marți, 31 decembrie 2013

Again, little conversation. Maybe the 4th?

Iată că e iar ora 1... stăteam în pat gândindu-mă la metode de a cere ceva ce vreau să obțin. Apoi, mi-am spus că nu voi adormi pentru o bună bucată de timp, așa că, de ce să nu însemnăm și acest moment printr-o postare... apoi m-am răzgândit. De ce? De frică să nu fiu banală. Iar cu aceleași povești, aceleași frustrări și aceleași tâmpenii fără nici un rezultat, fără nicio acțiune. Ei bine, aici, aici e locul meu; aici e lumea mea, aici pot scrie ce vreau; e mintea mea transpusă pe o foaie electronică probabil veșnică.

  • Ei bine... știi ce? Adevărul e că m-am săturat. 
  • De ce anume?
  • De faptul că mă ascund, că prefer să nu fiu banală și prostească decât să fiu eu.
  • Și...?
  • Și? Păi nu am de gând să mai refuz nimic, ba din contră, să mă întrec pe mine însămi și să nu îmi mai permit să nu cer de frică să fiu refuzată.
  • Da... ai mai zis-o.
  • Da. Niciodată atât de hotărâtă. Nu am de ce să mă tem. Mi-am dat seama că ultimamente folosesc 'mi-e frică' tot mai des. Și nu e corect, nu e bine și nu mă ajută. 
  • Să te cred?
  • Ei bine, fă ce vrei, dar fii cu ochii pe mine! Eu pot! Eu voi veni deodată cu acest 'an nou', cu o nouă schimbare, ca deobicei. Și nu deaceea că e anul nou, ci deaia pentru că e mâine și pentru că în noaptea asta nu pot schimba nimic. Am judecat destul situația. Știu pașii. Și încă ceva, de ce să-mi fie rușine? Greșesc, e adevărat, mă bâlbâi, dar ce? Ne-am născut învățați? Ei bine, nu-mi pasă daca unii s-au născut așa. Eu învâț. Eu așa sunt. Sunt capabilă de mult mai multe decât unul care s-a născut cu acest 'învățământ'.

duminică, 29 decembrie 2013

Searching for an identity...

Well, ieri dimineață se răvrâtea ceva în ea, ceva pur și simplu nu vroia să mai accepte faptul că iubește să-l asculte. Ei îi e frică de faptul că poate lasă prea mult după el, nu-i refuză mai nimic, și e tot timpul disponibilă. E lame, nu? Apoi, căutând drumul către independență, caută metode de a fii puțin mai delăsătoare. Următorul gând? ''Sunteți prieteni, iar prietenii se ajută, de ce i-ai refuza ceva? De ce te-ai purta altfel decât l-ai obișnui?''
Totul i s-a dat totuși peste cap de îndată ce i-a auzit vocea... De ce vocea lui poate să aibă atâta putere și atâta blândețe pentru ea?

- Du-te la culcare! Spune ea răutăcioasă... cumva vrând doar să-l mai audă, să mai scoată vreun cuvânt de la el.
- Mă duc. Îți dau exemplu de executare. Pe mâine.
- Pe mâine.
(secunde...)
- Noapte bună, spune ea cu o voce de copil, ceva mai puțin răutăcioasă acum.
După câteva secunde în care ea crede că nu va mai spune nimic, el răspunde:
- El: -Somn ușor, cu cea mai dulce și blândă voce posibilă.
Ea își mușcă buza ușor și se rezumă la a tăcea.

Ce mi-am amintit? ''Pe mâine' este cea mai frumosă promisiune'....

joi, 26 decembrie 2013

Yours. It's written in my blood. *

E o zi friguroasă, încă nu știu ce m-a apucat să ies acum afară... nu am mai ieșit de mult la o plimbare, singură... în liniște, să pot gândi puțin. A nins puțin zilele trecute, ceea ce-mi clătește puțin ochii de tot negrul ce l-am văzut zilele astea. Mă îndrept spre locul meu obișnuit...  Ies de pe potecă și trec de primul copac, de al doilea, și tot așa mă afund în inima pădurii. Ca deobicei, cățeii dau târcoale prin capul locului, și nu-mi fac griji, ba din contră, ei mă apără. Undeva, la mile depărtare, pierdută în capul meu, mă trezește o senzație ciudată și pătrunzătoare... parcă cineva mă împunge cu sentimentele lui. Mă uit în jur... doar alb... doar pur, doar liniște... Observ niște pași de cățel, tocmai călcând pe ei...  Și curiozitatea mă trage să văd unde se îndreaptă. Mă doare capul de mor... nu mai aud nimic. Mă opresc și parcă aș vrea să mi-l smulg... Ce am? Știind că nu voi putea continua plimbarea, mă uit resemnată în direcția pașilor. Mă opresc brusc și realizez că văzusem o pată-n zăpadă. Sentimentele pe care le simt sunt tot mai puternice și capul îmi zvâcnește nebunesc.... Fug într-acolo de îndată ce-mi dau seama că sub pătura albă era un căine. Încep a-l dezveli și observ că-i rănit... însă nu vrea să mă lase să-l văd... nu vrea să mă lase să văd cât de grave sunt și dacă are nevoie de ajutorul meu. Încerc a-l ridica, însă nu mă ajută deloc... nu vrea să mă lase?! Se lasă greu astfel încât să nu-l pot ajuta. Atunci mă întind lângă el la fel de încăpățânată... el rămâne uimit și se face că nu-i pasă... Cu toate că îngheț de frig.. nu vreau să-l las singur, vreau să-l duc acasă, să-l pansez și să mă asigur că poate umbla, apoi, chiar dacă aș muri de dor, dacă asta vrea, îl las să plece.
Cu o ultimă încercare și cu mâinile înghețate încerc să-l ridic dar mă dă deoparte, dă cu ghearele după mine. 
- Haide scumpule, ridica-te.
- 'mmmmdfmdmfmmm....'
- Haaaai!
- 'Mnnmm...'
Nu, pur și simplu nu-l pot clinti. Vag îmi dau seama că m-am zgăriat în vreo crenguță în timp ce încercam să-l ridic. 
- Ei bine, cu tine rămân, îi spun în șoaptă și apoi șimt cum mă dezmiardă cu limba lungă.


***

Era vânătă de frig deja... 'De ce trebuie să fii așa încăpâțânată? Cu ce te ajută? Termină odată!' Aș fi urlat la ea... dar nu mă înțelegea. Tot ce putea auzi era un schelăit de lup... 'Ce mă fac cu tine, micuțo'?' Ce mă fac cu ea?... SUNT LEGAT, ÎNȚELEGE-MĂ, TE ROG! Te rog.... ridică-te, pleacă, lasă-mă. Nu am nimic. 
Încerc să o ridic de pe mine și în această încercare o zgării pe deget. Ea oftează, dar nici nu se uită la rana care sângera... Ce mă fac cu ea?

***
Ce durere de cap...  ce amorțeală. Ce vis ciudat.... Lupul mi-e mereu în vise... Cine e el? De ce-l caut continuu? Ce vrea de la mine? .... Ce se întâmplă? 
Mă duc la baie și îmi văd fața adormită și obosită-n oglindă... îmi dau o suviță aiurită de pe fată. Mirată văd un siroi vechi de sânge pe inelarul de la mâna stângă....




duminică, 22 decembrie 2013

No chance, colega'...

Poate e amuzant, poate a fost o prostie. Însă am siguranța că am învățat ceva. Un coleg a vrut să mă răsplătească pentru că îl ajutasem cu ceva... și m-am ales cu un 'masaj'... la început părea să fie doar aia... dar, după, vin, săruturi pe gât și alte alea... normal că nu s-a întâmplat, îmi povestea ce urma să facă.. ei bine, apoi s-a mirat când i-am dezvăluit că mi-am dat aprobarea doar pentru masaj... și a rămas surprins...
Ceea ce am învățat este că, în primul rând un băiat care merită nu mă va lua niciodată așa, și în al doilea rând băiatul care va merita, va știi cum să mă ia chiar dacă voi părea dificilă. Amandouă se anulează și completează una pe cealaltă. Dacă el va știi cum să mă ia, nu va acționa așa, și chiar dacă eu voi fi reticentă, va știi cum să se comporte. Oh well, e la mintea cocoșului, dar trebuie să o pățești să fi sigur.

sâmbătă, 21 decembrie 2013

I am strong.

Mă uit în spate, controlez postările.... controlez în mintea mea... am fost mereu așa de înnebunită după tine? M-am săturat să văd postări siropoase, postări în care mulțumesc și în care tânjesc după ceva ce nu e/nu mai e al meu. M-am plâns atâta, despre unul, despre altul... 2 dintre ei au rolul principal... și vreau să mă țin minte și peste ani, să știu ce am avut încap... însă, nu mai vreau să mă plâng. I am strong.

vineri, 13 decembrie 2013

''Dragostea nu moare'', scrise un mare autor. Am citit cartea când eram de-o șchioapă, fară să îmțeleg prea multe, iar citind-o a IIa oară acum un an, crezând că am înțeles cartea...
Azi de dimineață m-am trezit cu el în cap. Apoi am văzut că-mi lăsase un mesaj aseară. Cu asta și-a asigurat atenția mea pe toată durata zilei. Dar am încercat să nu bag în seama nimic din ceea ce simțeam, aminteam sau vroiam. Am intrat în baie. Ceva din acea baie îmi amintea de noi. De data aceea la el acasă. De zilele acelea, de tot. Nu, nu iar... De ce mă chinui așa? Crezând că pot să-mi distrag atenția, am început să replanific ziua în curs. M-am gândit la tipul pe care credeam că-l plac, dar amintirea vie și geloasă a pufuletului nu m-a lăsat să mă gândesc la altcineva. Mi-a luat fața în mâini și m-a pus să mă gândesc doar la el... minute întregi. Gândindu-mă la ce-i spusesem cu luni înainte, când îmi spusese că s-a terminat, când se întorsese și ne-a luat totul pe nepregătite, când i-am spus să nu mă rănească, când l-am rănit eu pe el. Când totul ne-a vrut împreună, sau a fost o încercare, pe care niciunul nu am reușit să o trecem. M-am gândit la tot ce gândeam și de ce-mi spuneam că nu-l mai vreau pe el... și cu faptul că într-adevăr nu este ceea ce-mi doresc, din vreo 2 puncte de vedere destul de importante, în rest, este mai mult decât perfect. Fixând în mintea mea o eventuală reîntâlnire - mai mult sau mai puțin apropiată, dar inevitabilă - m-am întrebat ce se va întâmpla. Și am realizat că oricât l-aș fi rănit, oricât nu ar fi el cel de care aș avea nevoie, oricât de dor ne-ar fi fost unul de altul, oricât și orice ar fi, ne-am iubit. Aș fi tentată să spun că din păcate, ne-am iubit... dar o zic dintr-un singur motiv: va fi ceva mereu cu noi. Mereu ne vom iubi, indiferent de ceea ce se va întâmpla. E adevărat, și supărarea își are rol în povestea asta... însă... uneori cred că sunt lucruri mai importante decât mândria... și asta poate că o spun pentru că eu sunt cea care a greșit... și nu-s eu cea care trebuie să-l iert pe el... ci amândoi trebuie încă să iertăn persoana mea stupidă. Cumva, sper doar să fac alegerile bune în ceea ce urmează. Am să mă bazez pe raționalitate... iar dacă nu e asta ceea ce reprezintă alegerile făcute, atunci vizionarea de cauză-efect, înainte de a acționa. Ăsta e un plan demn de 2014.

sâmbătă, 7 decembrie 2013

I don't understand. Is something wrong? Why i am looking for him? What does him something worth fighting for? Who's him? Who am I? I felt so good when i knew that I will have to gave him a gift... well, I will be his Secret Santa... Hei Santa, what would you do? What are you thinking about? Will you choose the right thing? Will you play fair? Are you sure that he's really the way he seems? Uhm, girl, take care, don't fall, you're already on broken pieces... I think that for the moment it's enough... After all, it's winter, it's cold... It's normal to be cold... let the things in the way they are... maybe one day everything will be fine... but, leave him alone... even if he plots you... so much. I can feel the cold of your body, the cold in you breath, in your mind, and even in your eyes... stay strong...

marți, 3 decembrie 2013

Niciodată nu înțeleg ce se întâmplă cu mine când vorbesc cu el la telefon... atât de gălăgioasă, atâta râs, și nu mă pot abține... plus că mă dau în petec mai mereu... e imposibil să zic prostii mereu... dar râde... râdem mereu împreună din cauza a ceva... deobicei din cauza mea, dar asta-i partea a 2a.

duminică, 1 decembrie 2013

Who's the frozen one? *

''Mi se invarte o vaga idee, da n-am cum s-o materializez.''
 Care-i legătura dintre tine și animalele care-ți plac? Sau luna în care te-ai născut? Sau mediul în care te simți întreagă? Ai prefera să mori arsă sau înghețată? Duc toate la aceeași trăsătură/adjectiv/calitate? La 'rece'? Sau mai ales la 'înghețat'? Hmmm... îmi amintesc când îmi povestise:
''Eu eram fiica reginii gheții... iar tatăl meu era vântul... Mama era mereu ocupată... avea un regat de condus... Tata, el... 'Vântul', dispărea mereu... Îl simțeam uneori, printr-o adiere, printr-un suflu în pletele mele. Dar el, el mi-a fost mereu alături. Chiar și acum, în timp ce povestesc, știu că o particulă din el este aici, deaceea zâmbesc mereu, să știu că se poate sprijini pe obrazul meu. Dar, cu toate că eram fiica 'Ei, am crescut singură... niciodată lumea nu m-a plăcut pentru ce eram... ci doar pentru cine. Am ales să-mi petrec timpul cu un pinguin si cu un lup... Ei, ei obișnuiau să mă țină cu ei. Era foarte frig în ținut, și în ciuda originilor mele... eu nu eram așa... mie îmi era uneori frig... dar ei au fost mereu lângă mine să mă încălzească. Sincer, nu mai știu... a fost de mult, eu am murit de câteva ori... iar acum, mă pot rezuma doar la a iubi orice lup... oricât de singuratic s-ar crede, și să plac pinguinii... în speranța că într-o zi îi voi întâlni pe dragii mei. 
Se-nțelege... lupul... da, singuraticul, a ajuns să fie cel pe care l-am iubit... a fost cel care a dezvoltat instinctele primare în mine. Nu te-ncrede, privește și sari doar când ești sigur și... n-ai nevoie de haită ca să poți să te dezvolți. Ești unică. Ține minte că ai avut un lup lângă tine, iar oriunde vei merge, nu-ți vei aminti numele meu, vei știi doar că eu ți-am curmat calea, eu ți-am spus încotro să o apuci. Caută-mă, dar nu mă vei găsi. Eu sunt aici, și în oricare el, mă vei vedea pe mine. Eu sunt acolo unde ti-e sufletul. Iar pe 'el', eu îl voi alege... va avea calitățile necesare: va fi un singuratic, dar când vei avea nevoie de el, va fi fidel. Nu-și va împărtăși gândurile, dar te va iubi și ar putea să te lase să crezi ceva greșit decât să recunoască. Dar nu te minți, tu nu ești un lup, tu vei iubi unul.'
Da. nu știu ce s-a întâmplat... dar, asta e tot ce-mi amintesc... au fost ani buni... eram mare deja pe vremea aia... însă acum, țin minte cuvintele lui... și l-am găsit și pe 'alfa' de care zicea el... iubesc recele, și eu la rându-mi sunt rece. Eman căldură pentru ceilalți, așa cum o făcuseră pritenii mei, dar înauntru... a rămas răceala aceea infernală... ''

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

[...]
''Ok, atunci te sun când plec către casă și tu-mi spui ora exactă.''
''Ce bine ne înțelegem. Exact cum preferam.''

''Alo, hei, ai fost ironic?''
''Nu, categoric nu. Mi-este perfect asa.''


Două ore mai târziu, îl sun. Ne întâlnim în fața blocului lui. Îi dau CD-ul:
''Închide ochii și întinde mâna.''
''Nu.''
''Te rog...?'' apoi el își închide ochii. ''Te rog să nu-i deschizi până nu îți zic.'' El dechide un ochi, neîncrezător, o privește, apoi îl închide la loc. ''Ok.''
Ea îi pune în mână o punguță de hârtie, călduță. ''Nu-ți deschide ochii, da?''
Ea fuge câțiva pași mai încolo. Îi spune să-i deschidă, apoi îl salută și se pornește spre casă.

Brr Brr Brr..

Alo? Da?
Te rog să vii înapoi.
Nu. Nu vreau să vin.
Te rog?
Nu vreau să mi-o dai înapoi.
Vino.
Ok...

Se duce către locul unde l-a abandonat. Momentul următor o prinde în brațe și o strânge tare. Se trage și se uită la ea, ''Mulțumesc pentru felia de pizza. Să nu mai pleci așa. Niciodată.''
Acum e el acela care pleacă și o lasă gură căscată.


-știm cu toții că nu așa s-a întâmplat... a fost doar visul ei în timp ce mergea cu nenorocitul ăla de tramvai roz.-

vineri, 15 noiembrie 2013

''o să încerc să mă calmez până ajung acasă.''
''Nu-ți stă bine serioasă.''
''Dar nici așa zvăpăiată...''
Mie îmi place. 
''Atunci o să văd eu ce stare o să dobândesc până ajung acasă.'' [Cu aceeași tonalitate dar cu inima bubuind de bucurie. Doamne... Mi-ai făcut ziua mai bună.]

joi, 14 noiembrie 2013

I feel like I'm falling... I just cannot stop admiring him... I just... want to hug him any moment and I know I act childish when I talk with him, but how to act nomally when he's givin' you all that attention? When he's just that cute, and when he listen to you, when he finally give his opinion about your choices, about your everything. I just cannot forget him, I think about him every moment... day... and, specially night... nothing porno. I just dream about how he's hugging me, about how brother is he to me, and about what a lil' girl am I when he's around. Thank you for being here. For changing me. For accepting me. For kinda being a lil' friend.

marți, 5 noiembrie 2013

Sunt toate alegeri... noi suntem alegerile, și noi reprezentăm alegerile. Alegere a fost și momentul în care-mi doream să îi spun ceva, orice, să-l iau măcar în brațe și să-i spun cât de mult mi-a plăcut experiența asta, și m-am rezumat la un ''ne mai vedem''. A făcut la fel... însă a stat cu spatele la mine ca și cum nu vroia să accepte că plec. Zi-mi ce să interpretez? Ce să cred? Mi-ai oferit posibilitatea de a mă întoarce la tine în orice moment... o voi face?

Presimt că mult timp ceva din mine va urla după tine... sper doar să treacă.

luni, 4 noiembrie 2013

It wasn't a dream... it was a memory... *

Mă văd aici, cu o foaie albă în față. Ce ar trebui să scriu? Ar trebui să îmi permit să mă plâng sau să mă apreciez pentru realizările mele? De ce am devenit realistă? De ce prefer să nu mă gândesc la cineva, respectând faptul că are prietenă? De ce naiba nu-mi mai permit să visez? De ce am luat totul așa în serios?  Mi-e cumva să spun că plac pentru că e luat... e greu să mă gândesc cum e teleportat dintr-o eră cu Gentlemen și Ladies? Dacă aș afla că e vampir? Că de fapt el e același gentleman din secolul trecut. Cel care l-am întâlnit cu mulți ani înainte la un bal mascat? Același par de un negru perfect, aceleași maniere și cu o mască care-i acoperea ochii negrii și adânci. Cred că ochii i-am recunoscut în primul moment... m-a trecut un fior și mi-am amintit când ea l-a văzut prima dată cu un pahar de vin roșu. Probabil să fii fost undeva prin Franța acum mulți ani... ea era frumoasă, într-o rochie minunată, cu buclele-i coborând pe spatele-i drept. Reușise să-și facă rău la gleznă. El, parcă o urmărea, pentru că în momentul următor, era la brațul ei: 'Mademoiselle', a spus el. Și a însoțit-o până la o calească. Tăcut a ridicat-o și a așezat-o. Ea era parcă într-o stare de transă, nu știa nimic, nu înțelegea unde era. Amețită, aude: 'tout ira bien, Oceane'. și apoi o răsuflare pe umărul ei gol. El încă aplecat la urechea ei, șimte-i în răsuflarea-i dulce otrava care probabil îi fusese pusă în băutură.... doar era una dintre cele mai frumoase și dorite domnișoare...

Apoi ceasul sună... și o trezește. De acolo cunoștea ochii lordului...

joi, 31 octombrie 2013

Uneori cazi pe gânduri... 'și totuși, sunt eu de vină sau nu?'.
Nu mai știu ce să cred... Fac ceva greșit... ar trebui să fac totul altfel... e bun drumul pe care am luat-o? Ar trebui să mă concentrez pe altceva? Sunt prea serioasă? Mă distrez prea mult? Îmi pasă prea mult? Mi se rupe prea mult? Nu știu nimic... doar că el... privirea lui... semi-îmbrățisarea lui... m-a pus pe gănduri toată ziua... a fost cât se poate de nesemnificativ... dar...? I would like to give him a kiss... just for curiosity...

joi, 17 octombrie 2013

Astazi vreau... *

Astăzi vreau să mă răzvrâtesc de sentimentele față de tine. Vreau să scap de mine și de toate amintirile care conțin un strop din sentimentul plăcut și cald al prezenței tale. Vreau să fiu Lucifer al meu. Să mă trădez. Să uit tot ce mă ține într-un întreg și să mă sfâșii singură. Vreau să uit de parfumul tău și să-mi fie indiferent. Vreau ca atunci când am parfumul ăsta agățat pe mine ca o lipitoare, să fiu indiferentă, să nu-l mai observ, dar mai ales, să nu mai stau lânga tine. Să nu mai am șansa să prind căldura ta. Vreau să țip că mă doare și mă rupe în două că nu-ți mai simt prezența, decât să mai trăiesc cu tine aproape. Vreau să mă văd fugând. Fugând undeva departe, în continuare, să nu mă cunoască nimeni, să nu îmi vorbească nimeni, dar mai ales, să nu-ți știe nimeni numele. Să pot merge pe stradă, să întreb de Cel-Care-Cândva-Mi-a-Furat-Inima, iar nimeni să nu înțeleagă ce spun. Să realizez că de fapt a fost un vis, vis în care tu erai Făt-Frumos, iar eu Frumoasa prințesă. Că totul a fost o iluzie, că eu te-am creat, pentru că ai fost cum am vrut. Tot ce am vrut. Tot ce puteam avea. Dar, prea scumpul meu, ești un vis. Ești la fel de trecut ca visul de-aseară, doar că acest vis a ținut ceva mai mult. Mi-a dat impresia că am fost iubită. Și mai mult de atât, mi-a arătat că nu sunt capabilă de a ține la cineva. I'm a dreamkeeper. I just catch dreams, i have dreams, but that's it. I'm just a keeper. I keep everything inside myself. And that's the cycle. Over and over again. Until the moment I will realize that I'm good just for listen people. That's my mission. I'm not Castiel... And I cannot understand this.

miercuri, 16 octombrie 2013

Chiar te-ar ajuta să știi că ai putea să stai în brațe la cineva care să te consoleze? Eu nu cred. Ai plânge mai tare, și mai mult și nu te-ai putea opri. Așa, cu cât mai puțină atenție ți se dă, ești nevoită să te oprești. Nu poți plânge la nesfârșit. De ce o faci? Cu ce te-ajuta? Ok, chiar dacă nu găsești motiv, face parte din firea umană. Din parte sensibilă din fiecare dintre noi. Haide, plângi, dar când e momentul, oprește-te și fă ce ai de făcut. Nu lăsa micile lucruri să te doboare. Tu poți! Tu vei reuși! Tu vei fi cea care îi ajută pe restul și cea care va fi tare ca un munte, gata să primească orice lovitură. Poți, Eve! Poți, haide, fă-o pentru tine și pentru toți din jurul tău. Arată-le că ești capabilă să te ridici atunci când îi mai greu.

luni, 14 octombrie 2013

Poveste din târziul octombrie. *

Ploua. Și frunzele se târau agale pe jos. Mirosea a toamnă. Parcă furtuna care tocmai se pregătea să apară îmi simțea starea. Stropii de ploaie stergeau lacrimile de pe obrazul care încă nu apucase să se usuce. Mai puternic decât mirosul de ploaie era mirosul tău care era peste tot în jurul meu. Brațele tale fuseseră de curând în jurul ei. Buzele tale erau peste ale ei... și totuși, nu știe dacă a durut-o sau nu. Cert e că cu toată inconștiența ei fizică, psihicul a simțit o bubuitură când ai prins-o în brațe și i-ai atins buzele. Ea e una cu anotimpul. Ea e una cu natura, e când caldă, când rece, e ploioasă și uneori fulgeră, iar uneori o adiere poate de-a ei poate să îți scuture tot corpul. I-ai spus că a fost o greșeală. Oare câte greșeli vă mai permiteți? A spus că au mers prea departe. Că pentru el a fost doar poftă și că nu trebuia să profite de ea. El a fost acela care a spus că nu vrea să meargă prea departe, dar ea era acea frunză care îi ocolea atingerea și fugea dupa adierea vântului. El încerca să o prindă și să muște din ea ca din cel mai copt fruct al bătrânului octombrie. Îi era frică să nu o doară. Dar, zi-mi tu mie, cum poate o frunză să simtă durerea în sfârșit de toamnă? Ea i-a promis că, chiar dacă anul acesta frunzele au căzut mai devreme, se va repara totul. L-a asigurat ca ea a căzut singură. Că nu a așteptat bătaia vântului. Chiar dacă el, vântul, i-a promis că o va purta el pe cele mai frumoase meleaguri până la sfârșit de viață, ea a vrut să cadă singură, de frică să nu aștepte în zadar. Când el a apărut... ea zburase de mult... era aproape de destinație.
Furios, vântul a strigat-o și apoi în loc să o ridice și s-o sărute, a împins-o mai departe. Acum, ea e singură. Pierdută de toți și toate, dar mai ales de prea iubitul ei. Încă îl așteaptă, dar el acum, la sfârșit de sezon, poartă alte frunze pe drumul eternității. Ea, încă singură, plânge în fiecare seară înainte să adoarmă.


Oricât de sfâșiată e biata frunză, și oricât de veștejită, picată înainte de vreme, e încă verde. Încă poate da roade. Iar el, el va fi acolo. He needs her, as she needs him. 

vineri, 11 octombrie 2013

How can a person be like you? How a person could share that quantity of love, such safety and such good feelings. Well, i just watched her... She's totally the luckiest person I know. She can hug you. She can hold you. She can say that she love you.... And she can hear you saying that you love her... you say it even with your eyes... so... I just hope for a person that can be as you... it's a bad thing... i guess.. just..

luni, 7 octombrie 2013

I realized that i'm totally fucked up. I watch him and I realize that i'm totally broke inside. But this thing isn't the point..
He said that he is trying to be good not anymore with some persons...She said that she saw it in his eyes... Than we laughed.
Well, yes, outside I laughed too. But... inside... Yes... inside... I'm a crazy... well... One of that craziest person which is need to be brought in hospital. Well, what I thought?
I thought that I will sleep with that little demon who's inside him... I imagined he killing me and that I liked.
Ce-i greșit în gândurile astea? Să te gândești la sânge împroșcat peste tot? În timp ce el zicea de Lady Bathory și de episoadele în care ea făcea baie în sânge de virgine.. well, e greșit și anormal să mă gândesc la asta, nu? Dar până la urmă cine impune normalitatea? Cine ne spune ce-i corect și ce nu? Până la urmă fiecare își impune realitatea. Propria realitate. Iar realitatea mea era ca în acel moment să mă culc cu el. Să văd cum își descarcă toată ura pe mine. să știu că ura pe care i-am văzut-o în ochi, gheața pe care a aruncat-o în sufletul meu să fie zdrobită, împreună cu corpul ăsta inutil. Crede-mă labilă psihic. Zi-mi că tu nu ai avut niciodată un gând sângeros. Gând în care omorai pe cineva, sau erai omorât. Iar dacă-mi spui că nu, îți garantez că subconștientul tău s-a gândit la asta. Ai visat măcar o dată ceva de genul ăsta. Cel puțin o dată subconștientul tău te-a omorât. Cel puțin odată te-a considerat bun de nimic. Așa că, eu voi recunoaște tot ce-mi oferă mintea asta. Mă disprețuiește la fel cum mă iubește. Mă vrea închisă la nebuni cum mă vrea să evoluez. Sunt o criminală, da? Pleacă, crede-mă nebună... nu mai am nevoie de nimeni...


categoric că a fost un gând de un minut și jumătate. nu am putut termina postarea.... 

sâmbătă, 5 octombrie 2013

Uhm, I don't know if he lies me or not... I don't know if I'm a special person or not for him... I don't know what to believe. I just don't wanna be a toy. And I can be just his friend... Just, I cannot understand why I wanna play with him... He's kinda one of my mistakes... And well... I still regret some moments of my life... but still... I want to do something bad... Shall I?

miercuri, 2 octombrie 2013

I really do miss him...
It's crazy, it's stupid... but i do. Uhm... And when i see him, i realize that i'm really on pieces... why the hell? 
Why I have to be a human? Why I have feelings? Why I feel anything? 
I miss him and i can say it at laugh. His smile, his face, his hair, his everything. I will care about him over and over again... without stopping. Until... the little beats will stop. 

This was her... laid on the floor... without "the little beats"... And with a big smile. Now she knows that she can follow him everywhere, and protect him. She will hurt him anymore. 

miercuri, 18 septembrie 2013

Much better than me...

She's just in pieces... she hurt him. Why him? Why is her so stupid? Why the fuck? Why he's just in her mind all over the time?

Leave me alone, only one... please, i can't handle it... I want to be stoned. Iced. Alone! ... I wish you have never meet me. Don't be stupid... not because of you.. Just because of me... If I have never been in your life... uhm, your life could be different without me.. You could be happy without a stupid whore... 'cause I am one... 
My tears are ready to fall... But I still try to handle everything... I fucking cannot... Please... forget that night... Please... it's all I ask from you. Forget... somehow... but.... 
I really miss your hair in my face
And the way your innocence tastes
And I think you should know this
You deserve much better than me


 ...You really deserve much better than me...
What if I shoot myself when I look myself in the mirror?
What if I wanna see all the blood falling from my brain on my neck?
What if I really can do it?
If I do it... you will always hate me... Well, better. So you can forget everything. I will be just a bad memory... a bad dream...
I just can imagine... iron taste in mouth, the blue eyes wide open... scared, stared... iced, empty eyes. The blood bleeding on the face... and me thinking of you... forever and always...

blame...blame...

Every moment she blame herself for what happen. Every time she look at you, see the love you might share with her. Every time she want a reason to touch you, to hug you, to kiss you, to cuddle you...
She knows that you will never forget what she did, but she neither. She thinks about all the stories, about all the moments spent together. About last summer. About you. She miss you so much... she just try to pass over it... but, until she's alive... it's impossible. Just... She don't wanna have a relationship with you. She want  that "that day" never exist. After that period she could start a new life, with you and her just friends... and with nobody hurt. But she know just to fuck everything. To be stupid. She's like that....

She should have said no.... to the devil...

marți, 17 septembrie 2013

The ribbon. *

"..stiu ca tot timpul ajungeam in aceeasi situatie..
..fugeam , eram alta persoana , aratam diferit ..si mereu eram la intrarea intr-un restaurant si ma duceam la aceeasi masa
si ..tot aparea un tip..dar puteam sa vad ca si lui ii se tot schimba fata
...la un momendat o ajuns sa arate ca o papusa..foarte freaky ..
and.. chiar si pe k and numai stiu exact cu cn mai eram

si stiu ca ... ma gandeam ca ...am inselat in aceeasi zi cu 2 persoane
si parca ceva urma sa se intample
si am fugit"




Să fie ăstea semnele care ne spun că orice am face, oricât ne vom schimba și orice am vrea să facem, am ajunge la aceleași persoane, aceleași feelinguri, aceleași situații, chiar și în aceleași locuri?
Să fie că ni se dă impresia că putem controla totul, pe când, de fapt, suntem controlați?



Uhm, mă opresc o secundă să analizez situația, să văd dacă mă gândesc bine, dacă am prins idea, dacă am interpretat bine. Nu mai aud nimic în jurul meu și mă concentrez pe acest gând. În momentul în care mă pregătesc să scriu, primul lucru pe care-l aud e versul de mai jos, și mă întreb:
Make it any sense? ''i'm not a stranger, no, i am yours.''
Dacă tipul e întradevăr cel care mi-a venit în cap în momentul în care a început să-mi povestească?

Dacă faptul că ea ajungea mereu acolo semnifică că, într-adevăr la el va ajunge?
Dacă faptul că tipul ajunge să arate ca o păpușă e doar modul în care subconștientul ei îl maschează pe el?
De ce? Pentru că mintea ei l-a perceput mereu ca o mască, ca ceva ce nu putea străpunge, ceva care tot timpul era ascuns.
Sunt aproape sigură că e vorba de el. Iar piesa pe care o ascult mă face să cred că am dreptate.
And, uhm, nu pot să mă duc mai departe cu gândul...



Am trei piese, diferite, dar mi se pare că toate trei au răspunsul.


http://www.youtube.com/watch?v=qukOp7BdI48

http://www.youtube.com/watch?v=OJkqkWIpFAI

http://www.youtube.com/watch?v=M0xNVAy1gkQ&feature=endscreen

Am să găsesc punctul comun. Dar el este răspunsul. Sorry.



UPDATE:


Sunt într-o rochie neagră. Mă văd fugind de toată lumea, de frică să nu mai fiu rănită. Mă trezesc și nu știu unde mă aflu. Vreau să fac tot posibilul să aflu ce e bine de făcut și ce nu. Sunt închisă undeva. Cred că sunt în capul meu. Nu pot să-i dau un cuvânt formei. Cimitir de amintiri, se aude ceva urlând. But every tombstone, it's a face. A fake one. All of them are staring at me. I can't do anything. I'm so down. I'm in a cemetery and i can't escape. It's late night and the gates are closed. But the gates of hell are open, come. Încă nu înteleg de ce se holbează toți la mine. Parcă pietrele prind viață. Parcă încep o transformare. Ele se ridică și prind înfățișări de chipuri umane... chipuri pe care eu le-am întâlnit de-a lungul vieții. Faces i thought were friendly to me. Ceva îmi atrage atenția chiar înaintea mea, doar că e îndepărtat. Îi văd ochii sclipitori. Se apropie... Apoi, curând acel lucru prinde o formă, și-mi dau seama că e din ce în ce mai aproape de mine. Apoi, îngrozită de mine însămi realizez că pașii mei sunt cei care se apropie de umbra lui. Nu mă pot controla. E ceva de care am fugit toată viața, iar acum propriile mele picioare mă duc către el.
He's smiling and he's proud.
Pentru o secundă chipul i se schimbă cu ceva ce cândva am iubit. O secundă singură... apoi inima-mi tresare. Brusc, nu mai era el. Era o mască pusă în loc. O mască ce mă privea direct, gol, fără să clipească,dar zâmbea.
Încerc să-mi dezlipesc privirea de la el și la fel de brusc, îmi dau seama că sute de măști se uită la mine.




***



O văd în mijlocul unui cimitir, căzută pe genunchi. Are o rochie lungă până-n pământ. Părul lung ce acum îi atinge iarba, prins cu o fundiță roșie. Se uită speriată-n jur. Încerc să mă apropii, însă curând o aud țipând. Nu mai înțeleg nimic. Ce face ea acolo. Se întoarce și îi văd chipul îngrozit. Ochii imensi. Parcă ar vedea ceva.


***



Când mă străduiesc iar să mă uit la el. Un țipăt îmi iese pe gură. Ochii lui se topeau și-i curgeau peste zâmbetul perfect.



                                                                To be continued...




duminică, 15 septembrie 2013

Dear you, hello again,


I remember that night. The night we were together, of course, with others, but... it was important that you were there... near me. I will never forget that night, those feelings, that behavior, your hands. everything. 
The fact is that if it must happen, i promise i will be ready for you. Now i'm trying to change myself. I'm trying to be a better person. And if it's like you will be mine, well, i'm doing my best to be ready. 
So, take your time, and if it's like to happen, well, i will be the happiest child.... And yes, maybe i must change this thing, i have to be mature, and to know what to do when and how. 

So... maybe one day this will seem stupid, but... those are my feelings right now. 
And if it's not meant to be, i want a boy at least so brave as you. Nice target, ha? 

Let's see...


P.s. Everything i do, is thanks to you. I know i said this before... but you changed my life... 



                                                                 To be continued... 

vineri, 13 septembrie 2013

Letter to Rival.

Dear Rival,

Uite, e ora 1.30... ne-am auzit seara asta, însă, pe bune mi-e dor de tine. Mi-ai acordat din nou atenție în ultimele zile... nu înțeleg de ce această schimbare... nu înteleg care a fost, de fapt, greșeala mea, însă cert e că am îndreptat-o. Mă gândesc la tine obsesiv seara asta. Nu știu ce am. Mă gândesc la cum aș putea să te ajung din urmă... și cum să mă schimb să fiu mai bună. Oare, cum ai putea să mă consideri?... It's a stupid thing, i know... but, as always, you are in my fucking mind before i fall asleep. 

Ascultam înainte să încerc să adorm un intrumental pe care mi-l trimiseseși parcă în altă viață. 
Practic, aș vrea să îți spun multe, dar nu prea am ce zice... mă ții cât de cât într-un echilibru, și îmi impun să gândesc de cel puțin 2 ori înainte de a-ți spune ceva. Aș putea probabil să te îndepărtez încercând să confesez ceva. 
Well, anyway, știu că am repetat-o, și probabil o să devin într-adevăr plictisitoare la un moment dat, însă, tu, într-un an de zile mi-ai schimbat total viața, modul de a gândi, perspectiva, totul. Faptul că am rămas în țară a fost datorită ție... datorită faptului că vroiam să îmi fii în continuare alături și să nu mă lași să plec. Mintea mea egoistă vrea să creadă că tu chiar nu ai fi vrut să plec. Asta probabil nu o voi afla niciodată. 
Sincer, eu îmi doresc să rămâi cât mai mult în viața mea. Îmi doresc să rămâi mereu ''rival'' și mereu să fim noi... Cine știe câte se vor schimba. Însă, mulțumesc, iar atunci când voi crește mare, va fi doar datorită ție. Tu ai fost primul care a reușit să mă pună pe gânduri și care a reușit să tragă ce-i mai bun din mine. Iar schimbările prin care am trecut în ultimul an, se datărează ''brainwash-ului'' tău.

                                                                                                          Your sincerely, 
                                                                                                                               Rival.


sâmbătă, 7 septembrie 2013

Nothing without him. *

She finally drank her pain away a little at a time  
But she never could get drunk enough to get him off her mind
Until the night. 

This is the message she send to her best friend. She was drunk. Well, not drunk, but she was 'not good'. 

Ea credea că e din distracție, că bea de dragul prietenilor. Însă de îndată ce a ieșit din casă a realizat că era din cauza lui. Băuse uitându-se la el, studiindu-i mișcările, gesturile, vorbele. Tot. Băutura era tare de tot. Lui îi plăcea, ea-și dorea să fii fost doar ei doi, să îl aibă alături doar pe el. Descoperise cu câteva momente înainte că iubirea ei va pleca departe, departe în scurt timp. Știa că nu va putea să-i dea un sărut de rămas-bun, știa că va fi ca și cum nimic.

''Jur că e rea ca naiba băutura asta. Stau singură și beau, gândindu-mă, că, cu câteva minute înainte, el își lipise buzele de sticlă.''


După ce a ieșit din casă a început să se simtă aiurea. A început să-i simtă lipsa, dar totuși să se simtă umplută de el și de gustul lui. Parfumul lui fiindu-i perfect imprimat în minte și în suflet. Alcoolul, ca deobicei nu-și prea făcea datoria. Atâta tot ca ea era cu gândul la el, mai mult decât ar fi fost în alte zile. Avea impresia că poate face orice. Că este înstare de orice. După cantitatea de alcool ce o avea în sânge, ar fi vrut să-și taie puțin o venă, să-ți demonstreze că curgea alcool pur. Sânge nu avea cum să curgă. Era alcool pur. Ar fi fost atât de beată încât ar fi picat pe jos într-o banală comă alcoolică din care ar fi murit liniștită. Dar nu, era beată de el. De dragostea pe care el i-a oferit-o cândva. De modul în care el o atingea cândva. 

Dar nu, ea n-a căzut pe jos. Fluturii-i ieșeau încă pe gură. Nu-i putea opri. Erau atât de mulți... iar cu toții știm că fluturilor nu le place alcoolul. Ei ieșeau, și-i părăseau trupul, îi simțea tot mai departe și mai departe, la fel cum îl simțea pe el. 

Dar nu, orice ar face... El nu se va întoarce la ea. Din venele ei nu va curge alcool. Ea nu va repara greșeala și cel mai important... va continua să bea, să se îmbete de el și de tot ce-a fost, până la epuizare. â

''He was, and he is the only one. My love. My friend. My everything.''  - You stupid fool. He forgot everythig. Thanks to you. Thanks to what you did. Liar! Stupid! 



Povestea se termină, normal, cu o ea întinsă pe jos. După o viață de curvă ordinară. Asta dupa ce i-a greșit lui. Asta după ce l-a rănit. Începuse să bea fără motiv. Da, e adevărat, motivul - singurul - era el. Doar el. Doar greșeala. Doar remușcările. Nu și-au mai vorbit după plecarea lui. Nu l-a mai văzut. Iar asta a distrus-o. L-a pierdut. Astfel, s-a pierdut pe ea. El era toată lumea. Pare o prostie, însă, beție după beție. Era singura soluție rămasă. Ea, fără El, nu mai era nimic. 


vineri, 6 septembrie 2013

Amintiri din vara trecută - o mână peste o alta poate să calmeze 2 suflete.

Hei tu. Mă gândesc de ceva timp, care ar fi piesa care îmi amintește cel mai mult de tine. Piesa care te reprezintă. Piesa care pur și simplu când o aud să mă gândesc la tine. Or la noi. 


Dat fiind faptul că nu pot alege, am să-ți arăt anumite piese care îmi puțin atrag gândul către tine:

  • Skillet - Monster (prima piesă pe care mi-ai trimis-o, care nu știu din ce motiv, dar tot timpul am ținut-o minte)
  • Crossfade - World so cold. (cred că știm despre ce e vorba în piesa asta)
  • Sam Tsui - I know you were trouble 
  • Sam Tsui & Chrissy Costanza - Heart Attack (ascultată până la epuizare)
  • Chrissy Costanza - Catch my breath (idem)
  • Alex - Foarte tare 
  • Grasu - Turbofin
  • Linkin Park - Castle of Glass 
  • Major Lazer - Get Free 
Well, majoritatea sunt recente, pentru că timpul petrecut împreună acum e altul. 

Îmi amintesc diferite episoade cu tine, majoritatea sunt cele în care mi-ai fost alături, și ți-ai dat seama că era ceva cu mine, când mulți nu mă băgau în seamă. 

Zi-mi ce pot să-ți spun atunci când îmi spui că vrei să pleci? Zi-mi!
Știi cum e? Știu că ție ți-ar merge mai bine. E adevărat. Cumva astăzi mă și bucuram. Să știu că prietenul meu pleacă departe.. Da, pot să mă bucur. Promit că am să te susțin, promit să îți fiu alături în deciziile pe care le iei și să fiu acolo când nimeni nu crede în tine. Ok?
Curând din ceea ce suntem noi vor rămâne amintiri. Uhm, uite-te la ceva:

Date:04.07.2013 00:48:42
TEXT:Auzi as avea nevoie de tine...o sa sune maxim de ciudat....dar trebuie sa iesim mai mult....adica eu sa ies cu tine...imi esti un model inspirational si chiar am nevoie de asta...

Date:04.07.2013 00:52:58
TEXT:Why i dont know yet\, you just do that :)) pur si simplu\, stam la o discutie si ma inspiri... Nu am o explicatie logica


Date:04.07.2013 01:10:41
TEXT:N-am nevoie de tine pt cv anume \, doar ca ma inspiri si am nevoie de asta :)


Următorul mesaj nu se referă la mine/la noi, însă a fost perioada în care stăteam foarte mult împreună plângându-ne de milă. Well, seara de pe Feleac, cu Rom-ul și o sticlă de Cola, piesa pe repeat... and, well, pur și simplu eram acolo dar cu mințile la "el" / "ea". Seara aia nu va fi ușor de uitat. Îți mulțumesc pentru perioada aia. Mulțumesc că mi-ai arătat ca o mână peste o alta poate să calmeze 2 suflete. Piesa asta urla în capul nostru, over and over... That was cute. 


Date:09.07.2013 12:21:43
TEXT:"I really miss your hair in my face\, the way your innocence taste" ... Neata?:))


Ține minte: Eu cred în tine! 






miercuri, 4 septembrie 2013

Sunt momente în care te simți singur. Momente în care crezi că nu ești bun de nimic. Momente în care ar fi mai ușor să lași totul în pace și să pleci. Ar fi mult mai simplu, nu?
Apoi, există acel cineva care te trage sus, nu te lasă să te înneci, nu nu.

Te-ai simțit gol pe dinăuntru toată ziua. Știai că telefonul nu va suna, oricât ar fi să aștepți. Iar și dacă da, nu va fi telefonul pe care-l aștepți. Ești trist, habar n-ai ce s-a întâmplat. Ș-apoi, te gândești, mintea-ți merge teleleu. Pânâ-ți dai seama că ai lacrimi în ochi și te gândești... la el. Acel el care te-a purtat pe culmile fericirii. Acel el care te-a învățaț să zâmbești. Acel el care a fost lângă tine. Acel veșnic el.

Dar tu ce i-ai oferit în schimb?

Eu... eu... eu i-am făcut rău. Nu...

Nu pe naiba. Ai făcut-o voit. Ești o persoană de-a pula. Crede-mă pe cuvânt. Sunt inchisă în mintea asta și o văd mai bine decât tine, cu toate că e clar de la o poștă. 

Eu....


Da, normal, tu. Asta e singurul lucru care contează, tu. Așa-i? Ești egoistă! Și mai ai tupeul să spui că tu ai așteptări mari? Or că ai putea fi deasupra unora. Ești o proastă. Asta ești. Învață CÂND și CUI să-ți deschizi gura. 
Azi am mințit. Dar nu pe ea. Pe mine. Am spus că cu un tip ca acela nu aș mai avea nevoie de tine.
E jumătate de minciună. Un tip ca el mi-ar oferi sigurață și ar fi persoana pe care o caut, însă, tu, pe de altă parte, nu ai o definiție. Tu ești cel care a schimbat totul și mi-a întors lumea pe dos. Iar ce ai primit ca răsplată? Și eu ți-am întors lumea pe dos, într-un mod negativ. Cel mai negativ cu putință. Frumos din partea mea, nu?
Îți mulțumesc pentru aseară. Aseară am avut impresia că m-ai inclus în viața ta, cu toate că a fost o conversație banală. Pentru asta trebuie să-i mulțumesc ei.

luni, 2 septembrie 2013

În ceea ce o privește e un total amalgam de gânduri și sentimente. Te-a rănit și te lupți cu asta zilnic, iar de câte ori o vezi, nu știi care e reacția potrivită. Privirea de gheață ce i-ai aruncat-o în momentul acela a fost singura ta armă. Singurul lucru care putea să o lovească. O iubești. Dar te-a trădat. De ce a făcut-o? Nu, nu te iubea încerci să te convingi, nu? Dar ceea ce a fost între voi nu poate să treacă neobservat.
Ai vrea să o urăști, și undeva în adânc îi urăști gestul la fel de mult pe cât o iubești pe ea. Nu poți uita, nu-ți vine să crezi... Gândurile care-ți străbat mintea nu sunt acelea obișnuite ție.
Apoi ea ți-a spus că a trecut peste. Gheața din sufletul tău a devenit permanentă. Nu ai vrea să o mai vezi, nu ai mai vrea să ai de-a face cu ea.
Ea te iubește. Ea presupune că a trecut peste... însă, se urăște aproape la fel de mult cât o urăști tu. Zile și nopți petrecute gândindu-se doar la voi, doar la cât de bine a fost. Se învinovățeste pentru tot, dar mai ales pentru că a reușit ceva ce nimeni nu se aștepta ca o fată să-ți facă. Să îți înghețe sufletul pur... sufletul acela care aparținea unui înger. Un îngeraș scump pe care doar ea a avut șansa să-l cunoască.
De unde știu ce crede ea? Stau închisă în capul ei 24/24, 7/7. E obositoare... încep să nu o mai suport. Iar în momentul în care-ți văd fața suferindă... o urăsc și mai mullt.

duminică, 1 septembrie 2013

Mereu îmi creez iluzia că un prieten va fii mereu lângă mine, zi de zi. Însă nu știu de ce fac asta. Probabil din simplul motiv de a nu-l lăsa să plece, să-l pierd. Da, știu, completă prostie. Oamenii nu pleaca doar așa, iar cei care o fac, sunt destul de neînsemnați pentru persoana ta. E ok. De dimineata i have to move my ass and that's all. Trebuie să fac ceva, să nu mai pierd vreme, timpul e prețios. Haida bă, move you ass, you can do it! O să fie bine!!! Bini di tăt. Haideee! Poți, da?

miercuri, 28 august 2013

Oare sunt cea care pică de fraieră? Oare iar fac ceva greșit? Am mutat greșit într-un anumit moment? Cred că unele persoane s-au schimbat, când nimeni nu crede. Mă pun împotriva tuturor doar prin propria-mi convingere, încercând să le arăt că cineva se poate schimba. Nu știu, cu toate că aș fi vrut să scriu, să nu mai rămână nimic din tastatură... well, nu pot, just pentru un moment m-am obosit... cred că voi reveni curând. Poate pe parcurs mă voi prinde despre ce anume e vorba... Și dacă e ceva de modificat.

marți, 27 august 2013

Fratellone... oggi, e tutto ciò che abbiamo parlato mi ha fatto bene. Mi ha cambiato talmente tanto... non so se potessi immaginare. Hai dato la fiducia in me stessa e mi hai detto che è proprio il caso di muovere il culo. Ti avevo detto che l'avrei asptettato e che gli avessi chieso ciò che voleva fare... invece mi hai detto che sono io quella che deve decidere, non è che devo aspettare che lui ci pensasse sopra e che fosse solo sua la decisione. Mi dissi che dovevo passarci sopra e che dovevo proprio essere decisa. Mi hai aiutata tantissimo.. Ci ho pensato sopra. Ed ho fatto bene. Ho detto a lui ciò che dovevo dirgli e il fatto che per me è finita la nostra storia come fidanzati. Lui non sembra di aver passato il periodo, ma va bene anche così, se il destino ci vuole insieme come amici, ci riporterà insieme. Grazie... la tua è stata davvero una lezione di vita.

marți, 6 august 2013

will you leave, love?

Eu pur și simplu... nu știu... nu știu ce am. Vreau să-l las să zboare... dar nu pot, aș vrea ca zilnic să-l strâng în brațe și să-l sărut... can't do it anymore... îl văd ca prieten, numai, cred că adevărul e că am impresia că-mi va scăpa dacă îl voi avea doar ca atât... răspunsul este că încerc să-l leg de mine... nu vreau să-l las deloc... E greșit să nu am încredere în el, nu? Aș vrea să-mi zică el de la el, că va fi acolo, și că mereu mă va ține în brațe... ce de-a pula-s... can't really do it anymore... just want to let him go, but... it hurts... i need him. Mă omoară totul... Mă doare totul, mi-e frică de tot, doar să nu-l pierd... am să trec peste, nu? Am să revin, brusc, instantaneu, și el îmi va fii prieten, eu îi voi fi prietenă, fără să ne gândim cândva, că ne-am culcat unul cu celălalt, nu? Da, cu siguranță va fi bine.

Așa trebuia să se întâmple, știi bine. 

luni, 5 august 2013


  • SHE: You don't have to tell me anymore
    SHE: I can tell it's about T or something like that
    SHE: I mean, his name is the only one which you've been avoiding in this conversation.
    SHE: But, for me figuring out, means that you're not that subtle.
    SHE: I don't want to bug into your business, but it seems like you two love each other.. so i don't understand why everything has to be this complicated.
    ME: Nu am incercat sa ascund... and yes, we love each other, but i made a hudge mistake.... so, congrats to me.
    ME: Everything was pretty perfect until one week ago..
    ME: So, forget about it, doesn't matter.
    ME: Si nu-mi dau seama de cum de ai vazut acel "each other" pentru ca ai vorbit doar cu mine... Nu-mi dau seama ca el sa fii facut ceva atunci incat tu sa vezi asta... or did he?
    SHE: Why do you have to ask me something you want to be convinced of when it's already pretty obvious?
    SHE: And i suppose you know it too..
    SHE: But you prefer to ignore it.
    SHE: Because you think it's easier that way.
    ME: As fi vrut sa stiu ce ai vazut... Pentru ca eu nu vad unele lucruri. Mai ales in ceea ce-l priveste, incerc sa nu ma mai uit.
    SHE: Uite, o sa-ti trimit un filmulet, uita-te la el, exact acelasi feeling mi-ati dat si voi
    Dar, ia cumva totul intr-un sens metaforic.
    ME: Ok, i'll try.
    SHE: Ia fiecare gest metaforic

    Vreau doar să țin minte conversația asta... iar cu video-ul... Ei bine, acum am văzut și eu.. dacă ea a văzut...





  • miercuri, 31 iulie 2013

    Want to be strong.

    Dacă nu aș mai lăsa pe nimeni să aibă acces la sufletul meu? Dacă hotărăsc de această dată că am fost ruptă în bucățele? Eu cred că pot să o fac. Pot fi rece și calculată când vine vorba de mine. Pot să fac asta. Mă pot descurca singură. Cu cât permit mai mult, cu atât voi fi mai vulnerabilă. Vreau să cresc un zid mare, ca nimeni să nu se mai poată juca cu mine. Decât acela care va fi cel potrivit. Cel care va știi cum să se poarte cu mine... o să rămân veșnic singură? Oare? Nu știu. Doar că ceea ce vreau acuma e să nu mă mai preocup că cineva îmi mai poate face rău pentru că știe vreun gând de-a meu. Trebuie să am grijă ce cui spun, astfel va fi bine. Citind, voi reuși să mă cultivez destul astfel încât să pot evita orice situație, orice conversație, să fie dusă la punctul la care doresc. Mai am un singur dor... trebuie să obțin rezultate pe un anumit plan...

    va urma.

    p.s. Remember! Există persoane mult mai importante decât cele pentru care mi-am bătut capul până acum - frații mei... so. am ocupație. Pe unul dintre ei, trebuie să-l cresc frumos, pe altul trebuie cumva să-l ridic la normal, iar altcuiva trebuie să-i acord atenția cuvenită.

    luni, 29 iulie 2013

    I-am greșit dragului... Am făcut una din cele mai mari boacăne din viața mea. Am un sentiment de vinovăție incredibil. Mă disprețuiesc pentru faptul că l-am rănit în felul ăsta. Nu am cuvinte pentru mine... Și totuși, el încă-mi vorbește... Eu în locul lui nu aș mai fi făcut-o... Sunt o persoană care merită să fie închisă naibii undeva. Nu merit nimic. De ce am făcut așa ceva?

    marți, 16 iulie 2013

    Ce e special la el? Mă las eu dusă de val în urma unui sărut? Zi-mi ce să mă fac... Îl privesc în timp ce doarme... Nu are nimic ce m-ar putea atrage în mod special. Nu, mai puțin personalitatea. Personalitatea lui. Ceva rămâne adânc înfipt în sufletul meu... Sentimentul că el odată m-a iubit. M-a iubit, oare? Dammit... Just știu că-mi va fi un prieten bun. Ideile noastre de poze & cadre sunt geniale împreună, poate din când în când, o apropiere  de un sărut, nimic mai mult.
     

    After that, we just had sex.

    ''Friends with benefits.'' He said.

    Long time no see.... *

    Ce e special la el? Mă las eu dusă de val în urma unui sărut? Zi-mi ce să mă fac... Îl privesc în timp ce doarme... Nu are nimic ce m-ar putea atrage în mod special. Nu, mai puțin personalitatea. Personalitatea lui. Ceva rămâne adânc înfipt în sufletul meu... Sentimentul că el odată m-a iubit. M-a iubit, oare? Dammit... Just știu că-mi va fi un prieten bun. Ideile noastre de poze & cadre sunt geniale împreună, poate din când în când, o apropiere  de un sărut, nimic mai mult.


    After that, we just had sex.

    ''Friends with benefits.'' He said.

    sâmbătă, 13 iulie 2013

    Reloading...

    Nu e bine. Nu e bine deloc... și o recunosc. Sunt aproape hotărâtă să recunosc urlând că mă doare... Că m-am săturat de mine. Sunt pregătită să las curvele ăstea de lacrimi să pornească. Să meargă oriunde, dar să nu mai aibă loc în ochii mei. Ce-am făcut?

    S-a prăbușit căcatul ala de zid... care m-am străduit să-l clădesc cum se cuvine din primul moment.
    Acum colțurile gurii, ale ei îndreptate în jos...
    Ochii închiși... și sufletul sfâșiat...
    De ce m-o rupt acum în două?
    Poate pentru că nu am făcut ce trebuia...
    Trebuia să nu mă gândesc la ce va fi...
    Trebuia să nu am așteptări.


    Ce mă fac? Mâine trebuie să fiu eu, ca și întodeauna, doar că de data asta să pot să fiu fericită, altfel ochii de vultur vor observa tot.

    Nu vreau să mai accept situația asta - nu vreau să mă mai plâng de situația asta cuiva.
    Aș vrea să mă pot descurca singură.
    Și o pot face...
    Însă nu înțeleg de ce nu vreau.

    Nu voi rămâne singură. E doar un capitol al vieții mele, e ceva care peste câteva săptămâni voi disprețui, pentru simplul fapt că nu am avut grijă de mine. Că aș fi fost gata, din nou, să sacrific totul pentru inimioara mea... Ar trebui ca raționalul să reușească să iasă la suprafață, nu crezi?
    Oare cum aș putea într-o singură noapte, mai exact în câteva ore, să golesc totul dintr-un recipient?
    Să golesc litrii de sentimente inutile...
    Să mă golesc de tine. Să nu mai simt că am nevoie: de tine, de noi, de oricine altcineva înafară de mine.

    Dacă m-aș fi destăinuit lupului... cred ca nici măcar fundația zidului nu ar mai fi rămas. Am voie să mă destăinui DOAR MIE.


    Drame, drame.... nu-i așa.... citește asta, tu din viitor... și sper ca după episodul ăsta, să te fi lecuit de astfel de ''dragoste''.

    Da, dar tu din prezent... știi ce vreau? Ca mâine seară să adorm la el în brațe...

    stupid!!!!!

    Niciodată! Nu vrei asta. Nu se va întâmpla. 



    Cea mai mare prostie? Că ești o proastă! Că nu judeci lucrurile la timp. Cum căcat să te uiți la poze cu Londra, și bla bla, miss it? Păi de ce pulă nu ai fost atentă atunci la ceea ce te înconjura? De ce nu ai profitat atunci? Era lângă tine, era Londra, era totul. ERA! Tocmai, proastă cretină... 

    marți, 9 iulie 2013

    Vreau să mă scap de tine. Vreau să scap de amintirea noastră. Doar vreau. Nu știu dacă este vreun motiv. Vreau să fie așa. Să nu mă aștept de la nimic de la noi, să-mi continui treburile așa cum trebuiau să fie în momentul în care nu știam că urmează să vii acasă. N-o să mă înțelegi, nici eu nu mă înțeleg... de ce aș vrea să scap de tine?
    De ce nu? Doar au trecut deja 2-3 luni de când te-a lăsat baltă...
    Ai dreptate, însă... mi-e greu să-l las baltă. Mulți o vor face, am realizat asta de curând... Iar cum el nu a făcut-o atunci când eram în situația lui, nu vreau să o fac...
    Îți asumi responsabilitatea pentru tot? 
    Vreau doar să-i fiu alături, după săptămânile astea în care am scris atâtea despre el... acum cred că vreau să mă eliberez de noi, să nu fiu legată de nimic, independentă.

    Doar de tine depinde, știi bine. O poți face. Știu asta. Și am încredere în tine. 
    Mulțumesc, și eu știu că pot să o fac. Am să-i fiu alături, dar am să iau lucrurile așa cum vin. 

    joi, 4 iulie 2013

    enjoy the ride

    care e concluzia? să îi accepți pe toți... așa cum sunt ei... toți ascundem multe și nu se explicăm faptele... ei, uite că așa cum eu ascund unele lucruri, trebuie sa accept acest lucru din partea altora. da, e normal.. dar, nu trebuie să le spui că știi prea bine că te mint. dacă ar fi așa, nu ne-am mai putea bucura deloc... ne-am petrece viața în nelămurire, neîncredere și altele.

    ce e de făcut?
    ai aparent încredere în ei... profită de timpul petrecut împreună, și când le e timpul să plece, lasă-i să își ia zborul.
    ai dreptate, am să încerc.

    miercuri, 3 iulie 2013

    The best way to cheer yourself is to try to cheer someone else up

    ai avut, însfârșit nevoie de mine... însfârșit am fost eu cea care ți-a spus o vorbă bună, nu doar tu mie... zi-mi ce să fac...? vreau să te ajut. nu vreau în nici un caz să te las să te pierzi... nu vreau să te plafonezi... vreau să te cresc, să vrei să devii mai mult... vreau să vrei... te rog, ajută-mă cu asta... nu vreau nici să te bat la cap... dar cumva trebuie să încerc. știi ce vreau? vreau să știu că îți voi fi vreodată de ajutor așa cum mi-ai fost tu mie. mi-ai schimbat viața.. nu mă simt datoare.. simt doar că vreau să-ți fiu alături...
    iar mi-e frică să nu regret cândva prostia mea... prostie în sensul că țin așa mult la anumite persoane care mi-au fost aproape, și-mi observ gesturile stupide târziu... acționez stupid oare și acum? ce va fii anul viitor pe vremea asta? ce va fi?

    luni, 1 iulie 2013

    you make me wanna die...

    Me: Ce inseamna daca am vorbit numa despre periperiile noastre, la amicul nostru acasa, si toate cele, cam tot ce am facut, prima noapte etc, am ras cu lacrimi timp de o ora
    M:: Apoi inainte sa inchida
    M:: zice
    M:: noapte buna, ai grija de tine scum.. po
    M: Goshh...
    Her:: ...rememorarea evenimentelor trecute prin raportarea la trecut , trezind si sentimentele de odinioara?
    M: Is complet egoista cand vine vorba de el, culmea e ca nu-mi pare rau de nimic, orice ne-am zice
    Me: I think i'm still so fucking in love
    Her: obvious , trebuie sa te bucuri de ce-a fost
    M: De bucurat ma bucur.. in fine... ma omoara

    so? ce mă fac cu tine băiete? așa-i că nu-s singura căreia nu i-a trecut?
    am încercat să mă mint... să spun că plac pe altcineva... dar, nu prea a funcționat... sunt curioasă ce urmează...

    vineri, 28 iunie 2013

    e normal să fim speriați de ceva de care noi înșine răspundem? nu mai pricep sentimentul pe care-l am.
    însă așa se întâmplă, nu? răspundem direct de lucrurile pe care le facem... cu toate că uneori realizăm prea târziu...

    joi, 27 iunie 2013

    instinctul ''matern'' iese la suprafață... te ascult și pur și simplu îmi vine să te iau în brațe... nu pot scăpa de tine... or nu vreau... or i really don't know what to think. aș vrea să treacă timpul cât mai repede să te văd. am să lucrez însă la starea mea mentală. am să încerc să nu mă prinzi nepregătită... ceea ce înseamnă că nu vreau să pic deloc... să se zdrobească nimic în mine dacă nu-mi vei da atenție. voi fi ok..


    în altă ordine de idei, sunt conștientă de schimbarea pe care trebuie să o fac, și anume să am o perspectivă de viitor. să încerc mereu să fiu cu un pas înaintea mea cel puțin. în ceea ce urmează, asta am să încerc să fac... probabil nota deplorabilă de la bac mă va face să înțeleg necesitatea unei astfel de decizie/schimbare.

    sâmbătă, 15 iunie 2013

    nu am ce să zic. e ok. sunt bine. are prietenă? ce are...? sunt și vreau să fiu bine. parcă mă așteptam, prea mult m-am gândit la el zilele ăstea. e ok... știam, nu? eu oricum vreau să fiu în continuare o persoană demnă de respect, dacă nu pentru el, pentru cineva mai bun ca el... se poate să cunosc o astfel de persoană? ...

    miercuri, 12 iunie 2013

    little conversation 3 *

    • exista cineva în viața ta acum?
    • depinde.
    • de ce anume?
    • de modul în care vedem lucrurile.
    • și în ce mod preferi să vezi tu lucrurile?
    • prefer să le văd în vis.
    • asta ce vrea să zică?
    • vrea să zică că aștept mereu seara ca să pot să îl visez.
    • ești îndrăgostită de el?
    • nu. nu cred, nu de el. sunt complet captivată de inteligența lui, de modul lui de a gândi și de a acoperi lucrurile cu un văl de mister.
    • dar? ce vrei să visezi?
    • vreau să-l știu lângă mine. țin la el și-l vreau aproape.
    • spuneai că îl compari cu fratele tău. de ce? sau în ce privință?
    • mă întrebam și eu de ce îi văd atât de asemănători... de fapt, nu ei sunt asemănători, ci sentimentul pe care-l port pentru fiecare în parte se aseamană. ideea e că pe amândoi îi văd mai rar decât aș vrea, amândoi mi-au schimbat viața prin propria prezență și doar prin unele cuvinte care m-au alinat în momente grele sau de cumpănă.
    • ce vrei exact de la el?
    • este o bună întrebare... pe care mi-am pus-o și eu des. cred că m-aș mulțumi să petrec timp cu el. să îl știu că e teafăr, să-mi dea ocazia să-l ajut, să am grijă de el, dar e un încăpățânat.
    • crezi că există vreo șansă să fie ceva cu voi?
    • nu știu... mi se pare că atât de puțin depinde de mine această decizie... mă face să mă simt atât de neputincioasă...
    • ce simți când îl vezi?
    • simt că trebuie să trag cât de mult de timp, să îl am cât mai mult cu putință. cât vine vorba de el sunt atât de egoistă... e un om de viitor.  e un om în care am avut încredere din primul moment. iar prima ocazie când mi-am dat seama, a fost recent, uitându-mă în spate și cutreierând povești de vara trecută... să-mi dau apoi seama că acționam foarte ciudat... era pentru prima dată și cu prima persoană când chiar judecam lucrurile și era prima persoană care doream să știe totul despre mine, să mă cunoască, dar totodată să fiu și eu învăluită într-un mister pentru el... iar cel mai important... nu l-am mințit niciodată... 
    • niciodată?
    • niciodată.

    marți, 11 iunie 2013

    egoism.. again....

    cât e de greșit să vrei să excelezi doar pentru a primi admirația lui? a veșnicului lup singuratic? nu știu cum să o consider, însă mă face să am așteptări mult mai mari de la mine și să vreau să fiu mai bună. să știu că-l pot face mândru de mine, să mă ducă capul și să mă ridic cât mai la înălțime... îmi place la nebunie să petrec timp cu el - acesta fiind foarte scurt, însă cred că mă mulțumesc. ultimele zile mi-am amintit mereu momentul - singurul - în care mi-a dat voie să fiu lângă el.... ba chiar el dându-mi ocazia. îmi amintesc.. sau mi-am creat imaginea unei dorințe ascunse de-a lui de atunci. dar, mi-e atât de ciudă că memoria nu mă ajută. de cele mai multe ori îmi scapă detalii importante... oarecum, aș putea să consider că, cresc repede, și poate de aceea mă critic mereu în momentul prezent față de o atitudine trecută - chiar și dacă a trecut puțin timp. deseori, mi-e ciudă că nu am avut curajul să fac ceva anume...
    eu consider că dorința asta continuă de a excela e complet datorată lui. de ce? iată de ce: de fiecare dată când am vreo realizare cât de cât relevantă, m-aș duce la el să mă ia în brațe și să-mi spună ''bravo!''. da, e total copilăresc... eu cred că am căutat tot acest timp un înlocuitor... iar el se apropie cel mai mult de standardele unui om matur și responsabil... dar mai ales capabil să aibă grijă de mine.
    sunt prostii... mari prostii... însă îmi doresc să-l știu lângă mine mereu.
    cât egoism poate încape într-o persoană?

    miercuri, 5 iunie 2013

    just about us

    primul nostru sărut cred că mi-l voi aminti veșnic. iar senzația, mmm... ea e încă acolo de fiecare când îmi intră în gând. a fost cel mai special sărut, a fost atât de plin de dorință și de plin de el... e aiurea poate pentru oricine citește, ''da, îndrăgostită, e abia la început''. nu, chiar deloc, acest lucru s-a întâmplat în urmă cu câteva luni în urmă, într-o seară frumoasă de iulie. ne descoperisem însfârșit după atâția ani de prietenie, și parcă în acel sărut a fost toată așteptarea de-a lungul anilor. apoi nimic, apoi am fost prieteni în continuare, ne-am culcat împreună, a fost one night stand. de fiecare dată când îmi amintesc aceste cuvinte, zâmbesc din adâncul sufletului. da, one night stand. apoi chiar i-am zis-o... cu toate că o făcusem, nu simțisem nimic în plus, îl iubeam ca prieten... îmi amintesc perfect prima seara, următoarele seri, o grămadă de seri. îmi amintesc privirea lui, veșnic ațintită asupra mea... văd acum de nepricepuți și la început eram amândoi, însă am ajuns să contăm atât de mult unul pentru celălalt... nu ne-am certat de loc... 9 luni de zile. nu o voi numi prima relație... însă el e primul pe multe planuri, iar cel mai important, e primul pe care l-am iubit. totuși, m-a privit în ochi 8 luni mai târziu după acest început (și continuat) minunat, și mi-a spus că ar fi bine să o terminăm.... i-am privit fața îndurerată și văzându-l, mi-am dat seama că plâng. amorțisem... au curs câteva lacrimi, însă, mi-a promis că va rămâne lângă mine, și asta a fost tot. mi-a spus că motivul pentru care ne despărțeam era distanța. îmi spusese că nu mă înșelase, că mă iubește, că a fost o relație reușită și că îi părea rău. eu am crezut tot. în mod normal după chestile de tipul ''l-am crezut'' urmează partea cu ''acum regret''. NU! nu regret. am crezut totul pentru că mi se părea firesc. cel mai special lucru: am avut încredere în el. e singurul din toată lumea în care am avut această încredere, fără să tremur de fiecare dată când îi ieșea o tipă-n cale. and still, nu am făcut nimic în privința asta. nu l-am dat afară din viața mea, țin la el destul de mult, iar în momentele în care-mi amintesc de vara trecută, veșnic mă trezesc zâmbind singură pe stradă, autobus, acasă, școală, oriunde. poza lui este încă pe biroul meu, bluza lui este încă la mine-n pat, parfumul i-l deschid din când în când, închizând ochii și simțindu-i prezența. m-a ajutat atât de mult... vorbim zilnic, iar faptul că nu m-a dat deoparte și că a trecut peste această relație fără să mă doboare pe mine și având grijă de momentele mele în care îmi scăpa ceva ce nu trebuia, în amintirea a ceea ce a fost... asta a fost cel mai bun lucru. deaia acum nu sunt pe jos plângând, deaia nu plâng în fiecare noapte, deaia nu-mi pare rău. vreau ca veșnic să-mi amintesc aceleași detalii ca acum, e o postare doar și doar pentru mine din viitor, și poate într-o zi ne vom aminti amândoi aceste lucruri privind postarea... Rawrr !

    p.s. sunt fericită!

    duminică, 2 iunie 2013

    ok, sincer  nu știu de ce încep postarea asta... n-am habar despre ce am să scriu. știu doar că voi scrie despre o anumită persoană și despre vasta ei influență asupra mea. este vorba despre faptul că încerc, în momentele, de luciditate, să îl iumesc, să nu par atât de banală pe cât sunt, să îl fac să vadă că nu sunt o copilă... unde mai punem faptul că seara în care am avut posibilitatea de a-l mângâia și de a-l relaxa îmi va rămâne veșnic în minte... până la urmă, datorită lui m-am ridicat în unele momente de banalitate și plafonare completă...
    în mod sigur atracția pe care o am față de el e cauzată de vălul de mister cu care a avut meticulozitatea de a se înconjora. drept, poate nu e astfel cum l-am plăsmuit în imaginația mea, însă, a avut inteligența necesară pentru a mă face să cred asta... îmi doresc să mă vadă, dar nu doar pentru el: știu foarte bine că prin intermediul lui pot să înfloresc.

    luni, 27 mai 2013

    because of you...

    when i'm afraid, i have wrong reactions. maybe you are wondering for what i'm afraid. well, i've always been afraid to lose people who i love. so, this is the answer. i felt afraid to realize that you, especially you, will leave in a few days. yea, of course, this can't be a "goodbye" because we will see each other, i'm sure. the thing is that we spent a lot of time together and i will miss that. maybe i become a drama queen, but you asked me to tell you what's wrong... so, this is it.
    i almost hated myself in the moment i saw your face when we said to you that we have to leave. maybe i hurt you for the moment and i'm sorry for that...
    i have to change a lot of things in my attitude...
    so, here it is... i think this is my first post in tottaly english, maybe i had some mistakes... and i don't know yet if i will show you... but, thank you so much for everything... it was one of my best month ever, thank to you. i really think that i can't tell you face to face what you mean for me, so, maybe here is the best place to tell you this.
    and finally, if you read this... you must to promise me that you will show this blog to nobody.

    p.s. if i will become a better person, that will be because of you.

    ¡gracias! R.G.N.

    sâmbătă, 25 mai 2013

    aleea iacta est. aka zarurile au fost aruncate.

    so... nu am luat o hotărâre, iar prin asta, s-a hotârât singură toată afacerea. de acum, tot ce pot să fac este să răspund de fiecare dată respectuos mă voi duce la PR și Comunicare m-am auzit ieri simulând ideea de acum în colo ăsta va fi răspunsul meu monoton la aceeași întrebare stupidă care mă urmărește de luni de zile, și mă va mai urmări de acum în colo. ideea e bună. am cunoscut lume de acolo. putem presupune că e lume bună. un singur lucru lipsește: vocea mea, și sclipirea din ochi când spuneam eu am să devin paramedic. prin urmare... cum el punea: visele sunt pentru a le avea, nu pentru a le dobândi neapărat. și că toată lumea are vise, însă asta nu înseamnă că le va urma vreodată.

    visul meu... sper să nu moară niciodată. iar cândva, peste mult timp, să pot să le spun dragilor... da, fusesem acceptată la o facultate din X, urma să devin paramedic... însă odată cu această împlinire, dispare gândul că voi ați fi existat vreodată.... mi-am asumat riscul, așa că iată-vă. se pare că făcusem alegerea potrivită.

    miercuri, 22 mai 2013

    "you made my day"

    dacă după această seară îmi mai rămâne vreo dorință, este aceea de a te avea alături cât mai mult timp de acum în colo. știu, ar fi trebuit să învăț până acum că persoanele sunt trecătoare în viața noastră, dar vreau ca tu să treci prin viața mea pe o perioadă lungă de timp. chiar dacă la fel ca acum, adică, interacționăm nu atât de des, dar de fiecare dată tu schimbi ceva în mine, la mine, la comportamentul și gândirea mea. îmi doresc atât de mult să fie totul bine... îți doresc ție tot binele din lume... doresc să ai totul pentru a fi fericit. dar, te vreau și pentru mine uneori. atât de puțin... încep să simt că țin la tine tot mai mult...  și sper ca într-o zi, să mă poți vedea ca o prietenă. cred că acesta ar fi cel mai frumos dar. nu știu dacă e posibil ca tu să faci ceva încât să-mi schimbi această părere, însă sunt aproape sigură că prezența ta o voi prețui mereu. thank you, rival.

    vineri, 17 mai 2013

    you changed my life.

    ok, știm cu toții că atunci când ne e greu, foarte ușor renunțăm la visele noastre... și întodeauna am acuzat persoanele care și-au lăsat atât de ușor doborâte visele și ideile. însa, eu sunt cea care o face acum. critica pe care o aduc persoanei mele este foarte foarte drastică, deoarece, mi-am înlăturat ceața din cap, și am vrut să văd adevărul. am vrut să văd care sunt, de fapt, cele două opoziții... am vrut să văd, ce vreau eu, de fapt, să aleg. am vrut, să mă conving că în alegerea pe care o voi lua, voi fi cea mai bună, iar dacă nu, mai bine să nu o fac. recent am decoperit că într-adevăr acest lucru e ceea ce-mi conduce viața - dacă nu sunt sigură situația în care mă voi implica nu-mi va oferi posibilitatea de a fi cea mai bună, mă retrag încet-încet. dar, în cazul în care posibilitatea de a excela se apropie măcar de 50%, mă avât cu coarnele înainte.
    acum, ideea e următoarea: e bine știut faptul că fiecare persoană care intră în viața noastră, își are scopul și durata vizitei. ok, în situația în care acum 10 zile am cunoscut o persoană cu care să împărtășesc atât de multe idei încât, ea - persoana - , să reușescă să-mi deschidă într-adevăr ochii, și să mă ajute să văd într-adevăr care sunt prioritățile, și care sunt într-adevăr beneficiile.
    probabil dacă mi-ar fi zis, "nu fă aia pentru că e nașpa, sau nu vei reuși", m-aș fi încăpățânat atât de tare, că nu aș mai fi auzit nimic altceva. însă, a pus atât de inteligent problema, și a prezentat totul într-o continuă comparație, și într-o contintinuă exemplificație... la care se adaugă tot ce am dobândit din urma conversației cu el.
    scopul lui a fost să îmi demonstreze, cât de mult pot eu să greșesc... în momentele mele de impulsivitate.
    durata vizitei, este de încă aproximativ 14 zile... însă pe cât de puțin a rămas în viața mea de toate zilele, a fost o lecție bună, este un prieten, va fi experiență de viață, pe care sunt sigură că o voi povesti de-a lungul anilor multor persoane. iar atunci când voi fi terminat și voi fi cea mai bună, lui îi voi mulțumi.

    ¡gracias! R.G.N.



    ok, sappiamo tutti che, nel momento in cui qualcosa va ottenuto difficilemente, rinunciamo facile ai nostri sogni... io sempre ho accusato le persone che hanno abbandonato i loro sogni e le loro idee. ma, questa volta sono io che lo fa. la critica che io porto alla mia persona è molto grande, perché ho sconfitto la nebbia dalla mia testa, ho visto la verità. ho voluto vedere quali sono, di fatto, le due parti opposte... ho voluto vede, che cosa volevo io scegliere, di fatto. ho voluto convincermi che la scelta che prenderò sarà la migliore, e sennò, meglio non prenderla. recentemente ho scoperto che questa cosa mi guida la vita - il fatto che se non sono sicura che la situazione in cui mi butto non mi offrirà la posibilità di essere la migliore, meglio ritirarsi piano piano. ma, nel caso in qui la probabilità di essere la migliore raggiunge almeno il 50%, mi butto con le corna avanti.
    l'idea è questa: è ben saputo il fatto che qualsiasi persona che entra nella nostra vita ha il suo scopo e il periodo della "visita". ok, nell'ipotesi in qui 10 giorni fa ho conosciuto una persona con cui scambiare tantissime idee, in modo che questa persona riesca ad aprirmi gli occhi, e aiutarmi a vedere quali sono de facto le mie priorità, e quali sono i benefici.
    probabilmente se mi avesse detto "non prendere quella decisione perché fa schifo e perché non va bene", sarei diventata così testarda da non sentir nient'altro. ma, lui ha mostrato le sue idee in un modo così inteligente, ha presentato tutto in una continua esemplificazione e comparazione, tanto perché io capisca... alla quale si aggiungono tutte le cose che ho acquisito dalle nostre conversazioni.
    il suo scopo è stato quello di dimostrarmi quando io possa sbagliarmi... nei miei momenti di impulsività.
    il periodo della sua visita, è di ancora 14 giorni... ma anche se è rimasto con me per ancora pochi giorni, è stata una bella lezione di vita, è un bravo amico, sarà esperienza di vità, esperienza che sono sicura che racconterò per tutta la mia vita a tantissime persone, e al momento in cui avrò finito e sarò la migliore, a lui gliene sarò grata.

    ¡gracias! R.G.N.

    marți, 14 mai 2013

    pacience...

    pentru acel echilibru, dar și pentru armonie... trebuie răbdare... răbdare în orice. răbdare atunci când vrei să-i dai un mesaj, dar știi că nu-ți va răspunde,  răbdare atunci când vrei să renunți la ceva doar pentru a-l vedea,  răbdare  atunci când ești atât de fericită încât vrei să-i spui de 1000 de ori că-l iubești,  răbdare atunci când vrei să reacționezi fără să gândești....  răbdare  atunci când vrei să-i scrii pe skype, și totuși nu vrei să fi cicălitoare,  răbdare  atunci când îl aștepți să fie online,  răbdare atunci când aștepți să-ți zică un cuvânt....  răbdare,  răbdare, răbdare ... inimă nechibruită, învață asta! nu mai tresări de fiecare dată când vine, atunci când îți vorbește, sau atunci când te ia în brațe. acestea reprezintă nimic.
    știi foarte bine că nu se referă la o singură persoană... sunt 2-3 de care te atașezi... și abia aștepți să le auzi... termină, ok?

    vineri, 10 mai 2013

    trebuie găsit un echilibru. trebuie făcute niște compromisuri. trebuie să alegem acum pentru a ne fi mai bine de acum în colo. am să ies acum pe ușa aceea, și pe când mă voi întoarce, voi fi altă persoană.
    let's do it!

    luni, 6 mai 2013

    grazie fratellone... grazie a te ieri ho capito che noi siamo fatti così.
    anche se non cerchiamo la gente, e anche se non diciamo sempre che ci teniamo a loro, vogliamo bene ai nostri cari. la tua telefonata mi ha aiutata tantissimo. ho capito certe cose che forse tu non poi immaginare. ma specialmente, ho capito che sono una P.ini. 
    e bine să o numești floare? să fie oare o floare? cu toate că a fost atinsă... o singură dată, de o singură mână. ai putea să-i faci rău? ai putea să o smuncești sau să o rupi?
    n-are nici-un sens.

    vineri, 3 mai 2013

    de astăzi..

    A fost foarte foarte frumos. am conștientizat că de astăzi vreau mai mult, vreau anuminte schimbări, și că orice vreau să fac, sunt capabilă de orice. cred că privirea lui in ochii mei m-a convins și a vrut să-mi demonstreze că sunt înstare de orice, și că pot fi cea mai bună în orice dacă mă străduiesc. let's change my world. i can do it! thank you again, rival.

    sâmbătă, 20 aprilie 2013

    "Stupid girl"

    ce mama naibii m-a apucat? să-l vreau pe el înapoi? tocmai ieri ce ziceam ca nu l-as mai primi? tocmai după tot ce mi-am spus? după tot ce am crezut? ce naiba s-a prăbușit în mine? mă simt destul de rău, și simt că trebuie rapid să-mi concentrez ideile pe total altcineva, altfel s-ar putea să o dau puternic în bară... de ce? așa peste noapte? mi l-am imaginat în toate felurile posibile, doar al meu. gol tâmpit... am să-l fac să dispară. știu că pot face asta.

    marți, 9 aprilie 2013

    mi-am surprins mintea astăzi de dimineață fiind total concentrată și atentă la ceva. de fapt, la el. mai exact, la toată familia lui, pe care o îndrăgesc, și am indrăgit-o din prima secundă. m-am pomenit că-i scriu maică-sii și-i spun ce bine=mi pare că ei sunt bine. o secundă mai târziu, judec situația și realizez că sunt cea mai mare cretină. sunt fosta iubită cicălitoare care-i bate pe toți la cap și le urează numai bine. penibil. teoretic, pretind că nu am nimic. și deobicei chiar nu am nimic, mă simt bine. dar, zâmbind pe stradă sau oriunde gândindu-mă și amintindu-mi anumite lucruri, e normal? rareori îmi vine în cap același lucru... "ce am putut să pierd?".
    dar, unii spun că această pierdere e de fapt a lor, pentru că ei m-au pierdut pe mine. ei bine, eu cred că dacă e să puneam problema așa, au fost pierderi de ambele părți. sper ca într-o zi să înțeleg de fapt de ce mi-a dat drumul... am acceptat că s-a terminat, dar sper doar să nu fie din cauza mea, și din cauza a ceea ce cred. are rost să fiu pe aici să mă plâng și să mă scuz? ideea e că am simțit dinainte că ceva se va întâmpla și am făcut ceva ce în mod normal nu aș face. mi-am redirecționat anumite simțiri către o altă persoană cu o seară înainte ca cele să aibă loc. dacă asta l-a determinat să ia decizia, simt că-mi voi rupe capul. pur și simplu, nu-mi pot accepta așa ceva. mă sfâșie de-a dreptul să cred că există măcar posibilitatea de a fi acesta motivul.
    știi ce mi-am dorit în ultimul timp? să îl am lângă mine, zilnic, să pot să-i sar în brațe, și să-i fiu o adevărată prietenă, asta m-ar consola. des, foarte des, când îl aud, simt că aș vrea să fiu acolo. și nu mai e același veșnic "te iubesc", ci de data asta, doar, "am să fiu mereu aici când vei avea nevoie" și aș vrea să și creadă asta. poate am vorbit deja prea mult. dar, concluzând aceste confesiuni, Da, am unele momente în care mă simt extrem de ruptă și sfâșiată pe dinăuntru. e adevărat, dar în rest, îmi amintesc cu drag de el, dar mai ales de noi.

    duminică, 7 aprilie 2013

    [...] "am cunoscut o fată care-și manifesta frustrările prin intermediul scrisului. era frumoasă, dar ea n-o știa. zâmbetul ei mă lumina pe mine, precum pe oricine care o vedea. își prindea prosopul într-un coc haios de fiecare dată după ce făcea baie. era înstare să iubească cu toată ființa. era o dulce. era iubita mea. iar eu, neștiutor la vremea respectivă, i-am dat drumul. aș vrea să o cuprind încă cu brațele mele în fiecare dimineață, și să știu că eu sunt motivul ei. dar acum ea nu mai e. cine știe care sunt motivele. s-a evaporat ea, ea cea care mereu când plângea, găsea puterea de râde. [...]"

    Memorii din jurnalul de pe front. 

    miercuri, 3 aprilie 2013

    portret de familie. *

    mi-e mai degrabă rușine decât lene - lenea pe care o pretind de fiecare dată când aș vrea să ating acest subiect.
    visez în fiecare noapte peripețiile unei familii, dar visez că și eu am un rol în acea familie.
    nu știu dacă să spun că îmi pare rău pentru acea familie... și nu știu dacă are rost să povestesc încă din prima noapte în care i-am visat... prefer momentan să prezint o viziune generală, un fel de prezentare. putem începe de la faptul că cel care se pretinde a fi capul familiei consideră că are mult prea multe drepturi și că foarte multe îi sunt încălcate. el e cel care bea bere în loc de apă, el e cel care până acum 2 săptămâni fuma 2 pachete de țigări pe zi - timp de 10 ani de zile -, și căruia acum, vezi doamne, i s-a cumpărat o țigară electronică, dar, probabil nu e singurul din lumea asta mare care are acest comportament.
    în fond, ce contează faptul că sunt 3 copii în casă? ce contează că margarină nu este, iar când este, pâinea lipsește? Cazurile sunt rare când este și mezel, ăla deja e lux. contează că avem bere. ce are dacă cheltuielile de la bloc sunt pline de restanțe? sau dacă copiii trebuie să cumpere cam orice din bursă, pentru că restul banilor se evaporă?
    să vorbim despre faptul că de fiecare dată când mă afund în vis, casa este într-o stare deplorabilă? vase nespălate, hainele atărnă din dulap afară, paturi nefăcute, faianța plină de uleiul cartofilor prăjiti.... spălatul de jos e un  mit. :)
    asta e ceea ce poți să vezi când intri în casă. dar, oare vrem să ne și destupăm urechile să auzim ce se petrece? dacă vreți... ok. una dintre fete e cu probleme comportamentale și cu anumite afecțiuni la nivel mental. băiețelul e încă mic, dar, ca frate mai mic, normal că se lasă înfluențat de acea labilă psihic. iar cea mare? ea e prea ocupată... începe să creadă că-i displace total acea casă... vrea să fugă departe, departe de tot.. unde să mai fugă? unde să mai fugă în momentul în care, cel pe care se baza și care știa că-i va rămâne alături, a lăsat-o? ei bine, nu a lăsat-o de tot... doar că a rămas la stadiul de ''prieten''. ei bine... nu mai are unde să fugă.. până nu demult, aștepta momentul în care-i va sări în brațe, iar aceste brațe o vor feri de intreaga lume, de tot vântul, de toate răutățile... mai are rost să spere? cu toate că, a crezut că se simte bine... nu mai știe încotro să o apuce... o văd foarte dezorientată. încearcă să se agațe de orice fir de păr... de oricine, dar, îi e frică. frică de o nouă dezamăgire, frică sa de a călca strâmb, frica de a păși pe drumul nepotrivit doar datorită persoanelor din jurul ei. ei bine, din păcate, în vis, pe ea o reprezint. îi simt în fiecare noapte rănile sfâșiate mai ales de cele cauzate în casă, dar și de către orice o înconjoară... uneori - majoritatea timpului, la drept vorbind - e atât de banală, nesigură, singură, fără nicio valoare. se preface atât de bine, încât uneori e chiar acceptată în diferitele grupuri din care încearcă să facă parte. ajunge să pice pe burtă de fiecare dată când face un pas, dar găsește voința de a se ridica... problema ei e, deobicei, de ce oare mai încearcă să se ridice? e drept că adolescența e o perioadă în care dramatizăm totul, și abia apoi ne dăm seama pe ce prostii ne-am mâncat creierii... dar, frica de necunoscut până la urmă e ceea ce-l descurajează cel mai tare pe om.
    visul mi se stinge acum, ușor în minte... am să continui cu următoarea ocazie... trebuie să nu mă las trasă în spate doar de un vis... cu toate că de fiecare dată parcă-l simt ca pe propria piele.
    vreau să încerc să mă rup de toți căteva zile. să nu mai conteze nimic. nu vreau să mai depind de amintirea nimănui. să contez doar eu în decizia pe care trebuie să o iau.
    nu cred că mai pot... mi-e atât de frică. depind atât de mult ba de unul, ba de altul. atât de frică să nu greșesc... să nu aleg greșit. ce naiba să fac?
    ce zici Blogdan...? o să mă pot ține departe? pot să încerc.. dar, nu vreau să pic în brațele primei persoane și să mă înnec de plâns...

    duminică, 31 martie 2013

    .

    privesc postările de zilele trecute.. sunt atât de siropoase... atât de nespecific eu.. cine le-ar vedea, ar ințelege sigur că nu sunt bine deloc. mă bucur că aici pot să fiu eu cu mine.. pot să fiu cu dulcegăriile mele momentane..  am observat că fiecare se termină cu un ''te iubesc''.. îmi pare rău că o zic atât de des... poate e doar o modalitate de a păstra tăcerea în momentul în care vorbesc cu tine. îmi pare rău rău.. vreau doar să fiu lângă tine.. mai mult decât orice... poate dupa ce am să străbat 3000km pentru tine, ai să înțelegi. probabil dezamăgirea va fi imensă în momentul în care voi realiza că tu ai scăpat de mine în mintea ta.

    nu știu dacă mi-e dor de vechea mea, care nu simțea nimic, sau... nici nu știu, postările vechi erau mult mai pline de mine... mult mai încrezătoare, și mult mai interesante.. dar ca s-o îndulcesc pot să spun că, nu făceai tu parte din ele.

    să păstrăm tradiția?
    nu...
    îți iubesc vocea, joker.

    Semper Fidelis.

    Semper Fidelis means Always Faithful...

    well... sincer, nu înțeleg fiorul care m-a trecut în momentul în care am citit asta la tine. cel mai probabil nu se referă la mine... sau mai bine zis la noi... ci doar suflețelul meu a reacționat greșit... în primul rând, pentru că nu ești genul care să scrie astfel de lucruri... nu cred, cu toate că undeva, sper să se refere la noi... și sper ca așa să fie... sunt egoistă? îmi doresc prea mult? știi... în cazul în care se referă la noi... în cazul în care am interpretat-o bine... și întradevăr ăsta e sentimentul tău... (pe bune că mă simt cea mai cretină... știind că tu nu scrii așa ceva.. e o pură coincidență.. pe care se pare că o iau mult prea în serios...) well, in that case... i'll be always faithful to you, i promise... but.. i hope it's not just my imagination... if it is... i'm sorry for disturbing you for this...

    p.s. love you...

    joi, 28 martie 2013

    sunt pur și simplu îndrăgostită și fermecată de tine. nu pot să-ți dau drumul. îmi aparții. te iubesc, și pe bune că aștept să te văd într-un mod incredibil. vreau să te strâng în brațe, și să simt vocea aia scumpă, lângă care am adormit de nenumărate ori, fix lângă urechea mea. să mă iei în brațe. vreau să zbor cu tine, da?
    în restul timpului sunt amorțită, și nu pot reacționa decât zâmbind la amintirile cu tine, daaar, când te aud... vocea aia, care des am auzit-o numai pentru mine... copilașul acela ce vorbește din tine... același ton care acum 2 săptămâni îmi zicea ''scumpa mea''.... off... noapte bună dragul meu... știu că am făcut o prostie cu postarea asta... m-am lăsat să sper, și am făcut ca ceva să bubuie în mine...  still love ya!

    miercuri, 27 martie 2013

    uneori

    uneori... uneori când ești debusolat... uneori, atunci când te uiți în oglida băii de la școală... fața aia specific ''școală'', dar privind mai atent, în timp ce-ți speli mâinile... observi altceva. observi că parcă lipsește ceva. observi privirea obosită. și când îți treci măinile ude să-ți răcorești fața, realizezi că, uneori, ai nevoie de un moment doar al tău. că te simți mai bine singur. realizezi, că, uneori, ba chiar în ultimele ore, nu ai adresat nici un cuvânt nimănui. că poate, uneori, este mai ușor să fii singur. să nu trebuiască să explici nicio expresie, niciun comportament, reacție. degetele reci ți le treci peste tâmple... una din melodiile preferate îți răsună în căști.
    ''da, e mai simplu. câteodată iubesc singurătatea.''
    câteodată e bine să fii tu cu tine. să-ți mai limpezești mintea...