miercuri, 30 aprilie 2014

Round and round.

Oare de câte ori suntem chiar noi cei care ajungem precum coșmarurile noastre? Ca ceva ce cu timp în urmă chiar noi uram? De câte ori are loc o morfoză între inamic și propria persoană? Tind să cred că de cele mai multe ori. Vroiam să spun că destinul ne poartă și ne încearcă de cele mai multe ori, și că noi, sub presiunea lui, cedăm. Dar nu, noi suntem cei care, din răutate, vrem ca ceilalți să sufere pentru că am suferit noi, sau poate cu o urmă de intenții bune, vrem ca aproapele să învețe din aceleași situații din care am învățat noi... chiar și cu riscul de a ne îndepărta de acea persoană.
Cu timp în urmă uram ceea ce purta numele de "acasă" tocmai din cauza unei persoane care avea "intențiile bune de mai sus". Ei bine. urletele nu se mai opreau. Îmi băgam căștile în urechi și refuzam să cred că sunt în acel loc. De cele mai multe ori plecam de acasă nervoasă, poate chiar la o prietenă de proastă influență, dar avea un singur plus: Nu urla. Lângă ea era liniște chiar dacă dădeam de cele mai multe ori de necazuri. Chiar dacă mă întorceam acasă la urlete, acestea oricum aveau să fie. Deci.. daca profitam de ceva timp liniștit înainte de a ajunge in Iad, nu greșeam cu nimic.
Astăzi, eu însămi am gonit-o urlând. Mă va urî; o face deja. Iar curând va dispărea urându-mă.

duminică, 27 aprilie 2014

Dacă nu am făcut cel mai mare damage, mai stau o tură. 
Bine, hai.
Am zis daca nu am făcut cel mai mare damage, micuțo. Somn ușor.
Dar, încă o tură, încă că... încercă ea să-l înduplece.
Somn ușor.
Noapte bună...
A fost un amalgam de sentimente astăzi... pur și simplu mă regăsesc în personajul cărții ce o citesc. Iar când zic că mă regăsesc... zic că și îl are pe propriul "el", pe care-l admiră și fără de care crede că nu poate trăi. Nu am primit mult. Știu de el, ba mai mult... he said... ''night night, lady."

luni, 21 aprilie 2014

I'm nervous. Why? Because is his birthday. And, I want it perfect. As he was saying, he turns 25 once in a lifetime.... so, I have some ideas, but I don't know which one is the best. This evening was something that really made me feel special. He paid attention at everything I was doing, everything I was saying. I kind of apologize for the last days which were not that good for me, and I was really distant, cold and boring. He said that I really was that way and so we were ready to kick some asses. Then he said that he likes the fact that he make me laugh every time but the moments in which I am "nașpa", as I called myself and my previous mood.
I thought about him all day long. Even sent him a message, but he didn't say a word back. I really missed him, and I don't know why...
Now... best option should be: "Hei, you choose the place and the pizza, I am bringing the wine and maybe, I can let you fix the time."
Or: "Hei, come downstairs, now." And I could bring some Mc' food... and than leave...
Or... I should call him and tell him that we are going at Mc' and he should come 'cause I am in front of his house...
What should I do? I should bring a mini cake with a little bithday candle...
He would like anything, I am sure.... but, what should I choose?
Well, for the moment... I am sending a message to him... "The most important thing that you have to do is to take care of yourself. About being the best in what you are involved I am sure that you're already doing it. I want you to know that I really appreciate everything you do and to thank you for your presence. Happy bithday and a wonderful day! p.s. I have a slovenian wine and I don't want to be selfish. Should I share it with you?"
Is it appropriate? I don't know.  But I know that it will happen'. He will drink that motherfucker wine with me. Tomorrow, next week, next month, this year. It will be.

sâmbătă, 19 aprilie 2014

De ce plângi? 
Te mai saturi să fi singur.
Singur?
Da, singur. Să fii mereu acolo, pentru toți, pentru oricine, să râzi mereu, să crezi că nu-ți pasă, să tot... Să fie toate problemele celorlalți ale tale, dar problemele tale să nu le vadă nimeni. Să n-ai incredere să zici ceva. Să îmbrățișezi încurajator pe toată lumea, să fii puternic pentru ei, dar nimeni să nu se gândească să te ia vreodată în brațe, chiar dacă ai zâmbetul pe buze. Să poți să vezi dincolo de zâmbetul fiecăruia, dar să nu se obosească nimeni să se uite la al tău.
Nimeni nu e lângă tine?
Ba da... singura care poate să vadă dincolo de orice aparențe că nu-s bine. Îi mai trântesc un mesaj de ajutor uneori, fără să-mi fie frică de nimic. Dacă tâmpesc așa... fără ea aș înnebuni total. Thanks, you... for being here... și pentru că mă suporți/

miercuri, 9 aprilie 2014

A făcut multe nebunii. Ea e cea care cândva săruta cu pasiune și se lăsa pradă așa ziselor sentimente. Ea, ea e cea care cândva umbla nebună cu cealaltă de mână, fără frică. Ea, e cea care putea să sărute și apoi să nu-i mai pese. Ea, care s-a culcat cu el, iar apoi i-a spus ca-l vede ca pe un prieten. Ea, care a fost capabilă să se joace de-a ''periculoasa'' pe lângă el. Ea, care a spus "te iubesc" doar ca să nu piardă. Ea, a spus "te iubesc" doar ca să câstige, deseori să manipuleze, să ducă în eroare. Ea, care a spus "te iubesc" ca sa se strecoare, să se asigure că nu va fi uitată. O singură dată a fost aproape de a iubi. Pe el? Pe el știa că îl iubise cu siguranță mai mult decât pe oricare altul. Lui nu i-a spus-o ca să-l șantajeze. În el chiar a crezut. I-a dat siguranță. Dar, orișicum, ea știe că acum e incapabilă. Incapabilă să ce? Să creadă că măcar în viitorul apropiat, va mai putea minții că "iubește".

luni, 7 aprilie 2014

E prima dată când mintea mi-a permis să te visez sărutându-mă. Mintea mea crede că ți-e frică să o faci. Crede că de-asta nu s-a întâmplat încă. Demonstrează-i că nu ți-e frică.
Încă o noapte în care-mi umpli sufletul cu imaginea ta. Încă o noapte în care nu vreau să te alung.

miercuri, 2 aprilie 2014

Is he really inside of me?

Ce ne este mai dureros? Să știm că cineva e mereu lângă noi, dar nu ne ajută, sau că nu e nimeni lângă noi care să ne ajute?
Știi că el e mereu acolo,  dar că nu face vreo mișcare nici măcar în momentul în care ești în pericol. De ce? Poate pentru că vrea și știe că ești capabilă să treci peste. Poate pentru că știe că într-o zi va trebui să te descurci fără ajutorul lui. Poate pentru că știe că atâta timp cât te privește și ești sub supravegherea lui, nu se poate întâmpla nimic. Nu poate percepe ca ceva să mi se întâmple rău sub tutela lui, hă?
Știi, mintea de copil nu încetează să-și pună întrebări în ceea ce te privește. De ce? Cine? Când? Pentru cât timp? Are rost? Așa să fie? Dar, pe de altă parte, există o alta, o parte căreia îi place să se numească ''rațională'', ''matură'' și care tace des. Te ascultă cu atenție și ține pasul cu tine. Profită de timp, dar nu se lasă dusă de val. Cele două se bat înauntrul meu. Pe cât de mult mi-aș dori să știu răspunsul la toate întrebările, mi-e frică să le aflu. De ce? Poate pentru că nu sunt cele la care mă aștept. Poate că sunt fix alea și poate mult mai adânci. Și atunci? În prima variantă aș rămâne mai mult decât rănită. În a doua, ai rămâne tu banal și total descoperit, deloc interesant.
Mi s-a spus că sunt îndrăgostită de tine. Pe de-o parte, încep să realizez că sunt nebună după tine. Pe de alta? Pe de alta eu nu mai cred în așa ceva, și asta e ceea ce mă ține cât de cât cu picioarele pe pământ. Încep să cred că îmi petrec fiecare zi crescând doar să știu că poți fi mândru de mine. Cel puțin, ultima dată când am verificat, așa era. Acum, parcă am mai luat puțină autonomie. Acum parcă trăiesc să mă mulțumesc pe mine, să știu că fac bine pentru mine. O voce tocmai mi-a șoptit: ''E înăuntrul tău. Te mănâncă de vie. Absoarbe toate informațiile și cunoștiintele tale. Te bucuri pentru el, el, cel dinăuntrul tău. Îl crești de ani de zile înăuntrul tău. Anișorii ăștia în care te axai doar la ce zice el... Cum crezi că lucrul ăsta nu are urmări? El e acolo. Ai ajuns să crezi că-ți place ceea ce-i place lui. Cu toate astea, încet-încet, văd cum încerci să te desprinzi. Asculți din nou muzica ce-ți plăcea înainte. Încerci să faci totul singură, să nu-i ceri sfatul și să te raportezi la persoana ta, nu la a lui. Încerci să faci precum copiii mici. Rebelă mică, încerci să-i faci în ciudă, ca și cum asta l-ar face să-ți ofere mai multă atenție. Ești banală și mai ales, treci în prea multe stări de la un minut la altul. Nehotărâtă. Alte calități mai ai?''