cel ce cândva aripi mi'a dat,
deodată se pare că m'a lăsat
cu sufletu'ndurerat
şi parcă undeva îngheţat.
nu, nu e vorba de cât de departe a plecat
ci cât de mare e urma ce'a lăsat
când cu paşi repezi s'a'ndepărtat
fără în spate să se fii uitat.
aş vrea să mai fie ca acea zi de vară
când noi ne plimbam pe afară...
zadarnic îţi mai amintesc de trecut
şti foarte bine ce s'a petrecut
şi câte nopţi al meu gând tăcut,
am luptat să'l înfrunt.
degeaba te simţi întristat
când acest dor l'ai ascultat
când şti cât m'ai ajutat
şi cât împreună am îndurat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu