duminică, 30 ianuarie 2011

fiducia?

(n.f.) fiducia/fede - senso di sicurezza che deriva dalla speranza riposta in qualcuno o qualcosa.

eh, sì, se ho imparato qualcosa è che non ti puoi fidare di quasi nessuno. e che puoi avere tanti amici, puoi parlare con tante persone, che puoi avere bei ricordi con tante persone, ma non ti puoi fidare di loro. non di tutti. solo di uno o due quali ti sono vicino sempre e non hanno lo stesso atteggiamento come gli altri. quando hai dei problemi, ti sono accanto, quanto ti diverti, lo stesso ti sono accanto. questi sono i veri amici. e.. ora mi sono resa conto che se vuoi essere felice, devi parlare dei tuoi problemi con pochissima gente, se vuoi piangere, devi farlo solo con pochi, solo alcuni devono sapere delle cose su di te, con tanti puoi divertirti, e devi essere gentile e carino con tantissima gente. e basta. ma non dimenticare, non fidarti di nessuno che non conosci abbastanza.

miercuri, 26 ianuarie 2011

yeah.. aaa. stupid !!!!!

mai am ce zice? pur şi simplu probabil nu mă străduiesc destul. îs o proastă. se ştie. chiar nu mai contează. nici la asta nu's bună, atunci chiar nu ştiu la ce altceva. probabil la nimic. mi'am dat seama însfârşit că chiar nu's bună la nimic. la NIMIC ! rostul meu? să mă fac de căcat. ha ha. cred că ăia care mă observă de departe râd de mine cu lacrimi. şi uite că încă o dată le'am dat ocazie să se şi cace pe ei de râs. aş vrea să pot şi eu râde de idioţenia mea stupid kid.

She.: ce i imposibil?
Organic Mistake x.x: mor. bagami`as piciru` in ea treaba.
Organic Mistake x.x: nu ma duc la olimpiada.
She.: PULA MEA
She.: ahh bagami-as
She.: da nu i corect
She.: mere blonda aia
She.: jegu ala
She.: fake
She.: si nu mergi tu
She.: da-o in pui mei
She.: \de treaba
Organic Mistake x.x: rusine. vaca proasta! idioata. si auzi ca cica sa mai si am incredere in mine. bag pula in tot.
Organic Mistake x.x: cica copil de italian ha, ? nimic! un jeg de om
Organic Mistake x.x: in stare de nimic
She.: esti normala draga
She.: nu i vina
She.: ta
She.: e vina guvernului
She.: ca nu da sanse
She.: la cine merita
Organic Mistake x.x: da cum sa nu. o sa dau vina pe altii cand eu nu`s in stare de nimic.
She.: esti nervoasa
She.: la maxim
She.: altceva nu mai zic
She.: ca dupa vina e a mea
Organic Mistake x.x: nu, n`o sa ai nici o vina. eu is aia proasta. asta este.
She.: pfff
She.: nu inteleg de ce pui mei te faci proasta
She.: nu e vina ta
Organic Mistake x.x: nu pe naiba. 9.40 e de mine?
Organic Mistake x.x: atata italiana stiu eu?
Organic Mistake x.x: o pula. asta is
She.: da-ti doua palme
Organic Mistake x.x: nici gand.
She.: a..deci nu vrei sa iti revi
Organic Mistake x.x: n`am ce sa`mi revin. prostia nu pleaca daca`mi dau 2 palme
She.: te las ca deja ma zgariu pe ochii
She.: si prefer sa tac
Organic Mistake x.x: poti sa zici ce vrei
She.: esti proasta da sti de ce tu
She.: fiindca nu ai pic de incredere in tine
She.: tu
She.: nu ai
She.: multi ar vrea sa fie ca tine
She.: si nu is tu
She.: multi
She.: sa aiba asa cap
She.: asa personalitate
She.: atatia prieteni
She.: asa viata plina de toate alea
She.: nu poti sa iti scoti asta din cap
She.: nu ai incredere in tine
She.: ti se pare ca esti nebuna
She.: doar fiindca ti la niste persoane atat de mult
She.: doar fiindca vrei sa scrii undeva de asta
She.: esti nebuna sa crezi asta
She.: cate pers stiu ce e aiai prietenia adevarata
She.: cate pers stiu sa scrie lucruri asa faine despre prieteni lor
She.: ??
She.: imi zici si mie tu
She.: cate pers isi iubesc asa familia
She.: orice s-ar intampla
She.: cati dubiosi de varsta noastra fac atat curat
She.: si au atat grija de frati mai mici
She.: cati tu
She.: esti proasta esti o proasta...fiindca nu crezi in tine...
She.: uita.te in oglinda \
She.: da-ti doua palme si revinorti
She.: nu tre sa te schimbi
She.: tre sa te acepti pe tine si sa fi tu

Organic Mistake x.x: nu nu nu. nu`mi intra in cap, si n`am ce`i face. is o idioata si nimic nu`mi poate schimba parerea acuma. nu`mi mai pasa nici ca am cea mai mare medie din clasa. nu`mi mai pasa chiar de nimic. nu mai vreau sa stiu nimic. stiu ca oricum nu`s eu aia desteapta sau alea alea is restu` la care li prea lene sa invete sau pur si simplu imi lasa mie cale libera sa am impresia ca is printre cei mai buni si ma lasa sa traiesc in lumea mea roz ca sa poata sa rada cu lacrimi cand pic din norisoru meu roz si frumos

wtv. nici asta nu'mi demostrează nimic. e cea mai bună prietenă şi încearcă doar să'mi ajute starea de spirit. nici o şansă, îs o cretină.

marți, 25 ianuarie 2011

i'll be back. brb.

adevărat, îs într'un mare rahat, da nici nu mă stresez să ies din el.. de asta mi'am dat seama azi.. chiar nu mă străduiesc deloc, ba din contră, s'ar putea să chiar îngreunez lucrurile. naşpa, nu? ha ha, cred şi eu. trebuie neapărat să'mi revin.. cu totu'.. pur şi simplu luni deja că nu's eu asta, e oricine altcineva, da' nu eu. o creatură total diferită mi'a luat locul.. şi acuma trebuie să mi'l recuperez. îs o fiinţă îngrozitoare.. rănesc şi cam atât.. da, asta am spus cam.. ultimele daţi, nu? da, pai sunt cam supărată pe mine, şi încerc să cred că repetându'mi asta la nesfârşit, o să dea roade.. poate.. sau poate nu.. habar n'am.. aştept.. aştept ca micul meu cap să înceapă să gândească şi să ia poziţia de apărare.. chiar o să'mi revin.. trebuie. şi cumva i să realizez..

luni, 24 ianuarie 2011

yea, i'm in hell - fucking perfect.

nu nu nu..  nu mai vreau. am ajuns la limită. sau probabil şi peste. undeva unde cu siguranţă e greu să ajungi. de ce? da, adevărat.. m'am comportat aiurea de'a lungu' timpului cu unele personaje din viaţa mea, am avut reacţii greşite, sau chiar neacceptabile, am avut de toate, am greşit şi pur şi simplu probabil îmi revine totu' înapoi aşa cum se spune. orice fac nu e bine, nu? atunci de ce să mai trăiesc să mai fac? saaau.. cea mai plauzibilă variantă este: mda, în urma nenumăratelor greşeli, acum vine plata şi am fost trimisă direct în Iad. uuu, ce urât sună, dar mai mult ca sigur acolo am ajuns. şi nu numai, dar se pare că Dracu mă fute toată ziua. mi'o fost dat să'i fiu mână dreaptă, unde poate să îşi bată joc de mine asa cum mi se cuvine. da.. dacă aş şti că e cu adevărat asta, aş accepta tot chiar cu capul plecat fără să mai încerc să supravieţuiesc, aş merge doar înainte aşa cum îmi zice El, şi chiar nu m'aş mai stresa, deloc deloc. mă crezi? nu? sau crezi că exagerez? păi uite, un motiv întemeiat ar fii că stric fiecare viaţă pe care o ating şi nu mi se pare corect, stric tot ce apuc, şi pur şi simplu tot necazu' pică pe mine.. de când îmi pasă? hmm.. probabil face parte din pactul cu ăla de jos. hu hu hu.. draguţ, nu? pare mai mult o poveste de speriat copii, dar, se pare că e adevărat ce se zice.. că în Iad timpu trece mult mai greu.. da ! absolut... trece extrem de greu, iar momentele proste, sau failurile sunt date cu încetinitoru', ba chiar pe repeat. uu, amuzant, hă? cred şi eu, eu chiar şi râd de prostia mea. ha ha ha. 
 
nu nu nu, nu mai vreau să mă întorc acasă.. nu mai vreau să văd.. nu mai vreau să aud, şi nici într'un caz să simt.. asta doare cel mai tare.. să simţi durerea, categoric nu fizică.. e o durere ce'ţi provoacă nişte chestii mici care se strecoară uşor pe obraz şi le place să'ţi arate că n'ai avut dreptate. le place să'ţi demonstreze mereu că eşti o proastă şi doar cu asta ai avut dreptate toată viaţa ta. că e singura afirmatie corectă. e motto-ul vieţii mele. " o da, eşti o mare proastă, iar ai dat greş, hă? ". o merit. pur şi simplu. merit tot. asta este. poate data viitoare o să am mai mult noroc, dacă nu, o să am o viaţă lungă aici, şi toate vor cădea peste mine, ca deobicei. o să pot să plâng zilnic, să'mi bat recordurile zi de zi, ieri o oră, na, azi o oră şi 5 minute. suuuuper. fuck life. fuck me. just fuck.

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

i given up..

probabil a fost prea mult. sau poate.. nu ştiu, habar n'am. a pus capac de data asta. o fost foarte rău, şi nu ştiu cine o să mai facă faţă la asta. fiecare e sătul de situaţia asta împuţită şi am ajuns să mă satur să mă plâng la unu' altu' despre problemele mele zilnice care probabil altora nu le pare atât de grav, sau şi dacă înţeleg oarecum gravitatea, n'ar pute înţelege niciodată cum e cu adevărat. nu mai vreau să mă duc să mă plâng la careva despre asta. îs pur şi simplu sătulă.. îs doar 2 persoane cu care am vorbit despre asta.. şiiii cu toate că în continuare mă sprijină când mă văd aşa din motivu' ăsta... nu mai vreau.. vreau să plec undeva să'mi las baltă toate problemele şi să nu mai ştie nimeni de mine, nici măcar să ştie că am existat.. să fie ca şi cum n'am fost vreodată aici, că n'am rănit pe nimeni, că n'am făcut pe nimeni să râdă sau să plânga.. pur şi simplu să nu mai exist pentru nimeni. îs mai mult ca sigură că am provocat mai multă suferinţă, nervi şi durere decât orice altă fericire. jur că mi'o fost de'ajuns.. la naiba.. n'o fost prima dată când m'am gândit să plec de acasă.. dar a fost prima dată în care m'am imbrăcat şi mi'am promis ca la următoru' cuvânt ies din casă fără să'mi pese unde ajung sau ce păţesc. doar să îi scap şi pe ei şi pe mine de căcatu' ăsta. măcar din cauza mea să nu mai sufere.. măcar să le fie mai bine.. dar ca o idioată am adormit pe jos, îmbrăcată cu ghiozdanu' în mână aşteptând.. îs perfect convină că sunt care o duc mai greu ca mine.. da până şi răbdarea mea are nişte limite.. chiar nu mai pot.. mâine iar trebuie să mă trezesc cu masca aia idioată pe faţă, să mă prefac că nimic nu s'a întâmplat.. da, ştiu.. din nou o sa fie greu.. da' măcar am norocu' ca nimeni să nu mă cunoască destul încât să'şi dea seama cât de rău poate fii. totuşi.. mie mi se pare că tot eu îs aia care exagerează.. poate am eu o perspectivă diferită decât toată lumea şi deaia pare atât de greu. poate chiar am luat'o razna. zi'mi tu mie cum să mă apuc iară să întreb pe cineva ce să fac? nu contează. îs aici să supravieţuiesc. probabil o să se termine bine. poate o să se termine bine într'adevăr, da' doar pentru restu, nu şi pentru mine. asta ar fii cel mai bine, să le fie lor bine, chiar dacă pentru mine nu se va termina frumos.. aş fii fericită să ştiu că am făcut tot posibilu' ca toţi la care ţin să fie ok.

winter..

uitasem că iarna este anotimpul meu preferat. uitasem că exist şi că mă pot distra din nimic. uitasem că sunt încă copil. uitasem tot. şi totuşi azi mi'am reamintit. am am fost în stare să mă fiu fericită chiar dacă mă aşteptau alte zile proaste, alte idioţenii, alte alea. ninge continuu.. zăpada e atât de plăcută ! pur şi simplu atât de mult îmi place.. uitasem de frig, uitasem că mă ud şi că o să'i ud la mama toată casa, uitasem tot. era atât de frumos.. pur şi simplu. nu'mi era deloc frig cu toate că eram udă leoarcă. eram toată ninsă. mi'am băgat faţa în zăpada de pe gardu din faţa blocului şi dupaia am sunat'o pe mama să iasă pe geam să mă vadă. am stat sub un copac si toată zăpada căzută la un vânt uşor mi'o căzut în cap. ador iarna. chiar uitasem asta. atâta stres... atâta lipsă de timp.. atâta tot.. încât poate pănă la urmă o să uit că exist..

joi, 20 ianuarie 2011

nothing...

seara asta nimic. chiar nu iese nimic la iveală. cu toate că ştiu că am o mie de motive... niciunul nu vrea seara asta să pună stăpânire pe mine.. probabil îs prea obosită.. sau poate chiar am prea multe pe cap. poate din cauza că e şi el puţin fucked up... poate pentru că chiar n'are rost să'mi stric şi ziua de mâine cu nervii de azi.. poate că încerc să nu mă enervez prea tare cât timp e el plecat, astfel n'aş mai avea nici o şansă să rezist.. oricum.. cred că nimeni n'are idee cât de importantă e fiinţa asta pentru mine şi cât de mult mă ajută. nici nu vreau să ştiu unde aş fi ajuns dacă nu era el. ar fii fost oribil. off.. oboseala asta.. i gotta go now.. Gute Nacht.

toate trec.

nu ştiu cine ar fi pregătit
să afle ce am de povestit.
un singur suflet am
se pare că împărţit pe unde nici nu stiam.

în fiecare zi
să te pot privi
o lume aparte
un vis dintr'i carte.

chiar te cunosc
sau e fără rost?
şi apoi mă recunosc:

un înger îndepărtat
din cer picat
cu urme de sânge pătat
pe albul imaculat.

un înger plânge
şi inima'mi frânge
înc'o lacrimă curge
ştie c'are puterea de'a învinge
chiar dacă afară mai ninge.

cine la el poate ajunge
ştie că dragostea învinge
chiar dacă el plânge,
degeaba plânge, ea nu'l ajunge.

nimeni drumu nu'l parcurge
şi chiar dacă el nu mai fuge
nimeni nu'l poate ajunge
încet el în suflet îţi curge.

old story.. bănuiesc că acum nu mai contează. s'a risipit de mult ceea ce însemna asta ... ăăă... tot ce a însemnat. probabil acum 2 luni ăsta era cel mai frumos lucru ce exista între noi - poezia. acum.. cumva toate astea s'au stins fără prea multă durere.. şi probabil e cel mai bun lucru care l'am făcut unu altuia.. să renunţăm pentru binele celuilalt.

duminică, 16 ianuarie 2011

doesn`t matter.

 whaaaa`?

She: miss who?
Organic Mistake x.x: you want to know??
She: yea..think so...
Organic Mistake x.x: sure?
She: yea..
Organic Mistake x.x: it`s a stupid thing
She: don't thok so
She:
She: tink*
She: think*
She: bag pla
Organic Mistake x.x: of course it is
Organic Mistake x.x: ok, if you really want to know..
Organic Mistake x.x: [link]
Organic Mistake x.x: them..
She: oww
Organic Mistake x.x: yea, a stupid thing..
She: no it isn't..
She:
She: sometimes..i feel like you..i miss..smbdy..or... smth like this.
She:
Organic Mistake x.x: i miss.. not them.. that part of summer..
Organic Mistake x.x: or mayb them..
Organic Mistake x.x: i really don`t know.
Organic Mistake x.x: fuck!
She: you miss him.
She: and those days with them or him..dunno
She:
Organic Mistake x.x: hmm. mayb with them.. `cause.. i miss them and dunno.. i miss r. too..
She: yeaa.. i know thet feeling.
Organic Mistake x.x: stupid thing. stupid memories.. stupid love and friendship.
She: ...

wtf? why? why him? why them? why today? fuck!

vineri, 14 ianuarie 2011

un giorno ritornerò...

şi acum dragul meu cititor, se pare am rămas singuri. se pare că îmi este imposibil să gândesc când nervii pun stăpânire pe mine.. ba chiar deloc nu gândesc. ce o fii cu mine? hmm.. greşesc, ştiu... n'ar trebui să mă mai las pradă nervilor chiar aşa. îmi amintesc zile de acum câţiva ani. îmi amintesc că totul era simplu şi că râdeam în faţă la orice. fie că era ceva grav, fie că era într'adevăr de râs, mă durea în paişpe... dar era mult mai simplu atunci, nu? trăiam încă în lumea Totu'i Vesel Şi Frumos şi chiar mă durea în cot. simplu, nu? toată lumea ar vrea câteodată să se întoarcă la vremile alea în care singura grijă era aceea de a'ţi aminti unde trântiseşi ziua precedentă creioanele sau dacă te duce azi afară ori e încă supărată mama că i'ai spart vaza preferată. chiar nu înţeleg cum într'un timp destul de scurt m'am schimbat aşa şi brusc îmi pasă de ce crede lumea despre mine. am devenit mult prea fragilă şi prea vulnerabilă... acum 2 ani îmi amintesc sigur că aproape că nu aveam sentimente, rar mi se înmuia inima, şi chiar şi atunci nu o prea arătam. nervii nu'şi puneau în halu' ăsta amprenta şi îmi făceam singură dreptatea, indiferent dacă celălalt se alegea cu buza umflată şi cu vânătăi... chiar nu conta, era mai bine, îmi era mult mai uşor să'i trag respectivului un pumn şi să'i arăt că într'adevăr mă enervase. acum, poate dacă nu mai vorbesc cu el îşi dă seama, şi oricum i se rupe pentru că mi'a trece mie cândva. adevărat, am devenit mai dură în alte situaţii, fac mai uşor faţă, dar nici aşa nu e ok. trebuie, chiar trebuie să'mi revin. cu indiferenţa în mod sigur o să câştig mai multe şi nu m'ar mai atinge nimic atât de uşor. sau.. poate s'au acumulat destule în timp, lucruri care n'aş putea acum să le scriu, nici nu mi'ar veni în cap probabil...aş avea nevoie de cineva cu care să stau să povestesc ore întregi.. fără ca cineva să ne întrerupă.. doar să povestim. fie despre mine, fie despre noi, sau despre respectiva persoană. cred că au fost 2 situaţii în care m'am pus lângă cineva să'i povestesc cam tot.. începând de la mici certuri care mi le amintesc de când aveam vreo 4 ani, pâna azi, sau până oricând. şi au fost doar 2 persoane în care am şi am avut încredere.. una dintre ele este o persoană care o avut chiar un mare efect asupra vieţii mele, care mă cunoaşte de îndeaproape încă din perioada în care eram mai "rece" şi mă înţelegea perfect. aş putea pune pariu pe viaţa mea că nu ar scoate un cuvânt în legătură cu tot ce i'am zis în acea seară de vară.. iar cealaltă persoană eşti tu. da.. mai ţii minte seara aia de Paşti? când stăteam în maşină şi ne'am apucat de poveşti? ah, de ai şti cât de bine m'am simţit dupaia.. cât de liberă... şi chiar n'am cuvinte.. seara aia o să'mi rămână mereu întipărită în cap..  iar pentru seara asta... din nou îmi cer scuze.. şi chiar o să încerc să'mi revin.. trebuie doar să mă descarc pe cineva.. îmi trebuie şi curaj să mă apuc să spun ce am pe cap.. şi... probabil iară am scris prea mult. ajunge pentru seara asta.. mersi din nou.. că mă suporţi..

miercuri, 12 ianuarie 2011

i miss..

şti, nu credeam că am s'o spun vreodată, dar chiar mi'e dor de vară. hmm.. poate nu e doar vara propriu'zisă care mă face să'mi fie atât de dor. mi'e dor de atmosferă. şi, totuşi, nu vreau să mă plâng.. şi nici nu mă'ngrijorez, pentru că ştiu că probabil vor fii veri şi mai frumoase împreună. poate vom avea parte de mai multe distracţii ca vara trecută, nu'i aşa? ultima vară m'a învăţat să iubesc şi să stiu să accept unele situaţii zâmbind pentru că ei - sau cel putin el - sunt mereu lângă mine. a fost prima vară în care nu aşteptam deja la începutu' lui august să înceapă şcoala, să încerc un fel de dor de colegi, sau sentimente de genu' ăsta. ceva îmi zice că fiecare vară de acum în colo îşi va pune amprenta tot mai mult pe viaţa mea. de ce? poate pentru că până acum n'am trăit. poate doar acum am început să'mi savurez viaţa. poate că ei m'au învăţat asta. cu toţii am învăţat ceva vara asta.. cel puţin din întâmplările care au avut loc între noi. probabil cel mai de preţ lucru care l'am avut vara asta - şi ceea ce n'am avut până acum - au fost prietenii. eram mulţi şi ne'am distrat pe cinste zic eu... mai este puţin, chiar aştept luna mai, când deja şcoala'i gata şi tot timpul ne revine nouă pentru noi şi pentru nimic altceva. şi ca deobicei, trebuie să se termine cu o mulţumire. vă mulţumesc mult pentru că'mi sunteţi alături şi pentru că m'aţi învăţat să trăiesc.

luni, 10 ianuarie 2011

don't given up :]

nervi. de ce? eh, nu se prea ştie. oricum, toţi erau în jurul meu, nici n'aveam loc să respir, dar nu, eu eram singură acolo. de ce singură? încă o bună întrebare. probabil pentru că nu vroiam să enervez pe nimeni, sau să stric distracţia nimănui.. serios, chiar nici un pic de spaţiu nu era. totuşi, chiar nu'mi păsa de nimic. toţi cu zâmbetul pe buze, eu nimic. 0. nici o expresie. poate atât de neutră încât probabil părea că nu am nimic. toţi cu mâna sus, eu liniştită cu mâna'n buzunar. toţi cântau, eu habar n'aveam de versuri, şi chiar mă durea'n cot. coloana sonoră? un zumzăit puternic ce chiar nu mă lăsa să aud cu exactitate care era problema mea şi de ce naiba nu pot să mă prefac cel puţin că totul e ok. tipul de pe scenă avea un zâmbet fals. probabil cu gându' încă la cât de frumos ar fii fost să se afle în pat cu prietenă'sa în secunda aceea.. chiar nu mă'ncălzea cu nimic atomosfera aia. parcă toate necazurile celor aflaţi aici - acum majoritatea fiind mult prea departe de lumea noastră şi cu ceva mai mult la bord tocmai pentru a uita de tot - ar fi căzut pe spatele meu.

                                                                      ----
 
"eh, exagerezi ca deobicei"
nu, serios...
"serios ce?"
serios.. cred ca exagerez.. ai dreptate
"aşa mai zic şi eu". mda, e doar o mică conversaţie internă. şi revenind, tot nu puteam să mă bucur.

                                                                       ----

"ehi, de ce? ce ai? hai, wake up".
îs bine, dă'mi pace.
"eşti bine pe dracu'. te'ai uitat în oglindă mrs. boring?"
nu. şti bine că prefer să nu.
"atunci ce căcat, trezeşte'te.. te rog... hai sus. n'o să rezolvi nimic dacă o ţii aşa. şi dacă ei află.. dă'le explicaţii. o da, abia aştept partea aia."
o nu.. ei.. nu nu nu nu.. am uitat. şi dacă se uită la mine. damn it!
"ooo, neaţa' rază de soare"
 ...
"mda, asta e tot ce poţi să zici. deci ţi'ai revenit?"
nu tocmai.
"nu tocmai?!"
nu...
"şti, începem să ne întindem prea mult, gândeşte'te la pr... şti ceva,  nu te gândi. ok? doar nu gândi. ce ar fii să asculţi odată piesa?"
piesa, hă?
"nu, ai dreptate. ascultă ritmu'. ascultă'l şi lasă'l să intre"
 hăăă... ce vr... dum dum dum tz tz   tz tz duuuuuum tz tz tz   tz tz   tz tz tz. ahhhh, ce bine eeeee.. ăă. bine? ce'i aia? excelent. acuma mi'am amintit de ce îs aici. mersi.


ritmul îi intrase în corp, sau cel puţin era o bună actriţă... dar, dupa mine slabe şanse.. n'are cum să se prefacă.. parcă, de fapt nu, chiar îi strălucesc din nou ochii, uite, gata, a uitat de toate, acum e a muzicii. tz tz tz tz dum dum dum dum... aaaaaaaaaaa ce'mi placeeeee. uita'te la ea. ah, chiar se distrează.
câteodată eşti atât de prins în prostiile tale, încât uiţi de ce trăieşti, şi că totuşi, chiar dacă durerea pe care o porţi în suflet e foarte mare, trebuie să înveţi să o alini.

carpe diem ! orice se'ntâmplă, promite'ţi că mergi mai departe şi că faci tot posibilul să rezolvi problema.. şi cel mai împortant, nu lăsa capu' plecat.

marți, 4 ianuarie 2011

why again? please, don't leave again.

de ce îmi este atât de frică să pierd? de ce am mereu sentimentul că se va termina urât? de ce pur şi simplu mereu când rămân eu cu mine şi mă gândesc la ceva apare un sentiment ciudat legat de tine ce mă nelinişteşte? de ce în orice coşmar eşti acolo tu ca apoi să dispari de lângă mine? de ce am mereu impresia că o sa pleci? de ce mă doare atât de mult invidia celorlalţi pe prietenia noastră? pur şi simplu nu înteleg de ce orice ar fii, mereu trebuie să dispari din mintea mea. de ce mă urăsc când te "supăr" - amândoi ştim că nu te superi, dar... şti, mereu o iau în serios - gândindu'mă că asta a fost tot şi că s'a sfârşit? de ce nu pot pur şi simplu să'ţi dau pace? poate - sau mai mult ca sigur - ţi'ar fii mai bine fără mine. de ce nu'ţi pot face atâta bine să te las în pace? nu vreau să mai cred că fiecare vrea să strice asta. singurul lucru care mă consolează e că nu pot să'ţi pun întrebările astea şi sper ca niciodată să aflii că gândesc aşa ceva şi că reuşesc într'atât să mă mint încât să ajung la concluzia că nu mi'ai face aşa ceva... sau cel puţin în cazulde faţă. dar până la urmă cine eşti tu? nu eşti maică'mea să trebuiască să'mi rămâi alături la aşa ceva. eşti doar tu, nimeni altcineva - inspirat, nu? "eşti doar tu". ha ha, bravo tipo', bună observaţie. de ce toate astea? sincer chiar aş vrea să ştiu, dar mereu mă întreb şi toate răspunsurile ajung la o singură teorie. şi în mod sigur asta nu'i valabilă pentru nimeni altcineva. eşti una din puţinele persoane care nu m'o dezamăgit sau rănit şi la care ţin. firar, auzi la ea, ţine la el. idioată ! ţin pe naiba. te iubesc. înafară de căţiva membrii ai familiei - care sa fiu sinceră nu's de toţi sigură că'i iubesc - s'ar putea să fii singurul în care pot să am încredere si la care să'mi permit să spun destul de multe lucruri care se petrec în căpşorul ăsta prost... mda how cute.. ăsta cred că e adevărul.. e 3 noaptea.. damn, nici nu gândesc ce scriu. uite, încă o noapte care mă fute un coşmar cu tine şi mă trezesc toată transpirată.. şi nu's sigură dacă astea's chiar lacrimi sau din cauza transpiraţiei... chiar îi greu de ghicit... şi habar n'am. în fine, o fost un coşmar care intra în top 10 cele mai aiurea coşmaruri. de ce naiba ai plecat din nou? ah, damn it.. încep să cred că's chiar psihopată.. nu'i aşa? srry pentru toate astea.

şi să presupunem că într'un sfârşit să spun cuiva ce am în cap în legătură cu asta, m'ar duce la nebuni în mod sigur, şi pe lângă ar spune că şi exagerez şi că e imposibil să simt toate. mi'ar spune că m'am uitat prea mult la filme siropoase, dar încep să cred că în spatele acelor filme, se află o minte pe puţin atât de bolnavă ca a mea. dar nu, ei m'ar lua de nebună. de ce scriu toate astea? aştept probabil să le vadă cineva ca să nu mai trebuiască să'mi bat gura pentru asta, să afle totul şi să'mi apară în usă cu Salvarea şi vestă de nebuni... cu internare urgentă, " om psihopat în stare foarte gravă în libertate, păzea, faceţi loc, luati'vă copiii din raza ei de acţiune, poate vă blesteamă ! ".

[categoric în asta poate întră şi puţin mai multă ficţiune şi mai puţin de un strop de amuzament - pentru mine doar, care zâmbind am scris ultima parte făcând haz de necaz - asta este. săraca fiinţă. ]

luni, 3 ianuarie 2011

miss u...

dar ştiam că o să plâng. chiar dacă n'am mai făcut'o de mult şi lacrimile erau de mult secate, ştiam că o să plâng. de ce? pentru ca era el. pentru că ochii lui emanau doar afecţiune şi iubire. pentru că zâmbetul lui mă făcea să merg mai departe. pentru că braţele lui îmi inspirau încredere şi'mi dădeau putere. pentru ca din nou era el.. şi pentru că a reuşit să privească atât de adânc în ochii mei aşa cum nimeni nu a reuşit pana acum.. nimeni nu'mi văzuse sufletul şi adevăratele sentimente. şi în sfârşit, e singurul căruia am putut să mă deschid - chiar necondiţionat - să'l privesc în ochi fără să mă tem de ce ar putea vedea.. încredere, iubire, afectiune..

e doar fratele meu mai mare.. pe care'l iubesc enorm. n'am vrut să sune a scrisoare de dragoste sau nimic altceva.. pur şi simplu. e pentru tine.