sunt sigură că există lume care să o ducă mai rău decât mine, și că mă plâng aiurea.. dar sincer, nu mai vreau și nu mai am chef să suport căcaturile ăstea de toate zilele... nu mai vreau să trebuiască să îmi bat capul cu aceleași lucruri sau să repet aceleași lucruri mereu. urăsc faptul că nu sunt respectată și că celor la care ar trebui să țin cel mai mult mă chinuie cel mai tare. repet.. știu că există probleme mai mari... dar sunt așa de sătulă...

fanciullina

zăpadă, însfârșit ai venit.
ninge de ieri dupămasă continuu... e foarte frumos afară.
ieri.
fulgii mă mângâiau pe față, eram eu cu mine.

"sunt singuratic de felul meu, așa că...''
so, zice că e singuratic. dar din sigurătatea lui am învățat  multe. nu neapărat doar din singurătatea lui. din el. din respectul pe care îl are față de vorbitor. sau în cazul de față, față de mine. niciodată nu mă întreabă mai multe decât sunt dispusă sau pregătită să îi dezvălui. și acum, gândindu-mă la ieri, nu neapărat că regret faptul că spuneam ''eu cred asta'', ''eu fac'' eu mai știu eu ce.. i-aș oferi totul pe tavă. cu toate că îmi doresc să mă cunoască, sunt sigură că ar aprecia mai mult dacă l-aș lăsa pe el să afle ceea ce are nevoie să afle. nimic mai mult. și ar trebui să adopt acest comportament în general.
it's funny how he changed my live.
i mean.. o schimbat multe, nu doar el, e drept.. am mai avut un ajutor în schimbarea radicală prin care trec.
și, ideea e că mă provoacă foarte mult. nu trebuie luat într-un sens aiurea, ci îmi face mintea să lucreze. probabil dacă m-aș vedea, mi-aș da palme. sunt sigură că admirația pe care o am față de el și ochii cu care mă uit, nu sunt doar în interiorul meu.
e la fel ca și cu bro.. mă simt ca o fețită. mă simt ca în iarna trecută. când îmi simțeam fericirea copilăroasă radiind din ochi și îmi sălta inimioara aia mică cât timp eram cu el. normal, cu ''singuraticul'' nu e same. e ceva mult mai simplificat. nu-l poți pune la nivelul sentimentelor pe care le am față de familie, oricât de important ar fii, deocamdată, nimeni altcineva față de familie nu merită mai mult de la mine. but, it's still the feeling that i'm a child when I'm with him. oare ăsta să fie un semn că țin la cineva destul de mult? că mă simt ca un copil când sunt lângă el? până acum sunt 4 persoane. both of my broth's, lil' crocodile and mr. lonely...
știi.. mă gândesc, sunt glumele acelea ce le tot facem noi.. dar promit să nu vreau mai mult de la el. vreau doar sentimentul acela de copilă și sprijinul lui, dar mai ales ajutorul lui. pe bune, orice ar părea, mai mult nu aș vrea și nici putea să cer. am deja ceva care iubesc, sper ca el să știe asta și să nu creadă nici un moment nimic altceva.


I wonder...
sunt egoistă să cer acel moment de copilă?

oare de ce nu te cred? ... hmm, cine stie. vom vedea. sper doar sa imi faci o surpriza... hmm.. nu-s deloc convinsa.

si daca vorbesti serios, ce ma fac? pfff.. incep sa realizez ca s-ar putea sa fie adevarat totusi. asta este.. poate ne vedem candva cumva.. and i miss you more and more.. ah, nu o sa ma plang. o sa iasa bine. si va fi asa cum trebuie.

bine, deci e adevarat. nu e nimic. trecem si peste asta. increderea e totul. cat timp avem asta, avem totul.

be careful, little lamb

pur și simplu trebuie găsit un echilibru. trebuie să am grijă ce scot pe gură, ce arăt sau ce fac. supăr o grămadă de lume și nu îmi dau seama în timp. și și dacă nu îi supăr, fac glume proaste pentru care se simt nașpa. am momente sunt atât de sătulă de mine... trebuie să învăț să mă port. trebuie să mă țin de promisiunile pe care mi le fac, și să mă accept mai mult. să fiu ceea ce vreau să fiu. să reușesc să port o conversație pe același ton cu toate că sunt supărată. să îmi calculez cuvintele în orice împrejurare. faptul că sunt obosită nu mă privilegiază cu nimic dacă spun căcaturi sau râd ca o cretină. îi supăr... trebuie să am grijă de ei și să încerc să nu mai atrag atenția. trebuie să îmi ating țelurile, dar mai înainte de asta, trebuie să le definesc cu exactitate.

angry...

cât mă pot enerva.. pe niște lucruri atât de mici. în fond, de ce ne pasă? de ce e rasa umană așa de păsătoare pe de-o parte și atât de nepăsătoare pe de alta? chiar e nevoie să îmi stric eu nervii pe așa ceva? e nevoie să mă străduiesc să înțeleg și să educ? ... nu știu ce naiba..  sunt atât de supărată. vreau să îmi treacă. dar mai ales, cu toate că e un gând tâmpit.. vreau să scap de ea. dar nu neapărat fizic. vreau să scap de partea aia ce mă disperă.

wating..

cine ar fi crezut? să stăm împreună de rev? ok, puteam să duc.. dar.. încă 10 zile după? damn it. mi-o luat-o mintea complet razna. vaiiii, să treacă timpul. știam eu că va fi o zi bună. știam eu că am de ce să zâmbesc. de azi.. stiu sigur. și de azi. am încredere. ceva mi-a demonstrat total că pot să am încredere.. sper să nu mă înșel. dar, nici nu am cuvinte. miss ya & waiting for ya.

ce scump.. ”de rev te vreau cu mine” .. un lucru simplu, o afirmație simplă. dar sincer m-au trecut toate frigurile.. ai spus-o pe un ton ce mi-a ajuns destul de departe..

want to be better

curg șiroare de fiecare căcat de dată când îmi recunosc că țin la tine sau când recunosc orice copilărie de-a mea. că îmi parfumez câteodată, când mi-e foarte dor de tine, încheietura. și o miros tot timpul. parfumul ce l-ai lăsat înainte să pleci. sau că adorm de fiecare dată cu capul pe bluza ta. sau că te visez des. sau că îmi umplu gândul de tine mereu și mereu. sau când faci ceva și îmi dau seama că chiar ți la mine.. sau.. mai vrei să spun? mi-e foarte dor de tine. mi-e dor să îți stau în brațe și să fii lângă mine. dar nu îmi permit să spun asta. mi-am asumat riscul. mi-am spus că nu te voi stresa. mi-am spus că nu voi fi o pacoste. și că nu îți va părea rău că am rămas împreună chiar și în aceste condiții. vreau să fiu destul de bună pentru rolul pe care îl ocup.

depressed?

ce pot să spun? doar că momentan am o cădere morală și nu îmi pot permite să o spun la nimeni. trebuie să pretind că toate sunt bune și frumoase. nu știu de unde această cădere.. vroiam doar să mă plâng.. ne mai auzim.. pe curând

maybe in love?

hei.. am revenit. îmi pare rău că am lipsit atâta timp, m-am gândit destul de des să scriu, dar nu s-a ivit ocazia. ideea e că oficial îmi merge bine. am avut recent o cădere din care acum încet încet ies. "cădere" însemnând că m-am dezorganizat puțin și nu am mai fost la zi cu toate cele. în schimb, cu dragul meu, merge totul perfect. mi-e tare dor de el. mă face să zâmbesc foarte des, abia aștept să intru să îi aud vocea, să închid ochii și să îmi imaginez că e lângă mine. am adormit de câteva ori în timp ce îi auzeam vocea.. zâmbesc tot timpul când e vorba de el. îți mulțumesc scumpul meu. deocamdată ar trebui să îți urez noapte bună acum. abia aștept să ajung în pat să te am lângă mine..

thanks for the memories

şi are rost să plâng? nu, nu cred. chiar deloc. cu toate ca is printre cele mai fericite si mai norocoase persoane. totul merge de la bine la foarte bine. a fost cea mai interesantă vară. cea mai neaplănuită şi cea mai cea. mă bucur că am scăpat de "lanţurile" ce mă ţineau până acuma. îmi promit să nu mă mai las vreodată să pic în astfel de lanţuri. îmi promit să continui să trăiesc şi să nu mai las absolut nimic între mine şi fericirea
mea. îi mulţumesc celui mai drag şi celui mai scump om. cel care m'a scos din rutina mea, cel care m'a ajutat să văd lumea în modul lui. ce ai făcut tu pentru mine e mult mai mult decât am făcut pentru tine, până acum
dar promit că în continuare te voi respecta şi iubi indiferent de orice. am să îţi fiu recunoscătoare toată
viaţa. nu am cuvinte pentru tine. mă gândesc la tine şi pur şi simplu lacrimile îmi curg pe obraji. sunt atât de fericită! mulţumesc pentru cele mai frumoase cuvinte, pentru cele mai frumoase şi sincere sentimente
şi cele mai dragi amintiri. mi'ai dat putere să orice. ai să vezi. vreau să te fac mândru. vreau să mă fac mândră. dar mai există câteva persoane cărora le datorez faptul că vara asta a început bine..familia. îţi mulţumesc pentru tot, crocodilule'
nu e cea mai draguţă postare, am vrut să surprind sentimentele pe moment. am să revin cu una aşa cum ţi se cuvine. până atunci, rămas bun.

never say sorry for what you feel, it`s like apologising for being real

Him: in data de 12 plec :| astazi mi-o luat mama biletul
She: super, ora?
Him: pai trebuie sa plec la targu mures in seara aceea caci de acolo iau avionul , pe la 1 plec la targu mures
She: la 1 noaptea sau la amiaz?
Him: 1 noaptea
She: practic 11 e ultima zi
Him: dap :(
She: bucura`te :*
Him: dc?
She: ca pleci, te duci la ai tai insfarsit, nu fii fraier, profita de zilele cat mai stai aici, fa tot ce iti place si cu cine, da sa nu iti para rau ca pleci
She : sa iti para bine ca te intorci, sau sa astepti sa te intorci
She : dar familia e mai importanta ca orice
She : >:D<
Him: bine zici :*
Him: de aceea te iubesc eu pe tine :* tot deauna spui lucrurile potrivite la momentul potrivit :*:*:*
She : :* dragul de tine :*
She : asa ma bucur ca te duci, si nu vreau sa sune urat, chiar ma bucur pentru tine
Him: iti multumesc ingerash

eu iti multumesc tie. m`ai invatat multe lucruri. m`ai facut sa vad lucrurile dintr`un unghi diferit, dar mai ales m`ai obisnuit cu zambetul tau sa iubesc viata. sa nu mai las nimic sa ma doboare asa usor, si ca uneori altii nu prea merita, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ii lovesti inapoi. trebuie sa ii lasi in pace, dar tu sa iti continui drumul. poate nu ai facut`o constient, dar personalitatea ta a facut`o cu siguranta. esti cu siguranta o persoana pe care nu o sa o pot scoate din cap vreodata. iti multumesc pentru tot. promit sa raman si doar prietena daca e nevoie. as fi norocoasa doar sa te am in jurul meu. iar daca candva vor evolua lucrurile intre noi la mai mult decat acum, voi fi probabil cea mai fericita persoana de pe lumea asta. esti un baiat extraordinar.
p.s. nu o sa uit niciodata faza de acu 2 seri:
 "multumesc"
pentru?
".. ca esti tu"

asta nu mi`a mai spus`o nimeni pana acum..thank you again and enjoy your stay in UK, but come back soon, and don`t forget us.

must to be here for you

trebuie să fii puţin prost să îţi fie frică de ceva ce cunoşti.ştiai foarte bine că va pleca. ştiai că nu va ţine o veşnicie. acuma faci dramă. te aştepţi să fie cu ochii şi cu mâinile pe tine tot timpul. u're such a stupid! ar trebui să  îţi revii şi să îţi dai seama că îl îndepărtezi făcând căcaturile astea. mai ţii minte? tocmai tu ziceai că ai putea să îl vezi peste puţin timp zâmbind cu o alta şi nu te'ar deranja. revino'ţi. nu e sănătos pentru niciunul ceea ce faci. pleacă în 4 săptămâni, chiar vrei să strici totul? chiar vrei să ţină minte asta ca o relaţie nu tocmai reuşită? îţi bag picioarele în gât dacă strici tot! vezi'ţi de treabă, auzi? eşti cea mai rea parte din mine şi nu accept să ieşi mai tare de atât, ba mai mult, vreau să dispari când e vorba de el. din momentul ăsta voi fii ceea ce trebuie să fiu. nu o să fut cea mai tare vară din viaţa mea, pentru câteva zile de emo pe care le voi regreta oricum în puţin timp.

Live the moment.

so, totul merge bine. în primul rând, vreau să îţi urez La mulţi ani draga Blogdan. am mai împlinit un anişor împreună. îţi mulţumesc că mi'ai fost alături şi că m'ai ascultat mereu.
în schimb, vreau să îţi spun că a fost super aseară. şi e super în general. ştiam că vara asta va fii una bună. s'a întâmplat aseară. a fost bine. dar am învăţat să îmi controlez puţin sentimentele. nu îl iubesc, şi nu sunt obsedată de el. ţin deja la el. sunt 3 ani că ne cunoaştem, şi acum a fost să fie. totul merge perfect. sunt aproape sigură că vom rămâne prieteni buni. cu toate că momentan abia aştept să îl văd zilnic, nu simt nici o reţinere, nici un regret pentru momentul în care va pleca. de la bun început ştiam că aşa va fii, mă bucur că şi my heart a priceput'o şi nu s'a lăsat. mă bucur, pe bune, mă simt foarte bine. nu ştiu, nu am idee ce va fii mâine, dar cumva, undeva, ştiu că nu mă va lăsa baltă. sunt prea multe lucruri în mijloc, şi, i'am spus că nu pot vedea mai mult decât un prieten în el. am povestit aseară, o grămadă, mă simt bine cu el, dar suntem prieteni, ceva mai mult, dar e o relaţie bazată ŞI pe prietenie, ceea ce e foarte interesant. sunt chiar pregătită să îl aud spunând lunile următoare că a găsit o tipă, vreau să îi dau sfaturi, vreau să îmi povestească cum e, şi vreau să fie bine. nu ştiu de ce simt aşa. nu ştiu de ce e aşa. dar pe bune că mă bucur.
poate, cândva, peste câţiva ani o să fim cei mai buni prieteni, sau poate nu o să ne mai căutăm, dar nu contează. tot ce contează este să trăim prezentul. ştiu că nu prea are noimă, nu e nimic poetic, şi nu e nimic din ceea ce scriu eu deobicei, dar vreau doar să îţi mulţumesc pentru că ai fost primul şi pentru că ai avut grijă. în faţă nu pot să ţi'o spun, dar într'o zi ai să vezi postarea asta.

T.

să îţi spun un secret? azi am zâmbit pentru prima dată atunci când te'am auzit. îţi mulţumesc că îmi faci ziua mai frumoasă :]

june.

sono davvero felice. felice come non sono stata  mai più. forse perché sono insieme alla famiglia. forse perché ho capito alcune cose. cose di cui forse prima non me ne rendevo conto.
bun, adevarat. ma simt bine. vacanta asta, chiar daca am inceput'o de putin timp m'o facut sa imi dau seama de anumite lucruri. pe langa asta. am avut parte de o saptamana minunata si de persoane minunate. vi ringrazio!

şi oare aş fi prea egoistă să îmi permit să vreau să mă ţi în braţe?

aş spune prea multe dacă aş recunoaşte că zâmbesc doar când te văd?

Phatetic.

"e atât de patetic felu' în care îţi pasă. felu' în care umbli ca un căţeluş. felu' în care nu poţi face 2 paşi fără persoana respectivă. patetic! alt cuvânt nu te defineşte. nu poţi mere până la magazin dacă nu vine, nu? nu poţi dormi dacă nu p vezi o zi, nu? nu poţi să te simţi liniştită dacă nu ai ţinut'o o zi in lesă. haha, jur, eşti cea mai penibilă persoană. habar n'ai cum să te porţi, cum să te mişti, cum să gândeşti. jucăria tuturor. dar mai ales a ei. te poate învârti şi mişca după bunul său plac. tre să te implici tu aşa, că altfel nu se poate. nu ii distractiv dacă nu îi acolo. lasă că îţi arăt eu ţie. o să vezi. o să îţi demonstrez că poţi şi fără ea. ai putut atâta timp şi acuma te'ai înmuiat mai tare ca dracu. ce ai păţit totuşi? tu te vezi? te observi cum te porţi? eşti RIDICOLĂ! "


şi cam atât a avut de spus vocea din capul ei. 

want to be free

dacă este ceva ce urăsc mai nou, acela este să mă las purtată de sentimente. să mă las inundată şi chiar cucerită de ele. să mă las să fiu geloasă, să iubesc, să cred, să plac.. e aiurea. nu mai vreau să simt nimic. vreau să se termine durerea asta constantă idioată şi totodată să nu'mi mai pese deloc de nimic din ceea ce nu ar trebui. e aiurea tot. e varză mintea mea la momentul acesta.. dar facem tot posibilu' să o recuperăm. doar.. vreau să se termine.. şi cel mai mult.. să te las şi pe tine şi pe mine libere. asta nu e viaţă.

i'll be back soon

păăii.. nu ştiu cam ce o să scriu.. vreau doar să spun că în momentul ăsta, gândesc diferit, poate din cauza că am stat la poveşti cu o altă persoană. poate pentru că am ieşit fără ea, poate cine ştie. ştiu doar că în secunda asta gândesc omenesc. gândesc ca  mine. sunt de părerea că aş putea accepta orice şi că nu e treaba mea.. decât să îmi fac rolul de prietenă. vaiii.. abia aştept să îmi revin la vechiul stil de a scrie, de a gândi, de a povesti. sper să mă vindec.

făşii

încercări ce'şi pierd rostul în momentul în care mi te imaginez lângă altcineva. pot accepta să nu fi a mea, dar e atât de greu să accept că ai putea fi a alcuiva. de s'ar sparge omul în bucăţele.. dar nu, omul e făcut să poată să suporte orice. asta dacă vrea. dacă  nu.. oricând oriunde, se poate destrăma. să se piardă irreversibil. tot ceea ce nu înţelegeam când citeam o carte, acum înţeleg. despre durerile ălea tâmpite.. da, gaura aia ce se formează înăuntrul tău, chiar în stomac.. fix ca în povestea care o iubeam atunci. se pare că până la urmă se aseamănă cu multe. ce urmează? să te întorci şi să ne căsătorim? haha! pe bune. nu va semăna atât. gata! vreau să termin odată să nu mai simt chestia aia. e aiurea. e prea aiurea de dureroasă şi încă nu pot să cred că am căzut. când o să mă ridic, am de ridicat.. ziduri grele, care să nu mai lase pe nimeni să pătrundă, viaţa, pe mine, dar mai ales zâmbetul şi distracţia. ceea ce eram eu. să termin cu perioada asta emo. da, e uşor când vorbeşte partea asta din mine.. e prea uşor.. până o să apară cealaltă care din nou va fute filmu. dar ce ar fi să nu o lăsăm? ce ar fi să o ducem de nas şi ca nimeni să nu o mai poată aduce la suprafaţă. să'i dăm nişte bombonele şi să o ţinem pe curu ei undeva în adâncuri. hmm.. păi.. o să revin, cu câteva episoade emo.. câteva momente din astea în care mă gândesc la ea, nu că ar fi puţine, dar cam de azi.. nu va trebui să mai afle nimic de genu' ăsta. "nu, nu am plâns", "nu, nu îmi pare rău, mă bucur că a fost" , "nu, nu vreau să se mai repete, prefer asta", "vai ce mă bucur pentru tine" .. e doar un exerciţiu. nu o să o mint, trebuie să mă  mint pe mine destul încât să o cred pe bune, aşa nu mă poate acuza.


şi ca să conclud această ieşire...

Fâşii mi se rup de pe pielea'mi moartă
te pierd pe tine,
dar mă pierd şi pe mine
cuvinte de alint îmi alunecă pe gât.
dacă asta, atunci cine sunt?
se prăpădesc dealurile
plăpânde erau, acum fumegânde
o durere ce o cântă
de'a fi doar a lor..
străpuns de săgeata ta,
profunzimea ta,
se'aşterne acum un voal greu,
din spatele căruia vreau de acum
să te privesc.
aşa frumoasă cum eşti,
tu eşti aceea ce vrăjeşte, nu eu,
comoară primită precum pierdută,
nu'i bai. speram să aibă atâta minte
să nu se'ntoarcă de acum la vechiul
pirat.

somebody I used to...

chiar dacă acum lacrimile curg şiroaie, sunt sigură că curând voi râde de aces lucru, dar mai ales, mă voi numi proastă că am ajuns în halu ăsta. am sacrificat multe, şi totuşi am ajuns groaznic. tânjesc mereu după asta. şi în momentul în care îmi amintesc de ceva frumos, oricare ar fi acela... de la un zâmbet, o poză, sau cel mai frumos, chipul tău dimineaţa când te trezeşti şi eşti lângă mine. de fapt, erai. nu vreau să mă gândesc ce efect ar avea să îţi mai văd faţa aia în vreo dimineaţă aproape de mine. chiar nu percep cum am ajuns aici. e atât de aiurea.. încât pot să jur că e una din postările alea pe care o să ajung să le urăsc.. şi sigur atunci şi felul în care m'ai făcut să ajung. dar cred că sunt fericită. sper să fiu fericită. dar mai ales, să fim fericite. să putem să râdem apoi şi să zâmbim mereu.. să putem să plângem în braţele celeilalte că cine ştie ce s'o întâmplat. ai dreptate. mă bucur, într'un fel sinucigaş că ai ales aşa. sunt sigură că e alegerea corectă. hai să nu mai minţim lumea. hai să plutim împreună. să ne ajutăm una pe alta şi să ne facem viaţa mai frumoasă. e patetic. cealaltă parte se zbate în mine şi îmi fute tot filmu. nu vrea să mă lase să fiu siropoasă. dar bine face, partea aia aş vrea să o am mereu.
dar niciodată. niciodată nu o să uit singura persoană care m'o acceptat aşa cum îs. care m'o suportat.. şi cred că în felul ei, m'a iubit. şi m'o schimbat. mult. foarte mult. cândva o să îţi mulţumesc. crede'mă. o să trec peste. promit. e o varză totală în capu meu. dar.. nu cunosc motivu.. dar vreau să presupunem că va fi aşa cum ar trebui să fie. să o facem ca un joc. te iubesc. mă iubeşti.. dar ca atunci când eram mici şi nu vroiam să recunoaştem că placem pe cineva. şi să ne ascundem. chiar şi una faţă de alta. dar, o să fie mai bine. deja mi se pare extrem de banal. deja aş vrea să şterg tot. dar ar însemna să mă şterg pe mine şi să uit că pot fi şi aşa. că am iubit vreodată. că am fost iubită. că... te'am atins vreodată.


piesa îmi curge în vene. nu ştiu de ce îmi descrie starea.. chiar şi fără să îi fi ascultat versurile. chiar trebuie să găsesc o piesă pentru fiecare moment? ok, te asigur că mereu mă voi gândi la perioada asta când voi auzi piesa.

what i'm going to do

nu ştiu dacă vreau să îmi zici cum să mă port cu tine. nu ştiu dacă te vreau. nu ştiu absolut nimic. urăsc momentele în care rămân singură şi trebuie să mă gândesc la tine. mă enervează că prezenţa ţi'o faci simţită mereu şi că trebuie să adorm să nu mai simt durerea aia tâmpită în piept. trebuie să fiu undeva, cu cineva, să îmi vorbească neîncetat ca să pot să uit de tine 2 minute. m'am săturat. nu îmi place. depind prea mult de tine şi vreau să scap. dar îmi şi place. în momentele în care sunt la tine în braţe aproape nimic nu mă poate atinge. doar tu. partea ta demonică. partea ta căruia îi place să rănească. să îmi zică tot felu' de cuvinte care dor al naibii. încep totuşi să mă obişnuiesc. să nu mai simt imediat durerea cuvintelor tale. dar partea cea mai proastă e că nu cred nici în momentul în care îţi exprimi adevăratele sentimente. e ca un scut, în fond. aşa că, din greşeală, cumva, îmi scapă, mai din răzbunare, mai să vezi şi tu cum e, cuvinte aiurea, care îs jumătate de adevăr.. dar sunt momente în care vreau să suferi. vreau să plângi. şi vreau să fiu aceea ce te ţine în braţe, sau după caz, să fiu eu cea care îţi zice să nu te mai porţi ca un copil şi să îţi ţii gura. îs rea, ştiu. e greu. e aiurea să simţi ceva pentru o fiinţă umană. e aproape imposibil ca cineva să înţeleagă sentimentele altcuiva. oamenii în fond sunt egoişti. întodeauna le'o păsat numa de ei, şi puţini sunt aceea cărora le pasă şi de ceilalţi, iar aceştia nu se vor întâlni probabil niciodată. pentru că destinul  nu vrea ca omul să fie fericit. vrea doar să îl facă să îşi plătească păcatele cu durere.

un mănunchi de cine ştie ce

un mănunchi de oţel cuprind cu ale mele braţe. te privesc şi mă întreb ce nu îmi dă pace. în fond, acum 2 zile visam altceva. vedeam pe altcineva. eram hotărâtă. de ce trebuie mereu să mă schimbi? să îmi schimbi părerea. să mă faci să regret fiecare minut care nu îl petrec cu tine?
de ce bate? probabil degeaba bate. şi tobele bat.
de ce suflă? proabil nu are pentru ce.
de ce vrea în continuare să fie aproape de cealaltă inimă ce incet se prelinge în tot corpul? se scurge încet. iese din cutia toracică. se pierde printre vasele de sânge. în cele din urmă ar trebui să se evapore. să scape. să se transforme în ceva ce să nu poţi atinge şi să nu poţi răni.
e aiurea. nu pot scrie nimic. vezi ce o ieşit? ar trebui să nu mă mai îngrijorez. nu îmi apaţi.

din umbră

din umbră mereu o să fie cineva care o să te privească. să'ţi tânjească după sângele argintiu şi după vinele'ţi plăcute. cioburi de răni şi vrăji de hârtie. cuvinte fără sens. sentimente confuze. inimi împreunate. vieţi inseparabile. moarte sigură. iubire veşnică. căldură în crengile'i vii. iubire'n ploile'i gri. dragostea ciobită. zdrobită, dar neuitată. s'ar putea ca un singur te iubesc să poată rezolva tot. dar durerea din cuib nu dispare. atingerea'i dulce doare. depărtarea o omoară. limba arde. sufletul tânjeste. inima cere. ea vrea. un strop din sângele'i veninos. un strop, cât să o omoare. dar cu preţul de a fii singurul şi ultimul lucru pe care'l simte.
din umbră ea'i coboară. din spate vrea să o cuprindă. dar pe când să'şi aline durerea, se îndepărtează, aceasta văzând'o doar fugind. o siluetă care era oboşnită să o mângăie. să o aiba pe ea. lângă ea. în ea. mereu. zgârie'mi sufletul, omoară'mi cântecul. dar fii doar a mea. acum şi'n pururea.

you know what? lass mich in Ruhe

ea: de fiecare dată când nu vin la tine, mă faci să regret.
eu: .. "de fiecare dată când fac ceva pentru tine, mă faci să regret". Mhmm... e ok, nu te fac să regreţi. "de acum în colo, am să încerc să nu mai fac nimic pentru tine. nici să te simţi bine, nici să regreţi ceva. nici să piezi ceva din cauza mea, nici să căştigi. o să rămân neutră, şti cât îmi place să zic asta."  oke, papa. 


mă gândesc că nu prea îţi dai seama ce faci, sau mă rog. mă iei ca o cârpă mai nou. puii mei, nu vin cu tine afară pentru că am n-şpe mii de chestii de terminat pana sâmbăta viitoare. te sun, îţi zic că am terminat, îmi zici să rămân naibii în casă că nu ai chef de mine? scuză'mă, de când acest tupeu? şti ceva? dă'mi pace până în momentul în care vei şti cum să te porţi cu o persoană. 

chiar m'am săturat să vi, să mă fuţi în ultimu' hal şi să vin tot eu să îmi cer scuze. de unde până unde? aaaa.. scuze, încep să îmi uit bunele maniere. ca istoria să nu se repete, te rog, potoleşte'te şi revino'ţi până mai am răbdare. 

memento mori

scriu cu o seară înainte de ceea ce eu cândva numeam "coşmarul suprem"... sincer, ar putea să treacă ca o zi normală de naştere, aşa cum îmi propusesem..dar, fiinţele astea micuţe cu suflet mare din jurul meu mă fac să o aştept.. bâzâie în jurul meu despre cum o să fie, cât o să îmi placă şi depre cât de tare va fii. sincer, în momentu ăsta nu am nici un fel de sentiment, mor de somn şi o parte din mine, oricât de mică ar fi, este curioasă şi nerăbdătoare.probabil voi reveni cu amănunte.. acum, somn uşor...

să stai noaptea'n pat. în fiecare noapte. să vrei. să speri. să urăşti. să crezi. să uiţi. să plângi. să doreşti.
să caiuţi. ah, da ăsta e cuvântul. să cauţi. un mod de a omorî. un mod de a ucide. nu simplu, cât mai complex. cât de minuţios.
ochii albaştri plini de lacrimi. limpezi. umezi. curaţi. şi totuşi, acei ochi urăsc.

I hate me.

îmi ating trupul rece ca luat de sub zăpadă. unde cândva era un chip, acum există doar ţurţuri. lacrimi îngheţate. lacrimi pe care am preferat să le vărs afară undeva, in iarnă, decât la tine în braţe. dar, îmi spui, "degeaba plângi", asta mă face să plâng şi mai tare. nu mi se pare corect faptul că plâng ca un copil.. mă deranjează, dar când privesc în urmă, şi observ toate acele lucruri care nu credeam că am să le fac, lucruri care nu credeam ca am să le zic. un dulce "te iubesc" îmi atârnă pe buze. aş vrea să mă întorc, să te pot săruta şi să ţi'l pot transmite. să ţi'l dăruiesc doar ţie. sufletul acela de care pare'se întodeauna am aparţinut, sufletul de care m'am legat, şi sufletul de care al meu suflet mereu va tinde să să'l ajungă. mda, cine ar fi crezut, cine m'ar crede că sub acest chip, sub aceste aparenţe se poate afişa un astfel de sentiment pentru un astfel de fiinţă. fiinţă care mi'a deschis ochii din multe privinte, fiinţa care m'a făcut adesea să vărs lacrimi, fiinţa care mi'a demonstrat ca pot fi rănită, iubită, plăcută, tinută în braţe, dar şi fiinţa pe care am rănit'o cel mai des din simpla frică de a nu o pierde. fiinţa pentru care, oricât de mândră aş fi, aş reuşi să fac cam orice, din păcate. nu găsesc un nume potrivit ţie, nimic nu merge, nimic nu te defineşte, la naiba, jur, nu vreau să citesc ce am scris mai sus, ştiu că aş şterge tot, şi într'un eventual moment de neîncredere nu mi'aş putea aminti cât de tare a fost totul, cât de viu. nu'mi pasă cine şi ce vede, cine sau ce crede, nu îmi pasă deloc, chiar vreau să îmi amintesc de momentele cu tine şi îmi pare rău pentru toate, chiar dacă spui că faci doar rău, crede'mă, nu e aşa. acum vreau să trag cortina imaginară dintre noi, să te pot privi ca acum mult timp, inainte ca buzele să se întâlnească, înainte chiar să te lovesc, înainte de a descoperi că nimic nu ne poate despărţi. ştiu că mereu, acel fir inimaginabil de puternic, nimeni nu va reuşi să îl rupă, ştiu că şi după ce o'm muri, o'm ajunge în acelaşi loc.  aishiteru, aşa mă aveai în tel, nu? o să îmi fie dor de asta. bă, mă urăsc, şi mă voi urâ şi mai mult după ce o să văd ce am scris şi ce au făcut lacrimile ăstea tâmpite din scutu ăla tâmpit ce l'ai distrus .. oricum, îmi promit ceva, nu voi şterge această dovadă că, toate acestea au existat.


mi'a fost pur şi simplu scris să ne întâlnim, dacă nu ne'am fi întâlnit în acea zi, ar fi fost oricare alta, deoarece, este un singur fir, care în ziua în care prima s'a născut a început să formeze viitorul, în dulcea aşteptare a celeilalte, iar în momentul următor în neştiinţă un altul s'a tras din el, s'a format, sau cine ştie ce proces a avut loc, dar acel fir nu poate fi rupt, se uneşte şi apoi, din simplele greşeli omeneşti, se subţiază, formând 2 fire. sigur, în timp se regenerează, şi nimic nu poate sta în cale. se numeşte destin. mereu va fi un singur fir, mereu aceeaşi destinaţie, chiar dacă pe căi diferite, tot acolo vom ajunge.