de ce îmi este atât de frică să pierd? de ce am mereu sentimentul că se va termina urât? de ce pur şi simplu mereu când rămân eu cu mine şi mă gândesc la ceva apare un sentiment ciudat legat de tine ce mă nelinişteşte? de ce în orice coşmar eşti acolo tu ca apoi să dispari de lângă mine? de ce am mereu impresia că o sa pleci? de ce mă doare atât de mult invidia celorlalţi pe prietenia noastră? pur şi simplu nu înteleg de ce orice ar fii, mereu trebuie să dispari din mintea mea. de ce mă urăsc când te "supăr" - amândoi ştim că nu te superi, dar... şti, mereu o iau în serios - gândindu'mă că asta a fost tot şi că s'a sfârşit? de ce nu pot pur şi simplu să'ţi dau pace? poate - sau mai mult ca sigur - ţi'ar fii mai bine fără mine. de ce nu'ţi pot face atâta bine să te las în pace? nu vreau să mai cred că fiecare vrea să strice asta. singurul lucru care mă consolează e că nu pot să'ţi pun întrebările astea şi sper ca niciodată să aflii că gândesc aşa ceva şi că reuşesc într'atât să mă mint încât să ajung la concluzia că nu mi'ai face aşa ceva... sau cel puţin în cazulde faţă. dar până la urmă cine eşti tu? nu eşti maică'mea să trebuiască să'mi rămâi alături la aşa ceva. eşti doar tu, nimeni altcineva - inspirat, nu? "eşti doar tu". ha ha, bravo tipo', bună observaţie. de ce toate astea? sincer chiar aş vrea să ştiu, dar mereu mă întreb şi toate răspunsurile ajung la o singură teorie. şi în mod sigur asta nu'i valabilă pentru nimeni altcineva. eşti una din puţinele persoane care nu m'o dezamăgit sau rănit şi la care ţin. firar, auzi la ea, ţine la el. idioată ! ţin pe naiba. te iubesc. înafară de căţiva membrii ai familiei - care sa fiu sinceră nu's de toţi sigură că'i iubesc - s'ar putea să fii singurul în care pot să am încredere si la care să'mi permit să spun destul de multe lucruri care se petrec în căpşorul ăsta prost... mda how cute.. ăsta cred că e adevărul.. e 3 noaptea.. damn, nici nu gândesc ce scriu. uite, încă o noapte care mă fute un coşmar cu tine şi mă trezesc toată transpirată.. şi nu's sigură dacă astea's chiar lacrimi sau din cauza transpiraţiei... chiar îi greu de ghicit... şi habar n'am. în fine, o fost un coşmar care intra în top 10 cele mai aiurea coşmaruri. de ce naiba ai plecat din nou? ah, damn it.. încep să cred că's chiar psihopată.. nu'i aşa? srry pentru toate astea.
şi să presupunem că într'un sfârşit să spun cuiva ce am în cap în legătură cu asta, m'ar duce la nebuni în mod sigur, şi pe lângă ar spune că şi exagerez şi că e imposibil să simt toate. mi'ar spune că m'am uitat prea mult la filme siropoase, dar încep să cred că în spatele acelor filme, se află o minte pe puţin atât de bolnavă ca a mea. dar nu, ei m'ar lua de nebună. de ce scriu toate astea? aştept probabil să le vadă cineva ca să nu mai trebuiască să'mi bat gura pentru asta, să afle totul şi să'mi apară în usă cu Salvarea şi vestă de nebuni... cu internare urgentă, " om psihopat în stare foarte gravă în libertate, păzea, faceţi loc, luati'vă copiii din raza ei de acţiune, poate vă blesteamă ! ".
[categoric în asta poate întră şi puţin mai multă ficţiune şi mai puţin de un strop de amuzament - pentru mine doar, care zâmbind am scris ultima parte făcând haz de necaz - asta este. săraca fiinţă. ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu