nervi. de ce? eh, nu se prea ştie. oricum, toţi erau în jurul meu, nici n'aveam loc să respir, dar nu, eu eram singură acolo. de ce singură? încă o bună întrebare. probabil pentru că nu vroiam să enervez pe nimeni, sau să stric distracţia nimănui.. serios, chiar nici un pic de spaţiu nu era. totuşi, chiar nu'mi păsa de nimic. toţi cu zâmbetul pe buze, eu nimic. 0. nici o expresie. poate atât de neutră încât probabil părea că nu am nimic. toţi cu mâna sus, eu liniştită cu mâna'n buzunar. toţi cântau, eu habar n'aveam de versuri, şi chiar mă durea'n cot. coloana sonoră? un zumzăit puternic ce chiar nu mă lăsa să aud cu exactitate care era problema mea şi de ce naiba nu pot să mă prefac cel puţin că totul e ok. tipul de pe scenă avea un zâmbet fals. probabil cu gându' încă la cât de frumos ar fii fost să se afle în pat cu prietenă'sa în secunda aceea.. chiar nu mă'ncălzea cu nimic atomosfera aia. parcă toate necazurile celor aflaţi aici - acum majoritatea fiind mult prea departe de lumea noastră şi cu ceva mai mult la bord tocmai pentru a uita de tot - ar fi căzut pe spatele meu.
----
"eh, exagerezi ca deobicei"
nu, serios...
"serios ce?"
serios.. cred ca exagerez.. ai dreptate
"aşa mai zic şi eu". mda, e doar o mică conversaţie internă. şi revenind, tot nu puteam să mă bucur.
----
"ehi, de ce? ce ai? hai, wake up".
îs bine, dă'mi pace.
"eşti bine pe dracu'. te'ai uitat în oglindă mrs. boring?"
nu. şti bine că prefer să nu.
"atunci ce căcat, trezeşte'te.. te rog... hai sus. n'o să rezolvi nimic dacă o ţii aşa. şi dacă ei află.. dă'le explicaţii. o da, abia aştept partea aia."
o nu.. ei.. nu nu nu nu.. am uitat. şi dacă se uită la mine. damn it!
"ooo, neaţa' rază de soare"
...
"mda, asta e tot ce poţi să zici. deci ţi'ai revenit?"
nu tocmai.
"nu tocmai?!"
nu...
"şti, începem să ne întindem prea mult, gândeşte'te la pr... şti ceva, nu te gândi. ok? doar nu gândi. ce ar fii să asculţi odată piesa?"
piesa, hă?
"nu, ai dreptate. ascultă ritmu'. ascultă'l şi lasă'l să intre"
hăăă... ce vr... dum dum dum tz tz tz tz duuuuuum tz tz tz tz tz tz tz tz. ahhhh, ce bine eeeee.. ăă. bine? ce'i aia? excelent. acuma mi'am amintit de ce îs aici. mersi.
ritmul îi intrase în corp, sau cel puţin era o bună actriţă... dar, dupa mine slabe şanse.. n'are cum să se prefacă.. parcă, de fapt nu, chiar îi strălucesc din nou ochii, uite, gata, a uitat de toate, acum e a muzicii. tz tz tz tz dum dum dum dum... aaaaaaaaaaa ce'mi placeeeee. uita'te la ea. ah, chiar se distrează.
câteodată eşti atât de prins în prostiile tale, încât uiţi de ce trăieşti, şi că totuşi, chiar dacă durerea pe care o porţi în suflet e foarte mare, trebuie să înveţi să o alini.
carpe diem ! orice se'ntâmplă, promite'ţi că mergi mai departe şi că faci tot posibilul să rezolvi problema.. şi cel mai împortant, nu lăsa capu' plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu