sâmbătă, 31 mai 2014

Should I keep you?

Mood...

Ce mă fac cu tine? Nu, nu vreau să dramatizez. M-am gândit cum ar fi să pic odată de fraieră. Să realizez că de fapt, e totul un joc de cuvinte. Că am picat în plasă și că tu, de fapt, râzi de mine.
Dacă tu ești o minciună, vreau să mă doară. Vreau să mă sfâșie în bucăți bestia care se hrănea cu sentimentele față de tine. Vreau să văd cât de mult pot să rezist. Să văd cât de mult sânge poate să curgă din inima aia. Știi de ce? Pentru că nu cred că mă poți răni! Nu ești în stare! Nu... ai... cu... ce... să... mă... lovești.... Dacă vreau, de azi nu mai exiști în mine.
Dar nu... te păstrez la căldurică...

vineri, 30 mai 2014

Îți place să crezi că ești importantă. Îți place să consideri că ești liderul lor, că ești pilonul familiei, că esti o stâncă și totodată o pernă când vine vorba de prietenie. Îți place să îți dai importanță. Că așa ești tu, proastă! Da, m-ai auzit bine, proastă am zis! De ce? Pentru că tu ești ''curajoasă'', da, fix curajoasă. Ție îți plac provocările. Ție îți place să te bagi în chestii care te fac să îți depășești limitele... fain bă... nu ești capabilă de nimic. Nu ești în stare să fi sinceră față de persoana ta. Nu ești capabilă să accepți cine ești sau să schimbi ceea ce nu îți place. Bravo, într-adevăr, ești un model.

I shall let the butterflies go... for a moment.

Piesa asta imi răsună în cap...

Oricum... Aveam ceva important de făcut de dimineață... M-am trezit mult prea târziu. M-am trezit după ce s-a terminat visul. Mintea mea nu a vrut să mă trezească.... știa că o să mă simt rău toată ziua. Dar asa... Vai... he kissed me once again. I see it coming. Simt chestia asta tot mai puternică și visele devin cât se poate de reale și se fac tot mai dorite. Nu mă odinesc noaptea în ultima perioadă... și am găsit motivul. Îl visez continuu și adrenalina crește în somn în așa fel că reușește să consume toată energia care se presupune că o dobândesc odihnindu-mă. Trebuie neapărat să îmi revin și să nu mai fiu așa lunatică perioada asta. Măcar până trec examenele. Vai vai...

p.s. a fost un mod perfect de a-mi începe dimineața... he just kissed me.

sâmbătă, 24 mai 2014

Să recunoaștem...

Mă mint. Așa e. Sunt înnebunită după el. Încerc, și încerc să scap de senzația asta și să pretind că e un oarecare prieten. Chiar dacă atunci când scriu îmi permit să mă gândesc la el... ei bine, în rest mă străduiesc să las asta să se vadă cât de puțin posibil. Ce are? De ce să mă ascund cu mine? De ce să pretind că nu simt nimic? Poate da, poate are și ea dreptate... sunt îndrăgostită de el. Întreaga lume se învârte în jurul unui singur cuvânt de-a lui. În jurul propriei lui persoane. În jurul amorțelii pe care o simt în fiecare dimineață când mă cad înapoi în realitate după un vis cu el. Urmează, curând, să îl văd. Să îmi dedice timp. Ieri mi-a făcut ziua mult mai frumoasă zicându-mi asta. Abia au trecut 24 de ore de când mi-a spus că ne vedem curând. Mi s-a părut mult mai mult... drept e... nu am avut timp să mă gândesc la asta... însă... acum că vine seara... acum că îl aștept....

miercuri, 21 mai 2014

little conversation 4

  • zic că ar trebui să te calmezi....
  • așa-i?
  • da, așa cred.
  • ce fac greșit?
  • tânjești după atenție.
  • da...
  • și, chiar dacă până acum nimeni nu zice nimic... s-ar putea ca în scurt timp să o faci de oaie.
  • ai dreptate...
  • cu ce crezi că greșești?
  • poate cu faptul că mereu vreau să mă apropii de oameni, că nu las lucrurile să meargă de la sine și abia aștept să racolez un nou prieten.
  • altceva?
  • păi... pur și simplu nu-mi văd de viața mea... fac orice să am atenția și admirația oamenilor... nu o fac intenționat... se întâmplă... și uneori îmi dau seama prea târziu.
  • acum e târziu?
  • tu ce crezi?
  • cred că încă poți recupera ceva, și poți să-ți salvezi și demnitatea. fii ceva mai reținută. gândește-te la el... te va ajuta.
  • iar el? de ce el?... nu...
  • ba da. datorita lui ai învățat că uneori mai trebuie să taci, ori, acum e momentul să apelezi iar la el.
  • o să pic rău de tot. 
  • ba nu. știi bine că atunci când îți permiteai să te gândești la fiecare lucru ca și cum ar fi calculat de el, nu ai căzut, ba din contră, asta te aducea la suprafață.
  • iar el...
  • potolește-te. calmează-te. dă-ți timp, dar dă-le și celorlalți timp. să te cunoască, să te accepte și să vadă cine ești. dar mai întâi, e nevoie să știi tu cine ești.
  • am să mă străduiesc.
  • fii mai modestă!
  • până azi credeam că sunt.
  • nu cred că ești.
  • nici eu nu mă mai cred.

marți, 20 mai 2014

Watch her...

- "Auzi mă, chiar o vorbit de mine?"
- "Huh?"
- "Ea mă, a vorbit de mine vineri?"
- "Cine mă?"
- "Ea mă... "
- "Ah, Eve?"
- "Da. "
- "Pai am făcut mai mult mișto de ea, nu că ar fi vorbit ea mult."
- "Ah... bine."

- "Deci... a fost doar mișto, nu? Nu o vorbit de mine."
- "Ce mă? "
- "Ea mă. Nu? Zi doar."
- "Cine? Ah, iar ea? Ce-ai pățit de ești așa curios?"
- "Vreau să știu."
- "Contează?"
- "Îmi zici sau nu?"
- "Haha, nu."
- "Ce prost ești bă."

- "Ce ai?"
- "Nimic."
- "Ce ai mă?"
- "Ți-am zis că nimic. "
- "Ce? Of, știu eu. Te-ai ofticat că nu ți-am răspuns."
- "..."
- "Ce ai mă? Pe bune? Își place de ea?"
- "Nu."
- "Nu pe naiba. "
- "Nu mă."
- "Ce căcat îți poate plăcea la ea?"
- "Ce?! Tu chiar nu vezi? "
- "Ce să văd?"
- "Ție nu-ți place?"
- "Eve?! De ce mi-ar plăcea? Nu ai văzut cum..."
- "Nu te apuca să te legi de aspectul ei. Zi-mi dacă-ți place ea."
- "Îi merge capul. Da'..."
- "Ești tâmpit. Nu vezi. Să-mi bag picioru'. "
- "Ce ai mă?"
- "Chiar nu vezi cum se poartă? Cum radiază starea de bine din ea? Cum e atentă la tot și nu-i scapă nimic. Se lasă să cadă de fraieră doar ca să te facă să zâmbești. Cum îi pasă de tot, și se face să nu. Apoi, e jucăușă, și fiecare conversație poate avea măcar dublu sens. Știe ce face. Înțelegi? Nu. Nu înțelegi, chiar nu poți să vezi dincolo de aparențe. Da mă, m-am pierdut în ochii ei de-un albastru impecabil. În zâmbetul ei timid și în modul ei de-a fi."
- "De când vorbești tu așa? Ai chef de mișto-uri?"
- "Uită-te la mine mă, sunt eu cu fața de miștouri la ora asta?"
- "N-ai cum să vorbești serios."
- "Tu doar uită-te la ea, fraiere. Și va fi a mea."

duminică, 18 mai 2014

9 hours of him. he's just mine.

Refuz... refuz să cred că el nu simte nimic pentru mine. Refuz să cred că nu observă cum ne înțepăm unul pe altul tot felul de cuvinte. Aseară a fost pur și simplu cea mai drăguță și relaxantă conversație pe care am avut-o, din punctul meu de vedere. Am zâmbit mereu, iar motivul a fost el. Se prostea clar ca să mă facă să râd. Zâmbesc chiar și acum când îmi amintesc de el. Ce să mai zic de fiorii care mă trec? Toată seara a fost un apropo la ceva, chestii micuțe pe care amândoi le-am intuit și interpretat de la celălalt.
"I am annoing?"
Pause. No, you are not.
"Of course I am."
No, you aren't.
"Așa sunt eu. E necesar să mă suporți.''
Nu mă deranjează. 
''But you love me. It isn't a must, but you do.''
Nu am mai zis nimic, ce să zic? Era să-l contazic? Nu aveam ce. Iar el nu a continuat.

Te las, poți să o faci.
''Multumesc, ești o drăguță.''
Mulțumesc, întodeauna sunt.
''Mai puțin acum.''

Ești răutăcios.
''Eu? Răutăcios? Nu. Te tachinez doar.''
Mă tachinează... de ce m-ai tachina, ființă?

''Cred că ți-am demonstrat ce pot și ce nu.''

''350.''
Nu. 348.
''?!''
Ai spus că mai ai 350. Mai ai 348.
''Dar dacă eu aș spune 17, tu ai spune 20?''
Nu. Atunci ar fi perfect.
Cine știe dacă am răspuns potrivit. În sensul că, dacă am intuit bine subiectul. Dar 17 e mai mult decât destul, să recunoaștem.

Ieri mă pusesem să dorm de amiaz. M-a sunat fix înainte să adorm. Am sărit din pat și am recunoscut că mă gândeam la el. Timp de 9 ore m-a făcut să râd de la primul moment la ultimul. Eu... pur și simplu... nu am să o zic. Dar are dreptate.

vineri, 16 mai 2014

Nanaan aaaaa naaaa all day long.

Astăzi m-am dat de gol... sau sunt ei prea atenți. Au făcut mișto de mine, dar mi-a plăcut. Doar gândul că ar putea sa îmi acorde ceva mai multă atenție sau ceva mă face să mă simt bine. Dar e ok.  Ca deobicei mă port copilărește și ca o proastă lipsită de afecțiune, dar e ok. Așa și sunt. Copilăroasă lipsită de afecțiune. Mai întâi am scăpat numele lui, strigând alt coleg. Apoi o altă colegă mi-a atras atenția despre ceva ce spusesem despre el. Apoi, strigând la un coleg, i-am zis:''du-te să mori tu!'' Iar colegii mei dragi s-au gândit la câte ceva despre el să-mi zică. Eu nici nu mi-am dat seama. Una din colege: ''Dar ai stat mult cu el... hmm... știm cu toții ce înseamnă.'' Am reacționat ciudat, apoi ceilalți 2 au istorisit ceea ce se întâplase până în momentul ăla și au râs de mine. Nu m-am supărat deloc. Chiar ne-am distrat. Ce să mai zic că am primit locul de lângă el la filmul de marți! Well, I am really having fun.

miercuri, 14 mai 2014

tryin' to escape

Mi-am bătut puțin capul astăzi cu el. În sfârșit, după ce am rămas singură și efectul chipului lui a dispărut, mi-am dat seama că poate fac o prostie. Că mă apropii prea tare de el. Și că de data asta s-ar putea să iasă prost. Acest lucru se datorează că îmi acordă atenție.
Ulterior mi-am dat seama că e o metodă de a încerca să scap de obsesia pentru celălalt.
M-am surprins fiind atentă la chipul lui concentrat. M-am surprins fiind atentă la el în reflexia de la laptop. M-am surprins fiind foarte stresată pentru starea lui și pentru el. M-am surprins fiind mult prea atentă la contactul cu pielea lui. Atât de fină... oricum, e irelevant. S-ar putea să fi găsit motivul. Care e acela? Să îmi demonstrez că sunt încă vie. Că pot să îmi controlez mintea și sentimentele și să neg centrul universului meu. Să îmi demonstrez să pot să mă răzvrâtesc împotriva sufletului meu și că totuși, în același timp, că am tăria de a mai simți ceva. Merită toate astea? Tu ce zici?
Zic să ai grijă. Să nu mergi prea departe. Să accepți și să îi dai la rândul tău atenție, însă cât îți permite o colegialitate îndreptată către prietenie. Stai cuminte. Fii cuminte. CU minte.

vineri, 9 mai 2014

What happens when you feed a little monster? IT GROWS!

Ei bine, i-am spus 2 lucruri săptămâna asta.
Primul, că îl vreau. A fost cât se poate pe un ton de glumă.
"Vreau joooc."
Eu am joc, te vreau pe tine.
"Măi, măi... Mă vrei pe mine?"
Pe tine în joc.*
Al doilea, faptul că îmi apare în prim plan fiecare piesă pe care o pune.
Răspuns?: "Sweet."
Ei bine, nu-s tâmpită, pe bune. Din momentul ăla, în fiecare seară a pus o piesă. Nu-s nebună... nu îs! Nu a mai pus atâtea piese câte a pus în 4 zile, în o lună întreagă altădată... 
Man, spune-mi ce vrei... ce crezi, ce gândești și ce simți. De ce-mi atragi atenția asupra ta în fiecare seară? Știi bine că oricum mi-e dor de tine toată săptămâna.... de ce hrânești monstrul din mine? Curând va avea nevoie de mai mult decât atât... Stop it or adopt the monster! ^^

luni, 5 mai 2014

Jurnal de bord.

Ei bine, iată-mă aici. Cu un pahar în mână... îl apropii de gură. Îmi lipesc buzele de el și inspir adânc. Vin roșu, dulce. Închid ochii și mi-l imaginez cu privirea țintită asupra-mi, zâmbind. Mă trece un fior puternic. Pun paharul jos și încep a scrie.Mă gândesc la visul de aseară. Visul în care el se apropiase și-și punese 3 degete pe bărbia mea, atrăgând-o către buzele lui. Iar apoi dulcele. Îmi inchid ochii iar, un alt fior cutremurându-mă. Ridic paharul înapoi la gură și încă o mică înghițitură. Știind că acea plăcere, a ochilor lui ațintiți asupra mea, va lua sfârșit odată cu ultimul strop care va goli paharul. Cu ochii încă închiși, simt ochii lui asupra mea. Dar, când să-i deschid, îl văd mai aproape de mine. Scutur puțin capul și continui să scriu. Parcă mă panichez. Nu suport să îl pierd. Mai iau rapid o înghițitură, încercând să-l aduc cât de repede înapoi, în fața mea. Ochii lui pătrunzători și curioși sunt asupra mea. Nu mai deschid ochii. Mă gândesc de fapt la persoana din fața mea. Cine e el? De ce îmi oferă senzațiile astea privirea lui. Mintea mea a auzit deja de atâtea ori descrierea lui, dar, reiau toată descrierea lui și încerc să evaluez situația. Vocea lui este cea care-mi face ziua mai bună. Modul în care de fiecare dată mă face să răd și se bucură pentru asta. Pare scopul lui în momentele mele proaste. Parcă pierd șirul gândurile. Aproape din instinct, mai iau o gură de vin. Simt cum mintea mea e amorțită și fixată pe subiectul universului meu. Nu contează. Aici sunt în siguranță. Am impresia că știu motivul pentru care el a ajuns să conteze atâta de mult. Dar, nu o să uit niciodată cum m-a atins în seara respectivă, acum 1 an. Cum mâinile noastre se jucau și se potriveau atâta de bine, parcă își cunoșteau fiecare mișcare, din obișnuință. Deci vocea, gândurile, râsul, atingerile, tot din el mă face să o iau razna. Mai iau o gură de vin și îmi permit să îmi deschid ochii. Nu-l văd nicăieri. O secundă mai târziu, îi simt respirația lângă ureche, apoi ușor pe lângă gât. Își trece buzele aproape de pielea mea, cât să îi simt căldura mai mult decât aproape. Îl simt cum zâmbește. Sângele îmi pompează în vine nebunește. Nu vreau să dispară nimic din acel moment, îmi duc propria morfină la gură. Îmi ajunge doar un strop pe buză. Mă uit și văd că vinul se terminase. Disperarea mă cuprinde și văd cum totul dispare în fața mea. La ureche-mi susură. ''Oceane...'' suav și lin. Capul îmi vâjâie... nu mai știu de mine, dar adorm și-l visez din nou pe al meu dor, ca o continuare a momentului trecut.