Uneori cazi pe gânduri... 'și totuși, sunt eu de vină sau nu?'.
Nu mai știu ce să cred... Fac ceva greșit... ar trebui să fac totul altfel... e bun drumul pe care am luat-o? Ar trebui să mă concentrez pe altceva? Sunt prea serioasă? Mă distrez prea mult? Îmi pasă prea mult? Mi se rupe prea mult? Nu știu nimic... doar că el... privirea lui... semi-îmbrățisarea lui... m-a pus pe gănduri toată ziua... a fost cât se poate de nesemnificativ... dar...? I would like to give him a kiss... just for curiosity...

SO.SICK.OF.YOU. Stupid! You know just how to hurt people... congrats.

Astazi vreau... *

Astăzi vreau să mă răzvrâtesc de sentimentele față de tine. Vreau să scap de mine și de toate amintirile care conțin un strop din sentimentul plăcut și cald al prezenței tale. Vreau să fiu Lucifer al meu. Să mă trădez. Să uit tot ce mă ține într-un întreg și să mă sfâșii singură. Vreau să uit de parfumul tău și să-mi fie indiferent. Vreau ca atunci când am parfumul ăsta agățat pe mine ca o lipitoare, să fiu indiferentă, să nu-l mai observ, dar mai ales, să nu mai stau lânga tine. Să nu mai am șansa să prind căldura ta. Vreau să țip că mă doare și mă rupe în două că nu-ți mai simt prezența, decât să mai trăiesc cu tine aproape. Vreau să mă văd fugând. Fugând undeva departe, în continuare, să nu mă cunoască nimeni, să nu îmi vorbească nimeni, dar mai ales, să nu-ți știe nimeni numele. Să pot merge pe stradă, să întreb de Cel-Care-Cândva-Mi-a-Furat-Inima, iar nimeni să nu înțeleagă ce spun. Să realizez că de fapt a fost un vis, vis în care tu erai Făt-Frumos, iar eu Frumoasa prințesă. Că totul a fost o iluzie, că eu te-am creat, pentru că ai fost cum am vrut. Tot ce am vrut. Tot ce puteam avea. Dar, prea scumpul meu, ești un vis. Ești la fel de trecut ca visul de-aseară, doar că acest vis a ținut ceva mai mult. Mi-a dat impresia că am fost iubită. Și mai mult de atât, mi-a arătat că nu sunt capabilă de a ține la cineva. I'm a dreamkeeper. I just catch dreams, i have dreams, but that's it. I'm just a keeper. I keep everything inside myself. And that's the cycle. Over and over again. Until the moment I will realize that I'm good just for listen people. That's my mission. I'm not Castiel... And I cannot understand this.

Chiar te-ar ajuta să știi că ai putea să stai în brațe la cineva care să te consoleze? Eu nu cred. Ai plânge mai tare, și mai mult și nu te-ai putea opri. Așa, cu cât mai puțină atenție ți se dă, ești nevoită să te oprești. Nu poți plânge la nesfârșit. De ce o faci? Cu ce te-ajuta? Ok, chiar dacă nu găsești motiv, face parte din firea umană. Din parte sensibilă din fiecare dintre noi. Haide, plângi, dar când e momentul, oprește-te și fă ce ai de făcut. Nu lăsa micile lucruri să te doboare. Tu poți! Tu vei reuși! Tu vei fi cea care îi ajută pe restul și cea care va fi tare ca un munte, gata să primească orice lovitură. Poți, Eve! Poți, haide, fă-o pentru tine și pentru toți din jurul tău. Arată-le că ești capabilă să te ridici atunci când îi mai greu.

Poveste din târziul octombrie. *

Ploua. Și frunzele se târau agale pe jos. Mirosea a toamnă. Parcă furtuna care tocmai se pregătea să apară îmi simțea starea. Stropii de ploaie stergeau lacrimile de pe obrazul care încă nu apucase să se usuce. Mai puternic decât mirosul de ploaie era mirosul tău care era peste tot în jurul meu. Brațele tale fuseseră de curând în jurul ei. Buzele tale erau peste ale ei... și totuși, nu știe dacă a durut-o sau nu. Cert e că cu toată inconștiența ei fizică, psihicul a simțit o bubuitură când ai prins-o în brațe și i-ai atins buzele. Ea e una cu anotimpul. Ea e una cu natura, e când caldă, când rece, e ploioasă și uneori fulgeră, iar uneori o adiere poate de-a ei poate să îți scuture tot corpul. I-ai spus că a fost o greșeală. Oare câte greșeli vă mai permiteți? A spus că au mers prea departe. Că pentru el a fost doar poftă și că nu trebuia să profite de ea. El a fost acela care a spus că nu vrea să meargă prea departe, dar ea era acea frunză care îi ocolea atingerea și fugea dupa adierea vântului. El încerca să o prindă și să muște din ea ca din cel mai copt fruct al bătrânului octombrie. Îi era frică să nu o doară. Dar, zi-mi tu mie, cum poate o frunză să simtă durerea în sfârșit de toamnă? Ea i-a promis că, chiar dacă anul acesta frunzele au căzut mai devreme, se va repara totul. L-a asigurat ca ea a căzut singură. Că nu a așteptat bătaia vântului. Chiar dacă el, vântul, i-a promis că o va purta el pe cele mai frumoase meleaguri până la sfârșit de viață, ea a vrut să cadă singură, de frică să nu aștepte în zadar. Când el a apărut... ea zburase de mult... era aproape de destinație.
Furios, vântul a strigat-o și apoi în loc să o ridice și s-o sărute, a împins-o mai departe. Acum, ea e singură. Pierdută de toți și toate, dar mai ales de prea iubitul ei. Încă îl așteaptă, dar el acum, la sfârșit de sezon, poartă alte frunze pe drumul eternității. Ea, încă singură, plânge în fiecare seară înainte să adoarmă.


Oricât de sfâșiată e biata frunză, și oricât de veștejită, picată înainte de vreme, e încă verde. Încă poate da roade. Iar el, el va fi acolo. He needs her, as she needs him. 

How can a person be like you? How a person could share that quantity of love, such safety and such good feelings. Well, i just watched her... She's totally the luckiest person I know. She can hug you. She can hold you. She can say that she love you.... And she can hear you saying that you love her... you say it even with your eyes... so... I just hope for a person that can be as you... it's a bad thing... i guess.. just..

I realized that i'm totally fucked up. I watch him and I realize that i'm totally broke inside. But this thing isn't the point..
He said that he is trying to be good not anymore with some persons...She said that she saw it in his eyes... Than we laughed.
Well, yes, outside I laughed too. But... inside... Yes... inside... I'm a crazy... well... One of that craziest person which is need to be brought in hospital. Well, what I thought?
I thought that I will sleep with that little demon who's inside him... I imagined he killing me and that I liked.
Ce-i greșit în gândurile astea? Să te gândești la sânge împroșcat peste tot? În timp ce el zicea de Lady Bathory și de episoadele în care ea făcea baie în sânge de virgine.. well, e greșit și anormal să mă gândesc la asta, nu? Dar până la urmă cine impune normalitatea? Cine ne spune ce-i corect și ce nu? Până la urmă fiecare își impune realitatea. Propria realitate. Iar realitatea mea era ca în acel moment să mă culc cu el. Să văd cum își descarcă toată ura pe mine. să știu că ura pe care i-am văzut-o în ochi, gheața pe care a aruncat-o în sufletul meu să fie zdrobită, împreună cu corpul ăsta inutil. Crede-mă labilă psihic. Zi-mi că tu nu ai avut niciodată un gând sângeros. Gând în care omorai pe cineva, sau erai omorât. Iar dacă-mi spui că nu, îți garantez că subconștientul tău s-a gândit la asta. Ai visat măcar o dată ceva de genul ăsta. Cel puțin o dată subconștientul tău te-a omorât. Cel puțin odată te-a considerat bun de nimic. Așa că, eu voi recunoaște tot ce-mi oferă mintea asta. Mă disprețuiește la fel cum mă iubește. Mă vrea închisă la nebuni cum mă vrea să evoluez. Sunt o criminală, da? Pleacă, crede-mă nebună... nu mai am nevoie de nimeni...


categoric că a fost un gând de un minut și jumătate. nu am putut termina postarea.... 

Uhm, I don't know if he lies me or not... I don't know if I'm a special person or not for him... I don't know what to believe. I just don't wanna be a toy. And I can be just his friend... Just, I cannot understand why I wanna play with him... He's kinda one of my mistakes... And well... I still regret some moments of my life... but still... I want to do something bad... Shall I?

I really do miss him...

It's crazy, it's stupid... but i do. Uhm... And when i see him, i realize that i'm really on pieces... why the hell? 

Why I have to be a human? Why I have feelings? Why I feel anything? 

I miss him and i can say it at laugh. His smile, his face, his hair, his everything. I will care about him over and over again... without stopping. Until... the little beats will stop. 

This was her... laid on the floor... without "the little beats"... And with a big smile. Now she knows that she can follow him everywhere, and protect him. She will hurt him anymore.