toate trec.

nu ştiu cine ar fi pregătit
să afle ce am de povestit.
un singur suflet am
se pare că împărţit pe unde nici nu stiam.

în fiecare zi
să te pot privi
o lume aparte
un vis dintr'i carte.

chiar te cunosc
sau e fără rost?
şi apoi mă recunosc:

un înger îndepărtat
din cer picat
cu urme de sânge pătat
pe albul imaculat.

un înger plânge
şi inima'mi frânge
înc'o lacrimă curge
ştie c'are puterea de'a învinge
chiar dacă afară mai ninge.

cine la el poate ajunge
ştie că dragostea învinge
chiar dacă el plânge,
degeaba plânge, ea nu'l ajunge.

nimeni drumu nu'l parcurge
şi chiar dacă el nu mai fuge
nimeni nu'l poate ajunge
încet el în suflet îţi curge.

old story.. bănuiesc că acum nu mai contează. s'a risipit de mult ceea ce însemna asta ... ăăă... tot ce a însemnat. probabil acum 2 luni ăsta era cel mai frumos lucru ce exista între noi - poezia. acum.. cumva toate astea s'au stins fără prea multă durere.. şi probabil e cel mai bun lucru care l'am făcut unu altuia.. să renunţăm pentru binele celuilalt.