luni, 24 octombrie 2011

wanna scream, but i want it for you

degeaba, indiferent de orice ar fi fost, indiferent de tot ceea ce este, m'am săturat să mai ţin în mine. mi'aş dori să nu mă mai ţin atât de departe de tine, să încerc să accept unele lucruri şi să te fac să mă ierţi. în momentul ăsta mi'aş dori să zbier şi să urlu din toată puterea. mi'aş dori ca inima să urle de durere odată şi să nu mai ţină şi ea durerea în frâu, aş vrea să mă cuprindă toată durerea pe care am cauzat'o şi să mă facă să scâncesc de durere, să pic şi să nu mă ridic zile, dar să revină totul la normal. aş vrea ca de fiecare dată când te iau în braţe să îţi spun cât de rău îmi pare şi că vreau să te am. vreau să mă rup de tot şi toate. şi să mă destram în bucăţele dacă nu te voi mai avea vreodată, iar dacă, prin absurd vei reveni, vreau ca durerea adunată în tot timpul ăsta să rămână în suflet şi să'l port după mine până'n mormânt. vreau să ţip. dar vreau să o fac pentru tine. aş vrea să fiu strivită sub propria'mi prostie şi netrebuinţă.




da, de data asta nu ştiu ce să zic,  să fie probabil din cauza că nu am mai scris şi însfârşit mi'o revenit ceva în mine care chiar vrea să ţipe dacă nu îmi găsesc timp pentru mine, pentru Blog şi pentru restul lucrurilor care mă fac cu adevărat fericită.


      

joi, 20 octombrie 2011

forgive

există mai multe feluri de iubire, logic toţi ştim. dragoste faţă de familie, faţă de prieteni, faţă de parteneri, faţă de lumea întreagă, faţă de o pasiune, în fine, şti foarte bine ideea.
ce vreau să spun acuma sincer, habar n'am, dar ştiu că cu asta vroiam să încep. ca fapt divers, momentan vreau să zic că îmi pare extrem de rău pentru simplul fapt că te'am lăsat baltă. îţi promit că nu am încetat din a te gândi zilnic, dar pe ceea ce dau eu vina este lipsa de timp. de linişte. de mine. de tăcere. de profunzime. tot ce există acum sunt, stres, nervi, nebunie, neîntelegere. aşadar, cu coada' ntre picioare îmi doresc cu multă putere să revin la tine. m'am schimbat, recunosc, cu regret. dar ceea ce cu adevărat vreau este să îmi revin. aşa ceva nu prea se mai poate. zilnic îmi zic,  ''normal, azi ajung acasă şi scriu'', dar nu, eu dorm, eu îmi fut nervii pe căcaturi, eu argh.. groaznic.
vreau, şi îmi fac o promisiune că voi acorda mai mult timp pentru tine şi mă voi strădui să îmi pun gândurile în scris ca până acum şi să spun ce mă doare. altfel, probabil toţi vor avea de suferit. îs o mare tâmpită, te rog spune'o şi tu.

Noapte bună dragul meu Blogdan.

p.s. te rog iartă'mă.