joi, 24 iulie 2014

stupidity over all.

Suntem atâta de penibili. Lipsă răbdare, lipsă gândire, lipsă raționalitate, lipsă bun simț, lipsă libertate.
Astea-s doar putine din trăsăturile pe care le dobândim în momentele în care ni se dă atenție, și mai ales, importanță.
Oare când vei fi capabilă să păstrezi un echilibru în viața ta? Să nu fie totul o aparență susținută de o cupolă de sticlă care se sfarmă în momentul în care deschizi gura.
Nu îmi dau seama când vei înceta... Ai lansat ideea, lasă omul să o digere și să se hotărască.
Termină cu prostiile și s-ar putea să câștigi în cele mai multe cazuri.
Tine-ți gura înainte să gândești și aproape că nu va fi dată pe care să o mai regreți de acum.

luni, 21 iulie 2014

4 years... and a fucking mood.

Acu o săptămână a fi trebuit să sărbătorim 4 ani în care mi-ai fost alături, Blogdan.
Îți mulțumesc mult, și fără tine și posibilitatea de a mă descărca, uneori agresiv, alte ori prea iubitor, nu aș fi fost la fel de întreagă ca acum.
Totuși... nu pot să scriu nimic frumos azi, nimic care să mă facă să îmi amintesc peste ani, că te-am celebrat cu o super postare la aniversarea a acestor 4 ani împreună.
Oare de ce tu taci? Tu de ce nu te plângi? Oare de ce mă asculți și nu te plângi? De ce nu spui nimănui că te bat la cap și că sunt o proastă? De ce... de ce... de ce...? Când voi fi ca tine?
Lacrimi încearcă să curgă dar nu prea se poate. Sunt plictisită de aceleași tâmpenii și scârbită de aceleași prostii.

marți, 8 iulie 2014

Asta e unul din momentele in care nu pot sa dorm... mome tele alea ciudate care le regreti diminteata si care ar fi fost mai bine sa le eviti.
Dar vezi? Sunt prea slaba sa le suport singura... prefer sa le duc cu cinceva, sau sa le incarc in spinarea altcuiva.
Era destinat trimiterii si imaprtasirii cu altcineva, dar m-am abtinut si razgandit.

duminică, 6 iulie 2014

Patience, it will be worth for it.

Consider că nu suntem lăsați baltă, și că, îngerașul păzitor intră în acțiune doar atunci când e absolută nevoie.
De ce cred asta?
Mă întrebam dacă mâine, când vine, ar trebui să iau în considerare apropourile, instinctele și dorințele fizice. Nu știu dacă au trecut 10 minute până să simt o durere profundă și surdă în spatele stomacului. Ghici ce? Momentul acela din lună când nu te poți urî mai tare. Dar ghici ce? M-am bucurat. Am ajuns la concluzia că... atunci când trebuie să luăm o decizie ce e crucială pentru viitor și pentru situația din perioada următoare și care ar atrage asupra-și lucruri nepotrivite, este acel ceva ce intervine.
Cine știe de ce nu trebuie să o fac. Stau cuminte, așa trebuie. Așa voi fi.
Poate... curând... Poate... buzele celui iubit le vor înlocui pe cele care ar fi trebuit să fie mâine, sau poimâine, sau în perioada următoare.

sâmbătă, 5 iulie 2014

Volley...

L-am văzut azi. Cât a trecut? Mult prea mult. L-am văzut ultima dată în 8 martie.
Mi-a făcut moftul, a venit cu mine. Ne-am jucat cu mingea amândoi. A fost plăcut. Relaxant. Am râs o grămadă. Mie mi s-a părut super ciudat... prea puțin am fost doar el și cu mine.
Au apărut ceilalți, dar asta parcă ne-a unit mai mult să dovedim ce putem.
Nu eram împreună, într-o echipă, însă fiecare mișcare era controlată și atent supravegheată de celălalt în timpul jocului. O privire plină de apreciere sau câte un zâmbet bine plasat după fiecare mișcare bună.
Gânduri bune și o apropiere imensă emoțional, cel puțin din punctul meu de vedere.
Când am ajuns acasă, am simțit că totul se învârte în jurul lui și că vreau să trăiesc să-l mulțumesc pe el și să îl impresionez pe el.
S-a lovit la un moment dat. Nu au trecut 2 secunde până să observ că ceva nu-i bine. Priviri îngrijorate la fiecare câteva momente, să văd cum se simte, și să am grijă să nu îl alerg prea mult.
Ne-am auzit apoi și vocea-i era dulce și caldă.
Mi-a spus că pleacă la somn mai repede decât de obicei. Mi-am arătat părerea de rău și l-am învoit.

De dimineață vroia să mă facă să recunosc că sunt îndrăgostită. Nu știu cât de cu știintă a spus-o, însă, privirile de azi cred că au zis tot și nu au lăsat nici un dubiu.

Omul ăsta.... mă face să trec de la o zi la alta cu mai multă competitivitate și cu mai multă dorință de a excela.