dar ştiam că o să plâng. chiar dacă n'am mai făcut'o de mult şi lacrimile erau de mult secate, ştiam că o să plâng. de ce? pentru ca era el. pentru că ochii lui emanau doar afecţiune şi iubire. pentru că zâmbetul lui mă făcea să merg mai departe. pentru că braţele lui îmi inspirau încredere şi'mi dădeau putere. pentru ca din nou era el.. şi pentru că a reuşit să privească atât de adânc în ochii mei aşa cum nimeni nu a reuşit pana acum.. nimeni nu'mi văzuse sufletul şi adevăratele sentimente. şi în sfârşit, e singurul căruia am putut să mă deschid - chiar necondiţionat - să'l privesc în ochi fără să mă tem de ce ar putea vedea.. încredere, iubire, afectiune..
e doar fratele meu mai mare.. pe care'l iubesc enorm. n'am vrut să sune a scrisoare de dragoste sau nimic altceva.. pur şi simplu. e pentru tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu