce? Momentul acela din lună când nu te poți urî mai tare. Dar ghici ce? M-am bucurat. Am ajuns la concluzia că... atunci când trebuie să luăm o decizie ce e crucială pentru viitor și pentru situația din perioada următoare și care ar atrage asupra-și lucruri nepotrivite, este acel ceva ce intervine.
Cine știe de ce nu trebuie să o fac. Stau cuminte, așa trebuie. Așa voi fi.
Poate... curând... Poate... buzele celui iubit le vor înlocui pe cele care ar fi trebuit să fie mâine, sau poimâine, sau în perioada următoare.

sâmbătă, 5 iulie 2014

Volley...

L-am văzut azi. Cât a trecut? Mult prea mult. L-am văzut ultima dată în 8 martie.
Mi-a făcut moftul, a venit cu mine. Ne-am jucat cu mingea amândoi. A fost plăcut. Relaxant. Am râs o grămadă. Mie mi s-a părut super ciudat... prea puțin am fost doar el și cu mine.
Au apărut ceilalți, dar asta parcă ne-a unit mai mult să dovedim ce putem.
Nu eram împreună, într-o echipă, însă fiecare mișcare era controlată și atent supravegheată de celălalt în timpul jocului. O privire plină de apreciere sau câte un zâmbet bine plasat după fiecare mișcare bună.
Gânduri bune și o apropiere imensă emoțional, cel puțin din punctul meu de vedere.
Când am ajuns acasă, am simțit că totul se învârte în jurul lui și că vreau să trăiesc să-l mulțumesc pe el și să îl impresionez pe el.
S-a lovit la un moment dat. Nu au trecut 2 secunde până să observ că ceva nu-i bine. Priviri îngrijorate la fiecare câteva momente, să văd cum se simte, și să am grijă să nu îl alerg prea mult.
Ne-am auzit apoi și vocea-i era dulce și caldă.
Mi-a spus că pleacă la somn mai repede decât de obicei. Mi-am arătat părerea de rău și l-am învoit.

De dimineață vroia să mă facă să recunosc că sunt îndrăgostită. Nu știu cât de cu știintă a spus-o, însă, privirile de azi cred că au zis tot și nu au lăsat nici un dubiu.

Omul ăsta.... mă face să trec de la o zi la alta cu mai multă competitivitate și cu mai multă dorință de a excela.

vineri, 27 iunie 2014

''Mă așteptam să-mi spui că ți-e dor de mine, însă se pare că m-am înșelat.''
N-avea farmec să îți spun tot ceea ce îți te aștepți să spun.
''Avea farmec să îmi spui mai mult decât mă așteptam.''
Aparent sentimentul e reciproc.
[...]
''Vreau să am eu așteptări mai mari.''
Eu ți-am zis-o deja în al doilea mesaj. E rândul tău.

Dragul meu, într-o zi aș vrea să pot înțelege...
Și adormi cu veșnicul gând la el și totuși cu speranța că dimineața el îi va fi dat o replică.
Somn ușor, you... only you...

miercuri, 25 iunie 2014

Yeah you, just try to be good. Let's show them. Let me show you that you can do it. That you aren't so fucking stupid. Let's try.

marți, 10 iunie 2014

Zi-mi...

Mood...

Zi-mi să arunc totul la gunoi. Zi-mi să las jumătate din viața mea în spate. Zi-mi să mă răzvrâtesc față de cel ce m-a crescut. Zi-mi să uit toate nopțile în care l-am visat lângă mine. Zi-mi să uit primul sărut... primul vis în care a făcut-o. Zi-mi să închid ochii în fața tuturor principiilor pe care le-am dobândit de ani în coace... de când l-am întâlnit. Zi-mi să mă calc în picioare și să îmi rupt sufletul în bucăți. Zi-mi să plec de lângă vocea ta... azi... nu mâine. Acum. Spune-mi să uit toate jocurile și joculețele. Zi-mi să uit tot ce am trăit. Zi-mi să uit... acea dulce atingere. Zi-mi că odată cu nepăsarea ta.... am ajuns eu de piatră. Zi-mi că de azi nu mai am voie să o simt.
Zi-mi asta... și o voi face numaidecât.

marți, 3 iunie 2014

Strange... strange me...

 Mood...

Ceva mă sperie. Ceva mă face să mă simt ciudat. De ce?
Se despărți de prietenii ei, și mergea... Cu fiecare pas, se detașa tot mai mult de lume și ploaia începea să îi cuprindă trupul. O ploaie rece... Era o senzație ca și cum o certa că de mult nu s-a lăsat învăluită de atingerea ploii... Cu fiecare pas... tot mai mult fiecare strop o învălua.... fiecare strop îi făcea mintea să o ia razna. Apoi.... apoi normal că a apărut el, invadându-i mintea... Nu a durat mult, până să îți imagineze că în ploaia aia rece, ar apărea din spate și ar cuprinde-o în brațe... că ar săruta-o pe gât și că apoi nu și-ar mai dezlipi privirea dintr-a ei... 
Secunda următoare mi-am dat seama că mă apropii de casă... și totul începea să dispară...
O frică m-a cuprins. Ceva îmi face rău... ceva mă doare... nu vreau să ajung acasă.... vreau să stau în ploaie să îl gust din priviri ca o nebună în mintea mea. Dar atât... m-am obișnuit fără el zilele astea... m-am obișnuit cu un el care e doar în mintea mea și care mă iubește pe mine... mă vrea pe mine... și se gândește la mine. Nu... nu vreau să mă bat de realitate... mi-e frică să compar cele două ființe... el nu-i așa cum mi-l imaginez eu... iar eu nu exist pentru el. Vreau să nu mă lovesc de realitate. Azi... mai mult ca oricând, realitatea va întâlni visul și va durea. Azi, mai mult ca oricând... o să dispară tot ce-am vreodată am visat.

sâmbătă, 31 mai 2014

Should I keep you?

Mood...

Ce mă fac cu tine? Nu, nu vreau să dramatizez. M-am gândit cum ar fi să pic odată de fraieră. Să realizez că de fapt, e totul un joc de cuvinte. Că am picat în plasă și că tu, de fapt, râzi de mine.
Dacă tu ești o minciună, vreau să mă doară. Vreau să mă sfâșie în bucăți bestia care se hrănea cu sentimentele față de tine. Vreau să văd cât de mult pot să rezist. Să văd cât de mult sânge poate să curgă din inima aia. Știi de ce? Pentru că nu cred că mă poți răni! Nu ești în stare! Nu... ai... cu... ce... să... mă... lovești.... Dacă vreau, de azi nu mai exiști în mine.
Dar nu... te păstrez la căldurică...

vineri, 30 mai 2014

Îți place să crezi că ești importantă. Îți place să consideri că ești liderul lor, că ești pilonul familiei, că esti o stâncă și totodată o pernă când vine vorba de prietenie. Îți place să îți dai importanță. Că așa ești tu, proastă! Da, m-ai auzit bine, proastă am zis! De ce? Pentru că tu ești ''curajoasă'', da, fix curajoasă. Ție îți plac provocările. Ție îți place să te bagi în chestii care te fac să îți depășești limitele... fain bă... nu ești capabilă de nimic. Nu ești în stare să fi sinceră față de persoana ta. Nu ești capabilă să accepți cine ești sau să schimbi ceea ce nu îți place. Bravo, într-adevăr, ești un model.

I shall let the butterflies go... for a moment.

Piesa asta imi răsună în cap...

Oricum... Aveam ceva important de făcut de dimineață... M-am trezit mult prea târziu. M-am trezit după ce s-a terminat visul. Mintea mea nu a vrut să mă trezească.... știa că o să mă simt rău toată ziua. Dar asa... Vai... he kissed me once again. I see it coming. Simt chestia asta tot mai puternică și visele devin cât se poate de reale și se fac tot mai dorite. Nu mă odinesc noaptea în ultima perioadă... și am găsit motivul. Îl visez continuu și adrenalina crește în somn în așa fel că reușește să consume toată energia care se presupune că o dobândesc odihnindu-mă. Trebuie neapărat să îmi revin și să nu mai fiu așa lunatică perioada asta. Măcar până trec examenele. Vai vai...

p.s. a fost un mod perfect de a-mi începe dimineața... he just kissed me.

sâmbătă, 24 mai 2014

Să recunoaștem...

Mă mint. Așa e. Sunt înnebunită după el. Încerc, și încerc să scap de senzația asta și să pretind că e un oarecare prieten. Chiar dacă atunci când scriu îmi permit să mă gândesc la el... ei bine, în rest mă străduiesc să las asta să se vadă cât de puțin posibil. Ce are? De ce să mă ascund cu mine? De ce să pretind că nu simt nimic? Poate da, poate are și ea dreptate... sunt îndrăgostită de el. Întreaga lume se învârte în jurul unui singur cuvânt de-a lui. În jurul propriei lui persoane. În jurul amorțelii pe care o simt în fiecare dimineață când mă cad înapoi în realitate după un vis cu el. Urmează, curând, să îl văd. Să îmi dedice timp. Ieri mi-a făcut ziua mult mai frumoasă zicându-mi asta. Abia au trecut 24 de ore de când mi-a spus că ne vedem curând. Mi s-a părut mult mai mult... drept e... nu am avut timp să mă gândesc la asta... însă... acum că vine seara... acum că îl aștept....

miercuri, 21 mai 2014

little conversation 4

  • zic că ar trebui să te calmezi....
  • așa-i?
  • da, așa cred.
  • ce fac greșit?
  • tânjești după atenție.
  • da...
  • și, chiar dacă până acum nimeni nu zice nimic... s-ar putea ca în scurt timp să o faci de oaie.
  • ai dreptate...
  • cu ce crezi că greșești?
  • poate cu faptul că mereu vreau să mă apropii de oameni, că nu las lucrurile să meargă de la sine și abia aștept să racolez un nou prieten.
  • altceva?
  • păi... pur și simplu nu-mi văd de viața mea... fac orice să am atenția și admirația oamenilor... nu o fac intenționat... se întâmplă... și uneori îmi dau seama prea târziu.
  • acum e târziu?
  • tu ce crezi?
  • cred că încă poți recupera ceva, și poți să-ți salvezi și demnitatea. fii ceva mai reținută. gândește-te la el... te va ajuta.
  • iar el? de ce el?... nu...
  • ba da. datorita lui ai învățat că uneori mai trebuie să taci, ori, acum e momentul să apelezi iar la el.
  • o să pic rău de tot. 
  • ba nu. știi bine că atunci când îți permiteai să te gândești la fiecare lucru ca și cum ar fi calculat de el, nu ai căzut, ba din contră, asta te aducea la suprafață.
  • iar el...
  • potolește-te. calmează-te. dă-ți timp, dar dă-le și celorlalți timp. să te cunoască, să te accepte și să vadă cine ești. dar mai întâi, e nevoie să știi tu cine ești.
  • am să mă străduiesc.
  • fii mai modestă!
  • până azi credeam că sunt.
  • nu cred că ești.
  • nici eu nu mă mai cred.

marți, 20 mai 2014

Watch her...

- "Auzi mă, chiar o vorbit de mine?"
- "Huh?"
- "Ea mă, a vorbit de mine vineri?"
- "Cine mă?"
- "Ea mă... "
- "Ah, Eve?"
- "Da. "
- "Pai am făcut mai mult mișto de ea, nu că ar fi vorbit ea mult."
- "Ah... bine."

- "Deci... a fost doar mișto, nu? Nu o vorbit de mine."
- "Ce mă? "
- "Ea mă. Nu? Zi doar."
- "Cine? Ah, iar ea? Ce-ai pățit de ești așa curios?"
- "Vreau să știu."
- "Contează?"
- "Îmi zici sau nu?"
- "Haha, nu."
- "Ce prost ești bă."

- "Ce ai?"
- "Nimic."
- "Ce ai mă?"
- "Ți-am zis că nimic. "
- "Ce? Of, știu eu. Te-ai ofticat că nu ți-am răspuns."
- "..."
- "Ce ai mă? Pe bune? Își place de ea?"
- "Nu."
- "Nu pe naiba. "
- "Nu mă."
- "Ce căcat îți poate plăcea la ea?"
- "Ce?! Tu chiar nu vezi? "
- "Ce să văd?"
- "Ție nu-ți place?"
- "Eve?! De ce mi-ar plăcea? Nu ai văzut cum..."
- "Nu te apuca să te legi de aspectul ei. Zi-mi dacă-ți place ea."
- "Îi merge capul. Da'..."
- "Ești tâmpit. Nu vezi. Să-mi bag picioru'. "
- "Ce ai mă?"
- "Chiar nu vezi cum se poartă? Cum radiază starea de bine din ea? Cum e atentă la tot și nu-i scapă nimic. Se lasă să cadă de fraieră doar ca să te facă să zâmbești. Cum îi pasă de tot, și se face să nu. Apoi, e jucăușă, și fiecare conversație poate avea măcar dublu sens. Știe ce face. Înțelegi? Nu. Nu înțelegi, chiar nu poți să vezi dincolo de aparențe. Da mă, m-am pierdut în ochii ei de-un albastru impecabil. În zâmbetul ei timid și în modul ei de-a fi."
- "De când vorbești tu așa? Ai chef de mișto-uri?"
- "Uită-te la mine mă, sunt eu cu fața de miștouri la ora asta?"
- "N-ai cum să vorbești serios."
- "Tu doar uită-te la ea, fraiere. Și va fi a mea."

duminică, 18 mai 2014

9 hours of him. he's just mine.

Refuz... refuz să cred că el nu simte nimic pentru mine. Refuz să cred că nu observă cum ne înțepăm unul pe altul tot felul de cuvinte. Aseară a fost pur și simplu cea mai drăguță și relaxantă conversație pe care am avut-o, din punctul meu de vedere. Am zâmbit mereu, iar motivul a fost el. Se prostea clar ca să mă facă să râd. Zâmbesc chiar și acum când îmi amintesc de el. Ce să mai zic de fiorii care mă trec? Toată seara a fost un apropo la ceva, chestii micuțe pe care amândoi le-am intuit și interpretat de la celălalt.
"I am annoing?"
Pause. No, you are not.
"Of course I am."
No, you aren't.
"Așa sunt eu. E necesar să mă suporți.''
Nu mă deranjează. 
''But you love me. It isn't a must, but you do.''
Nu am mai zis nimic, ce să zic? Era să-l contazic? Nu aveam ce. Iar el nu a continuat.

Te las, poți să o faci.
''Multumesc, ești o drăguță.''
Mulțumesc, întodeauna sunt.
''Mai puțin acum.''

Ești răutăcios.
''Eu? Răutăcios? Nu. Te tachinez doar.''
Mă tachinează... de ce m-ai tachina, ființă?

''Cred că ți-am demonstrat ce pot și ce nu.''

''350.''
Nu. 348.
''?!''
Ai spus că mai ai 350. Mai ai 348.
''Dar dacă eu aș spune 17, tu ai spune 20?''
Nu. Atunci ar fi perfect.
Cine știe dacă am răspuns potrivit. În sensul că, dacă am intuit bine subiectul. Dar 17 e mai mult decât destul, să recunoaștem.

Ieri mă pusesem să dorm de amiaz. M-a sunat fix înainte să adorm. Am sărit din pat și am recunoscut că mă gândeam la el. Timp de 9 ore m-a făcut să râd de la primul moment la ultimul. Eu... pur și simplu... nu am să o zic. Dar are dreptate.

vineri, 16 mai 2014

Nanaan aaaaa naaaa all day long.

Astăzi m-am dat de gol... sau sunt ei prea atenți. Au făcut mișto de mine, dar mi-a plăcut. Doar gândul că ar putea sa îmi acorde ceva mai multă atenție sau ceva mă face să mă simt bine. Dar e ok.  Ca deobicei mă port copilărește și ca o proastă lipsită de afecțiune, dar e ok. Așa și sunt. Copilăroasă lipsită de afecțiune. Mai întâi am scăpat numele lui, strigând alt coleg. Apoi o altă colegă mi-a atras atenția despre ceva ce spusesem despre el. Apoi, strigând la un coleg, i-am zis:''du-te să mori tu!'' Iar colegii mei dragi s-au gândit la câte ceva despre el să-mi zică. Eu nici nu mi-am dat seama. Una din colege: ''Dar ai stat mult cu el... hmm... știm cu toții ce înseamnă.'' Am reacționat ciudat, apoi ceilalți 2 au istorisit ceea ce se întâplase până în momentul ăla și au râs de mine. Nu m-am supărat deloc. Chiar ne-am distrat. Ce să mai zic că am primit locul de lângă el la filmul de marți! Well, I am really having fun.

miercuri, 14 mai 2014

tryin' to escape

Mi-am bătut puțin capul astăzi cu el. În sfârșit, după ce am rămas singură și efectul chipului lui a dispărut, mi-am dat seama că poate fac o prostie. Că mă apropii prea tare de el. Și că de data asta s-ar putea să iasă prost. Acest lucru se datorează că îmi acordă atenție.
Ulterior mi-am dat seama că e o metodă de a încerca să scap de obsesia pentru celălalt.
M-am surprins fiind atentă la chipul lui concentrat. M-am surprins fiind atentă la el în reflexia de la laptop. M-am surprins fiind foarte stresată pentru starea lui și pentru el. M-am surprins fiind mult prea atentă la contactul cu pielea lui. Atât de fină... oricum, e irelevant. S-ar putea să fi găsit motivul. Care e acela? Să îmi demonstrez că sunt încă vie. Că pot să îmi controlez mintea și sentimentele și să neg centrul universului meu. Să îmi demonstrez să pot să mă răzvrâtesc împotriva sufletului meu și că totuși, în același timp, că am tăria de a mai simți ceva. Merită toate astea? Tu ce zici?
Zic să ai grijă. Să nu mergi prea departe. Să accepți și să îi dai la rândul tău atenție, însă cât îți permite o colegialitate îndreptată către prietenie. Stai cuminte. Fii cuminte. CU minte.

vineri, 9 mai 2014

What happens when you feed a little monster? IT GROWS!

Ei bine, i-am spus 2 lucruri săptămâna asta.
Primul, că îl vreau. A fost cât se poate pe un ton de glumă.
"Vreau joooc."
Eu am joc, te vreau pe tine.
"Măi, măi... Mă vrei pe mine?"
Pe tine în joc.*
Al doilea, faptul că îmi apare în prim plan fiecare piesă pe care o pune.
Răspuns?: "Sweet."
Ei bine, nu-s tâmpită, pe bune. Din momentul ăla, în fiecare seară a pus o piesă. Nu-s nebună... nu îs! Nu a mai pus atâtea piese câte a pus în 4 zile, în o lună întreagă altădată... 
Man, spune-mi ce vrei... ce crezi, ce gândești și ce simți. De ce-mi atragi atenția asupra ta în fiecare seară? Știi bine că oricum mi-e dor de tine toată săptămâna.... de ce hrânești monstrul din mine? Curând va avea nevoie de mai mult decât atât... Stop it or adopt the monster! ^^

luni, 5 mai 2014

Jurnal de bord.

Ei bine, iată-mă aici. Cu un pahar în mână... îl apropii de gură. Îmi lipesc buzele de el și inspir adânc. Vin roșu, dulce. Închid ochii și mi-l imaginez cu privirea țintită asupra-mi, zâmbind. Mă trece un fior puternic. Pun paharul jos și încep a scrie.Mă gândesc la visul de aseară. Visul în care el se apropiase și-și punese 3 degete pe bărbia mea, atrăgând-o către buzele lui. Iar apoi dulcele. Îmi inchid ochii iar, un alt fior cutremurându-mă. Ridic paharul înapoi la gură și încă o mică înghițitură. Știind că acea plăcere, a ochilor lui ațintiți asupra mea, va lua sfârșit odată cu ultimul strop care va goli paharul. Cu ochii încă închiși, simt ochii lui asupra mea. Dar, când să-i deschid, îl văd mai aproape de mine. Scutur puțin capul și continui să scriu. Parcă mă panichez. Nu suport să îl pierd. Mai iau rapid o înghițitură, încercând să-l aduc cât de repede înapoi, în fața mea. Ochii lui pătrunzători și curioși sunt asupra mea. Nu mai deschid ochii. Mă gândesc de fapt la persoana din fața mea. Cine e el? De ce îmi oferă senzațiile astea privirea lui. Mintea mea a auzit deja de atâtea ori descrierea lui, dar, reiau toată descrierea lui și încerc să evaluez situația. Vocea lui este cea care-mi face ziua mai bună. Modul în care de fiecare dată mă face să răd și se bucură pentru asta. Pare scopul lui în momentele mele proaste. Parcă pierd șirul gândurile. Aproape din instinct, mai iau o gură de vin. Simt cum mintea mea e amorțită și fixată pe subiectul universului meu. Nu contează. Aici sunt în siguranță. Am impresia că știu motivul pentru care el a ajuns să conteze atâta de mult. Dar, nu o să uit niciodată cum m-a atins în seara respectivă, acum 1 an. Cum mâinile noastre se jucau și se potriveau atâta de bine, parcă își cunoșteau fiecare mișcare, din obișnuință. Deci vocea, gândurile, râsul, atingerile, tot din el mă face să o iau razna. Mai iau o gură de vin și îmi permit să îmi deschid ochii. Nu-l văd nicăieri. O secundă mai târziu, îi simt respirația lângă ureche, apoi ușor pe lângă gât. Își trece buzele aproape de pielea mea, cât să îi simt căldura mai mult decât aproape. Îl simt cum zâmbește. Sângele îmi pompează în vine nebunește. Nu vreau să dispară nimic din acel moment, îmi duc propria morfină la gură. Îmi ajunge doar un strop pe buză. Mă uit și văd că vinul se terminase. Disperarea mă cuprinde și văd cum totul dispare în fața mea. La ureche-mi susură. ''Oceane...'' suav și lin. Capul îmi vâjâie... nu mai știu de mine, dar adorm și-l visez din nou pe al meu dor, ca o continuare a momentului trecut.

miercuri, 30 aprilie 2014

Round and round.

Oare de câte ori suntem chiar noi cei care ajungem precum coșmarurile noastre? Ca ceva ce cu timp în urmă chiar noi uram? De câte ori are loc o morfoză între inamic și propria persoană? Tind să cred că de cele mai multe ori. Vroiam să spun că destinul ne poartă și ne încearcă de cele mai multe ori, și că noi, sub presiunea lui, cedăm. Dar nu, noi suntem cei care, din răutate, vrem ca ceilalți să sufere pentru că am suferit noi, sau poate cu o urmă de intenții bune, vrem ca aproapele să învețe din aceleași situații din care am învățat noi... chiar și cu riscul de a ne îndepărta de acea persoană.
Cu timp în urmă uram ceea ce purta numele de "acasă" tocmai din cauza unei persoane care avea "intențiile bune de mai sus". Ei bine. urletele nu se mai opreau. Îmi băgam căștile în urechi și refuzam să cred că sunt în acel loc. De cele mai multe ori plecam de acasă nervoasă, poate chiar la o prietenă de proastă influență, dar avea un singur plus: Nu urla. Lângă ea era liniște chiar dacă dădeam de cele mai multe ori de necazuri. Chiar dacă mă întorceam acasă la urlete, acestea oricum aveau să fie. Deci.. daca profitam de ceva timp liniștit înainte de a ajunge in Iad, nu greșeam cu nimic.
Astăzi, eu însămi am gonit-o urlând. Mă va urî; o face deja. Iar curând va dispărea urându-mă.

duminică, 27 aprilie 2014

Dacă nu am făcut cel mai mare damage, mai stau o tură. 
Bine, hai.
Am zis daca nu am făcut cel mai mare damage, micuțo. Somn ușor.
Dar, încă o tură, încă că... încercă ea să-l înduplece.
Somn ușor.
Noapte bună...
A fost un amalgam de sentimente astăzi... pur și simplu mă regăsesc în personajul cărții ce o citesc. Iar când zic că mă regăsesc... zic că și îl are pe propriul "el", pe care-l admiră și fără de care crede că nu poate trăi. Nu am primit mult. Știu de el, ba mai mult... he said... ''night night, lady."

luni, 21 aprilie 2014

I'm nervous. Why? Because is his birthday. And, I want it perfect. As he was saying, he turns 25 once in a lifetime.... so, I have some ideas, but I don't know which one is the best. This evening was something that really made me feel special. He paid attention at everything I was doing, everything I was saying. I kind of apologize for the last days which were not that good for me, and I was really distant, cold and boring. He said that I really was that way and so we were ready to kick some asses. Then he said that he likes the fact that he make me laugh every time but the moments in which I am "nașpa", as I called myself and my previous mood.
I thought about him all day long. Even sent him a message, but he didn't say a word back. I really missed him, and I don't know why...
Now... best option should be: "Hei, you choose the place and the pizza, I am bringing the wine and maybe, I can let you fix the time."
Or: "Hei, come downstairs, now." And I could bring some Mc' food... and than leave...
Or... I should call him and tell him that we are going at Mc' and he should come 'cause I am in front of his house...
What should I do? I should bring a mini cake with a little bithday candle...
He would like anything, I am sure.... but, what should I choose?
Well, for the moment... I am sending a message to him... "The most important thing that you have to do is to take care of yourself. About being the best in what you are involved I am sure that you're already doing it. I want you to know that I really appreciate everything you do and to thank you for your presence. Happy bithday and a wonderful day! p.s. I have a slovenian wine and I don't want to be selfish. Should I share it with you?"
Is it appropriate? I don't know.  But I know that it will happen'. He will drink that motherfucker wine with me. Tomorrow, next week, next month, this year. It will be.

sâmbătă, 19 aprilie 2014

De ce plângi? 
Te mai saturi să fi singur.
Singur?
Da, singur. Să fii mereu acolo, pentru toți, pentru oricine, să râzi mereu, să crezi că nu-ți pasă, să tot... Să fie toate problemele celorlalți ale tale, dar problemele tale să nu le vadă nimeni. Să n-ai incredere să zici ceva. Să îmbrățișezi încurajator pe toată lumea, să fii puternic pentru ei, dar nimeni să nu se gândească să te ia vreodată în brațe, chiar dacă ai zâmbetul pe buze. Să poți să vezi dincolo de zâmbetul fiecăruia, dar să nu se obosească nimeni să se uite la al tău.
Nimeni nu e lângă tine?
Ba da... singura care poate să vadă dincolo de orice aparențe că nu-s bine. Îi mai trântesc un mesaj de ajutor uneori, fără să-mi fie frică de nimic. Dacă tâmpesc așa... fără ea aș înnebuni total. Thanks, you... for being here... și pentru că mă suporți/

miercuri, 9 aprilie 2014

A făcut multe nebunii. Ea e cea care cândva săruta cu pasiune și se lăsa pradă așa ziselor sentimente. Ea, ea e cea care cândva umbla nebună cu cealaltă de mână, fără frică. Ea, e cea care putea să sărute și apoi să nu-i mai pese. Ea, care s-a culcat cu el, iar apoi i-a spus ca-l vede ca pe un prieten. Ea, care a fost capabilă să se joace de-a ''periculoasa'' pe lângă el. Ea, care a spus "te iubesc" doar ca să nu piardă. Ea, a spus "te iubesc" doar ca să câstige, deseori să manipuleze, să ducă în eroare. Ea, care a spus "te iubesc" ca sa se strecoare, să se asigure că nu va fi uitată. O singură dată a fost aproape de a iubi. Pe el? Pe el știa că îl iubise cu siguranță mai mult decât pe oricare altul. Lui nu i-a spus-o ca să-l șantajeze. În el chiar a crezut. I-a dat siguranță. Dar, orișicum, ea știe că acum e incapabilă. Incapabilă să ce? Să creadă că măcar în viitorul apropiat, va mai putea minții că "iubește".

luni, 7 aprilie 2014

E prima dată când mintea mi-a permis să te visez sărutându-mă. Mintea mea crede că ți-e frică să o faci. Crede că de-asta nu s-a întâmplat încă. Demonstrează-i că nu ți-e frică.
Încă o noapte în care-mi umpli sufletul cu imaginea ta. Încă o noapte în care nu vreau să te alung.

miercuri, 2 aprilie 2014

Is he really inside of me?

Ce ne este mai dureros? Să știm că cineva e mereu lângă noi, dar nu ne ajută, sau că nu e nimeni lângă noi care să ne ajute?
Știi că el e mereu acolo,  dar că nu face vreo mișcare nici măcar în momentul în care ești în pericol. De ce? Poate pentru că vrea și știe că ești capabilă să treci peste. Poate pentru că știe că într-o zi va trebui să te descurci fără ajutorul lui. Poate pentru că știe că atâta timp cât te privește și ești sub supravegherea lui, nu se poate întâmpla nimic. Nu poate percepe ca ceva să mi se întâmple rău sub tutela lui, hă?
Știi, mintea de copil nu încetează să-și pună întrebări în ceea ce te privește. De ce? Cine? Când? Pentru cât timp? Are rost? Așa să fie? Dar, pe de altă parte, există o alta, o parte căreia îi place să se numească ''rațională'', ''matură'' și care tace des. Te ascultă cu atenție și ține pasul cu tine. Profită de timp, dar nu se lasă dusă de val. Cele două se bat înauntrul meu. Pe cât de mult mi-aș dori să știu răspunsul la toate întrebările, mi-e frică să le aflu. De ce? Poate pentru că nu sunt cele la care mă aștept. Poate că sunt fix alea și poate mult mai adânci. Și atunci? În prima variantă aș rămâne mai mult decât rănită. În a doua, ai rămâne tu banal și total descoperit, deloc interesant.
Mi s-a spus că sunt îndrăgostită de tine. Pe de-o parte, încep să realizez că sunt nebună după tine. Pe de alta? Pe de alta eu nu mai cred în așa ceva, și asta e ceea ce mă ține cât de cât cu picioarele pe pământ. Încep să cred că îmi petrec fiecare zi crescând doar să știu că poți fi mândru de mine. Cel puțin, ultima dată când am verificat, așa era. Acum, parcă am mai luat puțină autonomie. Acum parcă trăiesc să mă mulțumesc pe mine, să știu că fac bine pentru mine. O voce tocmai mi-a șoptit: ''E înăuntrul tău. Te mănâncă de vie. Absoarbe toate informațiile și cunoștiintele tale. Te bucuri pentru el, el, cel dinăuntrul tău. Îl crești de ani de zile înăuntrul tău. Anișorii ăștia în care te axai doar la ce zice el... Cum crezi că lucrul ăsta nu are urmări? El e acolo. Ai ajuns să crezi că-ți place ceea ce-i place lui. Cu toate astea, încet-încet, văd cum încerci să te desprinzi. Asculți din nou muzica ce-ți plăcea înainte. Încerci să faci totul singură, să nu-i ceri sfatul și să te raportezi la persoana ta, nu la a lui. Încerci să faci precum copiii mici. Rebelă mică, încerci să-i faci în ciudă, ca și cum asta l-ar face să-ți ofere mai multă atenție. Ești banală și mai ales, treci în prea multe stări de la un minut la altul. Nehotărâtă. Alte calități mai ai?''

sâmbătă, 29 martie 2014

Ieri tot ce vroiam era să înmuguresc deodată cu copacii. Ieri vroiam să răsar și eu în fiecare dimineață la fel de proaspătă precum soarele. Ieri eram sigură pe mine și zâmbeam mereu. Ieri aveam nevoie de oameni alături.
Azi tot ceea ce-mi doresc e să se răcească și să-nghețe tot pustiul din mine, să nu poată rătăci, să nu poată răspândi, aceeași durere ce-o simt acum. Nu știu ce s-a întâmplat, mă pierd tare de tot. Azi nu mai am nevoie de nimeni. Oricine poate să mă dezghețe, mi s-a demonstrat deja... Dar nu oricine mă poate ține caldă. E bun așa. Azi vreau să fiu singură. Azi vreau să dorm.

joi, 20 martie 2014

I say that I'm dead inside. I really pretend it. But... last few days I really felt that I need someone. Just to hug me and my broken pieces. Once in a while... I want to feel warm instead of totally cold.

luni, 17 martie 2014

Please... kiddo, come back. At least, you should be able to write...

Recent, în fiecare seară adorm gândindu-mă cât de plăcut ar fi ca să adorm cu cineva-n brațe. În fiecare noapte, cel puțin un vis în care dorm lângă cineva. Nu știu cine e. Îi îmbină pe toți cei care mi-au fost vreodată pe plac. Nu contează cine e. Închid ochii în fiecare seară, mă proptesc cu spatele la el, iar el își înfige nasul în părul meu, lăsându-mi înainte un sărut pe gât. Apoi mă-nconjoară cu brațele-i lungi și-mi șoptește ''Somn ușor, scumpa mea.''
Plouă afară. Seara asta, ca în multe altele, mintea mea nu mă lasă să mă gândesc că am nevoie de cineva. Seara asta îmi amintește câte am de făcut mâine, și poimâine, și ziua după, Nu tace... Îmi interzice să mă îndrăgostesc. Dar ce vorbesc? Eu nu mă pot îndrăgosti. Niciodată nu am făcut-o. Mereu mi-am pierdut capul după cineva. În rest, inima a stat deoparte. Ea nu mai e la locul ei. Am închis-o undeva... cam la 120km de aici. E îngropată la 2 metri sub pământ și zace acolo. Poți să rupi în bucăți inima oricui... se reface ea. Dar, zi-mi tu mie.... care-s șansele ca un copil să-și rupă un picior și când e mare să nu mai poată să-l folosească într-un mod corespunzător? Mă-nțelegi? Ea nu mai e așa cum trebuia să fie. Nu a mai crescut. E mică cât un purice. Nu s-a maturizat niciodată. Deaceea, căldură voi mai simți doar când sunt acolo. În rest, răceala mă cuprinde. I still fake some tears. I still fake some laughs. I still pretend I am alive. I don't know how I can be so cold... sometimes... and how can I sometimes pretend that I understand people. I really suck at everything right now... I forgot even how to write... I lost myself. What should I do?

''Enjoy your life, kid. You can find the equilibrium. I am sure, just try. Never give up. 
Now go to sleep. Tomorrow you will begin to be fine. Just close your eyes, and let it go.''

luni, 10 martie 2014

Dead inside??

Am lipsit. De ce? Pentru că reușisem să mă mint. Reușisem să cred că sunt bine și că lucrurile merg mai bine ca oricând. Este o buburuză ascunsă-n mine care mereu gândește pozitiv, mereu vede lucrurile bune, iar care în acest moment nu vrea să mă lase să scriu chestile pesimiste pe care urmează să le scriu. Mă supără că nu mă lasă să am momentele mele de slăbiciune și că mă ceartă mereu să fiu fericită. Ei bine... zilele astea am realizat că nu sunt atâta de bine. Am realizat că am o gaură imensă în mine. Vid imens pe care buburuza a fost capabilă să o ascundă de mine. Nu știam că mai există atâta nefericire și tăcere în mine. A apărut un copiluț care mi-a spus cât de mult mă apreciază și cât de mult mă place. Am vorbit ore întregi. Ore în care îmi doream să fiu la el în brațe, ore în care m-a făcut să uit de lupul meu, ore în care mă simțeam tânără și demnă de iubit. Ei bine... gândul de azi? Descoperirea zilei? Întrebarea cu care m-am trezit în cap? De ce avem nevoie să iubim? E fără sens, e lipsit de orice sfârșit bun. De ce m-aș apropia de cineva?
Am nevoie să fug. Să fiu iar departe de toată lumea. Am impresia că nu reacționez bine la absolut nimic. Ceva nu e bine... Tind să vreau să mă izolez de toată lumea. Urlă singurătatea-n mine... însă știu că nici nu aș putea ține pe cineva lângă mine. Mă simt atât de pierdută. Chiar și când l-am văzut pe lup... simțeam că mă prefac... și totuși... ce-i cu mine?

marți, 11 februarie 2014

What's yours?

Fiecare-și are gândul ascuns... fiecare-și are mintea murdară... iar fiecare-și are secretul devastator.
Care ar fi acel gând al tău? Ce ai putea spune cuiva, astfel încât momentul următor să se stingă vreo urmă de fericire în ochii lui, astfel încât să facă un pas imediat în parte opusă ție? Ce ai putea să-mi spui mie? Cu ce ai putea să mă sperii mai tare decât aș putea să te sperii eu? Nu ai nimic, crede-mă. Sunt o criminală, sună dramatic, hă? E așa, și o vei vedea cu ochii tăi. Aparențele înșeală... amarnic.


people | via Facebook
Da, ei bine... ce să spun, hă? Vina a venit peste mine, nu o dată, nu de două... nu o noapte, sau nu două... ani de zile, nopți de-a rândul. O făcusem, da? Se întâmplase, dar ce înțelegeam eu? Uite că acum, prima oară dupa 12 ani, nu mă mai cert. Prima oară dupa 12 ani, conștiința mea tace. Prima oară după 12 ani, îmi doresc ca cineva să moară.

sâmbătă, 1 februarie 2014

I wish it wasn't true.

Ai fost vreodată tras în jos de esențialități? Te-ai enervat vreodată că poți să faci orice, absolut orice, înafară de a schimba persoana de lângă tine? Și nu orice persoană, persoane.... persoane de care nu poți să te lipsești. Persoane care se presupune că te susțin și că te ajută mereu. Dar... dacă ai simți că ești peste puterea lor.... dacă ai simți că nu mai vrei să fi tras în jos și că nu ajungi la nicio concluzie cu ei? Ce zici de asta? Dacă ai vrea să vezi partea egoistă a situației... Dacă nu ai mai vrea să vezi gunoiul atârnând cu zilele în bucătărie lângă chiuvetă? Dacă ai vrea să mai vezi buda curățată? Dacă ai vrea să nu mai auzi în casa ta '''ce pula mea?!''. Dacă nu ai vrea să fie aragazul murdar cu toate prostiile săptămâni întregi? Dacă ai vrea să nu pută a căcat de mâță mereu în hol? Dacă ai vrea să închizi ochii și să schimbi totul într-o secundă?
Ți se pretinde să găsești soluții... de ce tu? Pentru că ei văd că poți. Eu știu că ții la ei... însă.... recunoaște, în adânc, știi că te-ai descurca mai bine singură....
Cu toate astea, te sfătuiesc, singura modalitate este să continui să zâmbești. Fă-o și vei avea de câștigat. Poți, continuă. Nimic nu te va da jos, îți promit!

luni, 27 ianuarie 2014

Cum ar fi daca?

Cum ar fi dacă nu ar fi iarnă în viața noastră din când în când? Ce ne-am face fără apusuri, fără seri reci, fără dorul unei îmbrățișări sau fără dorul unui sărut pe frunte? Ce ne-am face dăcă nu ne-am da seama că a fi singur nu e ceva rău, sau că uneori trebuie să fim pregătiți să primim pe cineva în viața noastră, pe cât trebuie să fim pregătiți să și lăsăm pe cineva să plece? Cum ar fi dacă nu am fi petrecut nicio seară singuri în pat, fiindu-ne dor de o răsuflare caldă pe gât? Cum ar fi dacă n-am avea un suflet mic și pur care să ne ia prin surpridere cu un bulgăr în spate? Cum ar fi dacă nu ne-am bucura de frig în așteptarea căldurii. Nu țin minte ultima dată când m-am simțit bine în brațele cuiva, însă dacă am învățat ceva, e faptul că nu are rost să ne grăbim. Azi toată lumea se grăbește. Al meu suflet pereche e undeva, colindând, liniștit ca și mine.

duminică, 26 ianuarie 2014

Never let it go! Fight for it!

K-k-keep on going! I have no limits. I will have everything I want to. I think it's the first time I really realize that I can do things... It's enough to want it and we can do anything. We're some kind of pure power. X-man can hide. We're just super-super people. We're able of everything.
People, go for your dreams! You can do it. I promise!

vineri, 24 ianuarie 2014

Vic.... wait for it... tory!

Azi dimineață mă ofticasem, apoi i-am spus ce să învețe până o oră mai târziu. Mă ofticasem iar. Văzusem că nu are chef să îl ajut... că nu vrea să îi întind o mână. I-am spus că e totul ok, și că poate să-mi spună adevărul, că se descurcă fară mine. N-am așteptat să-mi răspundă, să nu îl pun într-o situație aiurea. Mi-am oferit disponibilitatea în continuare, în cazul în care se mai răzgândea. Speram, undeva, în mine să îmi spună că vrea să-l ajut pe moment. Dar nu a făcut-o. Mi-a mulțumit. Atât. Normal că toată ziua nu am mai avut chef să învăț.
Acum 2 minutele, însă, am avut parte de o mică surpriză.
El (vorbind despre ce îi spusesem dimineața să învețe): ''Nu știu unde să le găsesc. Citesc de pe net despre ele?''
God... ego-ul meu a fost mângâiat la maxim. Și... mă conving tot mai mult că expresia ''Cu răbdarea treci și marea.'' mi se potrivește tot mai mult. Fiind o fire impulsivă.... acesta e cel mai bun sfat pe care îl pot primi. Până la urmă, victoria e mai dulce când o câștigi pe merit.

joi, 23 ianuarie 2014

Bro... let's rule the world together.

E a cine știe câta dimineață consecutivă, în care mă trezesc abătută, fără să mai știu ce sa fac. Dimineață în care sunt scârbită de lumea din jurul meu. Dimineață în care sunt tot mai hotărâtă că eu trebuie să mă ridic, și să mă salvez pe mine, și pe micuțul meu. El e singura șansă... în rest, sunt atâta de supărată pe restul... Nu e degeaba când ținem teorii și noi nu facem nimic în privința asta? Nu e degeaba când certăm, dar noi continuăm să ne purtăm aiurea? Cine suntem noi să poruncim și să ne așteptăm ca lumea să ne asculte... tocmai pe noi. De ce? De ce ne comportăm ca niște animale sălbatice... a devenit atâta de comun și obișnuit să înjuri în fața copilului tău... nu mai vreau să aud nimic din toate astea... Promit. Îmi promit mie și piticului, că mă ridic pentru noi. Că noi o să ajungem sus. Amândoi. Împreună. Restul nu mai contează, și nici nu mai am nevoie de ajutorul nimănui. Eu și el. Nu am de gând să îl mai las cu voi... nu-l meritați... stricați totul din el.... nu vă mai cunosc....

miercuri, 22 ianuarie 2014

sick of you... people... all of you.

Ai simțit vreodată că nu faci parte din singurul loc din care trebuia să aparții? Lucrurile se schimbă atât de repede și uneori se înrăutățesc atât de mult... Uneori ai vrea doar să fugi... cât mai departe... sau poate dar în niște brațe care să te țină strâns și simți răsuflarea lui pe creștetul capului și doar bătaia inimii lui...

miercuri, 15 ianuarie 2014

foolish... once again. just leave me alone.

Cum dumnezeu putem să ne îndrăgostim de un zâmbet? După o conversație.. după o atingere? După o simplă privire în timp ce-ți spune ''Cu plăcere.'' De ce ar zâmbi și s-ar uita în ochii tăi spunând asta? Aparențe... cap prost care se aprinde după fiecare atenție.

luni, 13 ianuarie 2014

Tired... stupid people...

Sunt atât de sătulă de tot ce se întâmplă în jur... atâta prostie... atâta nepăsare... nu mai știu cum să întorc capul pentru că văd ceva aiurea... De ce lumea așa rea? De ce nu putem fi mai uniți? E așa frumos să faci rău? Ce simți când faci rău intenționat zilnic? Nu mai vreau... Minciună, răutate, prostie, ignoranță....
Tu zâmbește-le... pretinde că ești bine și că ești mereu dispusă... nimănui nu prea îi pasă... iar celor care le pasă, fă-le un bine și fi binedispusă și puternică pentru ei. Au nevoie de tine să fii tare și să le fi aproape.

I'm just tired...

vineri, 10 ianuarie 2014

Stupid girl.

I was thinking I am more than this, but I'm not. I thought I am a special one. He's just a man, what the hell I was thinking about? He has a nice masque... and well, I'm just invited at his Halloween party... Or maybe we're in Venice... We would like to have a masque all the time... And seems that I forgot mine home, but I realized it just when I went outside the castle to breath some fresh air. Of course, something died inside of me... that little baby that was trying to grow... and to make me feel alive, because of 'him'. Oh well, I never wanted a baby. Why would I want one now? Inside of me it's now the same cold as always. Let's just smile. And the lesson? Well... I'm a big big fool... I knew this even before, but now I'm pretty sure that it isn't just an impression. I was just fascinated about his smile... his words... his moves, his everything... especially his voice and his mind. Oh well... He knows that he can play with me, and probably he's proud. Hey you, let's show the entire world that you can do it! You're stronger than he thinks. You're stronger even than you thought. Believe me. The Venice Carnaval is not held every day for ever. And... seems like this night it just ended. Welcome back!




http://www.youtube.com/watch?v=yipoOY56MbM

miercuri, 8 ianuarie 2014

Sleep well... little you.

Se poate să te îndrăgostești de un simplu ''somn ușor''?
Hmm... îți zic eu... se poate. Să vrei să-l auzi în fiecare seară... fix lângă urechea ta.

P.s. Încep să cred că mă las prea dusă... cred că e timpul s-o termin... probabil a fost doar un demo... un trial verson... doesn't matter. I'm strong enough.

Go, go, go!!

Vreau să reușesc. Știu că pot. Știu că sunt capabilă. Nu-i așa greu. Trebuie doar să trag de mine. Majoritatea nu se implică, asta-mi dă un plus, un pic de străduință acum, și va fi bine mai târziu. Nu e nimic la care să zici că aș renunța în cazul în care mă apuc acum de ceea ce am de făcut. Singurul lucru care are de suferit este lenea mea.

luni, 6 ianuarie 2014

Morning feeling vs evening feeling.

"Spun că nu vreau să depind de nimeni, dar mă leg.
Spun că nu-mi pasă, dar eu îmi fac program după el.
Spun că vreau să mă caute, dar mă găsește disponibilă oricând se arată.
Wake up!"

vs

"I will uninstall the game", he said...
"We will talk again in April", he said...
"Well... i will have to forget about my free time", he said....
"You owe me a walk, next time.... maybe in June", he said...
"I have to focus on the work now", he said...

And still... she wasn't afraid... and neither she is now. She knows that he will be right there. And once again he promised her something... "See you tomorrow. Good night." She smiled and she went to sleep.
She knows that she can be independent even if she is crazy about him.
This time, he sent her a message searching for her. And she's proud. Today, she was better than she was yesterday. And Tomorrow, she will be better than today. And well, in a year since now, she will be far far away from here.

duminică, 5 ianuarie 2014

Lost... Dead and gone... Where am I?

What I'm gonna do? I'm lost....
I pretend I am cold... and whatever... but, even if every morning I am the same... in the evening, after a talk with you.... something it's really burn inside of me.... that ice is turning water... And I'm so fucked up... Every single 'sleep well', or 'good night' are just... speechless...
Wolfie... I'm just broken inside, but I trust you... Unfortunately...
Inside of me every little piece is screaming... every piece want me to give up and to forget... to give up and don't listen any of your words....
How can I be deaf if everything you do it's like a violin for my blood? If you laugh, if you smile, if you look at me... if you touch me, if you speak... well... of course... especially when you talk to me... that voice make me lose control.
Sometimes I'm just disappointed and sad... and I lose faith, but with you I smile.

I am just such an idiot...
So hate the fact that I like you...

Move!!!

Zici că vrei să îl ajungi și că vrei să fii la înățime, dar cum crezi că se va întâmpla asta? Așa peste noapte? Sau? Mișcă-te fă bine! Arată lumii că poți, arată-i lui și arată-ți ție!

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

I'm an incurrable romantic.

- ''Vrei ciocolată?''
- Am ciocolată, vrei?
- ''A mea e amăruie.''
- Eu m-am gândit la tine când am luat-o.
- ''Ăsta e cel mai frumos compliment pe care l-am primit. Să mă asociezi cu ciocolata... plăcerea nevinovată a fiecărui om...''

- "Drunker."
- I'm not drunker.
- "When you drink without me, you are."
- I drink just water. if you want, you have water near you.
- "You just know how to ruin it."

vineri, 3 ianuarie 2014

I will give you everything.

Random thing without knowing that he is hearing me.
- Cei care nu cer primesc mai mult.
- Eu nu ți-am cerut niciodată nimic.
- Știu. 
Than the other person said:
- Yea, I asked you for things and you gave me aids.
 - "First aids, junior. Drunken master.", he replied. 

That was just cute. And... I'm in a big trouble...  

Than we laugh... hell yea. half an hour or more, but, gosh, we really had fun. Even if it was because of me, and because I really feel good in their 'group'. And... I'm an awful person... why? Just because of him i met the other guys, and now... i just can't hear about him... Well.... i will try to be better...

joi, 2 ianuarie 2014

Firstly...

"He trusts you and he knew that you will understand."

Well... Is it a way to start something new better than this?

miercuri, 1 ianuarie 2014

To begin with...

Ei bine... astăzi am fost plăcut surprinsă de lupul meu. Ca să fac o recapitulare a sfârșitului de an, și-a petrecut mai mult de jumătate de zi împreună cu mine, jucându-ne. A fost un drăguț mai mereu și m-a binedispus continuu. Nu-mi pare rău. Chiar cred că am făcut alegerea corectă stând cu el atâtea ore pe zi, chiar renunțând puțin la mine și la tot. Însă, ca deobicei, m-a ajutat prezența lui. 
Îl așteptam în joc și nu mi-a mai răspuns. Primesc un telefon. 'Ai 15 minute să fi la Mc.'
Nu am știut cum să reacționez. Eram atât de luată prin surprindere...
Am ieșit, ne-am întâlnit, și în mare parte el a întreținut conversația. Ne-am luat ceva de mâncare și ca homeless-ii ne-am plimbat așa mâncând. I didn't care. Neither him. Mi-a explicat care sunt planurile lui de viitor și asta m-a motivat extrem de mult. De ce? Pentru că încă o dată mi-a expus punctul său de vedere în care a fi diferit îi este un avantaj. Și că va trebui practic să renunțe la el și la tot ce-i place să facă în timpul liber pentru a fi cel mai bun. Probabil a trecut o oră... cine știe. Știu doar că de la un moment dat doar îl ascultam, incapabilă să mai spun ceva. Mi-a spus iar că este un familist convins. Și că acesta este un motiv în plus pentru care trebuie să renunțe la tot ce-i exterior. Că atunci când ajunge acasă, vrea să fie 'doar al lor'. Ei bine... ăsta cu siguranță e singurul bărbat pe care-l admir... Mi-a spus că nu-i place să meargă în aceeași direcție cu toată lumea, doar pentru că așa gândește majoritatea. Și mi-a explicat ca a fi neconformist nu înseamnă că deaia că oamenii mânâncă de 3 ori pe zi, el va mânca doar o dată pentru ca să nu fie ca restul. Și am înteles cât de cât. Vrea să mă tragă după el. Nu știu dacă mi-a spus totul doar pentru a-și lua rămas bun, ori care a fost motivul. Cert e că s-a deschis în fața mea mai mult decât mă așteptam. Mi-a dat idea cu cărțile de dezvoltare personală. Ei bine... cine ghicește ce anume m-am apucat de citit mainainte? Hehe. Exact... Ceva de dezvoltare personală și inteligența emoțională.
Mi-am dat seama de un anumit lucru. Sunt mult mai matură din punctul ăsta de vedere Nu am de gând să mă sperii că va fugi. Nu cred că va fugi... și mi-a spus că i-am rămas datoare cu o plimbare... când va fi timp zicea el... prin aprilie, iunie... cine știe. Important e că nu plănuiește să plece. Și, oricare ar fi alegerile lui.... Eu îi multumesc pentru ce sunt. Și... a fost cel mai dulce 'La mulți ani' care mi s-a spus vreodată în noaptea de revelion... revelion care l-am petrecut 'împreună', până la 5 dimineața, iar de la 9 din nou... până acum.
Și, să-i mulțumesc scumpei mele prietene... care mă încurajează să fac lucrurile ca să nu regret mai târziu. Înainte să ne despărțim, l-am luat în brațe... Mă așteptam să mă cuprindă, dar nu a făcut-o, nu caut răspuns. A rămas ca de gheață lângă mine. Oare nu a vrut să-mi ofere siguranță? Nu știu...
Ei bine, mi-am început anul cu el. Va fi un an bun, și asta sunt sigură. Vreau ca până la următoarea noastră întâlnire să fiu altfel. Să vadă că am crescut. Să vadă ce pot. Și să știe că poate conta.

I promise.