miercuri, 20 aprilie 2016

L-am neglijat... M-am purtat atât de rece în ultima perioadă... De vreo două săptămâni... m-am luat în povești cu prietenii... m-am jucat cu ei... și el de câte ori avea chef de povești, îl ascultam cumva gândindu-mă că ceilalți mă așteaptă. Acum îl văd lipsit de viață. Sunt așa de supărată pe mine.. Iar mai devreme mi-a amintit ce-i spusesem cândva: Ai spus că explorezi o chestie pănă te saturi, iar apoi nu-ți mai revine interesul pentru acea chestie. 
Așa a spus fraiera de mine... și acum cum mă simt când el își amintește acest lucru... m-a făcut să mă opresc și să mă uit puțin în spate. În ultimele zile în care am fost o ciudată vis-a-vis de el... și m-am purtat rece... și nu s-a plâns. Dar îți face griji pentru mine. Fă...fă, te rog, orice este nevoie să-ți fie ție bine. Îl fac să se simtă neglijat... și el iartă, și iartă... dar până când?
Deșteapto... te rog, nu-l pierde. Este mult prea valoros pentru tine să dai cu piciorul în el. Fii atentă la el. Din nou. Nu poți să te aștepti să îi revină pofta de povești... când te-a simțit... a simțit că nu ai chef să îl asculți. Și nu l-ai încurajat deloc.