joi, 13 decembrie 2012

sunt sigură că există lume care să o ducă mai rău decât mine, și că mă plâng aiurea.. dar sincer, nu mai vreau și nu mai am chef să suport căcaturile ăstea de toate zilele... nu mai vreau să trebuiască să îmi bat capul cu aceleași lucruri sau să repet aceleași lucruri mereu. urăsc faptul că nu sunt respectată și că celor la care ar trebui să țin cel mai mult mă chinuie cel mai tare. repet.. știu că există probleme mai mari... dar sunt așa de sătulă...

duminică, 9 decembrie 2012

fanciullina

zăpadă, însfârșit ai venit.
ninge de ieri dupămasă continuu... e foarte frumos afară.
ieri.
fulgii mă mângâiau pe față, eram eu cu mine.

"sunt singuratic de felul meu, așa că...''
so, zice că e singuratic. dar din sigurătatea lui am învățat  multe. nu neapărat doar din singurătatea lui. din el. din respectul pe care îl are față de vorbitor. sau în cazul de față, față de mine. niciodată nu mă întreabă mai multe decât sunt dispusă sau pregătită să îi dezvălui. și acum, gândindu-mă la ieri, nu neapărat că regret faptul că spuneam ''eu cred asta'', ''eu fac'' eu mai știu eu ce.. i-aș oferi totul pe tavă. cu toate că îmi doresc să mă cunoască, sunt sigură că ar aprecia mai mult dacă l-aș lăsa pe el să afle ceea ce are nevoie să afle. nimic mai mult. și ar trebui să adopt acest comportament în general.
it's funny how he changed my live.
i mean.. o schimbat multe, nu doar el, e drept.. am mai avut un ajutor în schimbarea radicală prin care trec.
și, ideea e că mă provoacă foarte mult. nu trebuie luat într-un sens aiurea, ci îmi face mintea să lucreze. probabil dacă m-aș vedea, mi-aș da palme. sunt sigură că admirația pe care o am față de el și ochii cu care mă uit, nu sunt doar în interiorul meu.
e la fel ca și cu bro.. mă simt ca o fețită. mă simt ca în iarna trecută. când îmi simțeam fericirea copilăroasă radiind din ochi și îmi sălta inimioara aia mică cât timp eram cu el. normal, cu ''singuraticul'' nu e same. e ceva mult mai simplificat. nu-l poți pune la nivelul sentimentelor pe care le am față de familie, oricât de important ar fii, deocamdată, nimeni altcineva față de familie nu merită mai mult de la mine. but, it's still the feeling that i'm a child when I'm with him. oare ăsta să fie un semn că țin la cineva destul de mult? că mă simt ca un copil când sunt lângă el? până acum sunt 4 persoane. both of my broth's, lil' crocodile and mr. lonely...
știi.. mă gândesc, sunt glumele acelea ce le tot facem noi.. dar promit să nu vreau mai mult de la el. vreau doar sentimentul acela de copilă și sprijinul lui, dar mai ales ajutorul lui. pe bune, orice ar părea, mai mult nu aș vrea și nici putea să cer. am deja ceva care iubesc, sper ca el să știe asta și să nu creadă nici un moment nimic altceva.


I wonder...
sunt egoistă să cer acel moment de copilă?