sâmbătă, 28 mai 2011

morph.



îi crescuseră doza de morfină. eu tocmai aflasem. o vedeam acolo întinsă în patul acela de spital, în fond nu mai era ea. aflasem că deja de câteva luni o ţineau cu morfină.. iar acum, când era în faţa mea, acum când ştiam, nimic nu mai era de făcut. de ce naiba nu am putut afla mai repede? să pot vorbi cu ea. să pot să' i spun ceva. eram aproape fără speranţă, ceva îmi spunea că era ultima dată când o vedeam respirând. dar nu trebuia să gândesc aşa. era greşit, trebuia să am încredere. dar văzând'o acolo în starea aceea, încrederea şi speranţa nu'şi mai aveau locul. eram acolo de 2 ore.. eram obosit. eram.. trist? da, probabil ăsta era cuvântul. îmi aşezasem capul pe pat şi o luasem de mână. după câteva secunde mi'am ridicat capul.. încerca să'şi deschidă ochii. da, acum se uita la mine. confuză. tristă. aiurită. total pe-dinafară. mă uitam plin de speranţă dar dupa 2 minute lungi ca naiba, fixat de aceeaşi privire goală şi totuşi îndepărtată, mi'am dat seama că nu mă recunoştea. pentru ea nu eram acolo, sau cel puţin eram departe. mult prea departe ca să mă poată auzi, mult prea departe pentru a putea măcar atinge mâna ce o strângea acum pe a ei.  


iar acum, eu ştiu că e într'un loc mai bun. steluţa aceea de pe cer aseară mi'a zâmbit.   



[scuze pentru această postare.. poate nu trebuia să o scriu. sau poate nici nu trebuia să mă mai gândesc la asta. da' ceva m'o făcut să mă gândesc la asta destul de insistent. îţi mulţumesc totuşi.]

vineri, 27 mai 2011

vitezomanul.

îi plăcea viteza. nu degeaba şi'o luat o motocicletă. nu degeaba o ajuns sub un tir cu ea. nu degeaba o continuat să meargă cu motocicleta. nu degeaba aluneca cu un Ford cu 205 la ora prin 90 şi ceva. nu degeaba a fost firea care a fost. eu cred că ar fi preferat să moară în alte circumstanţe. eu cred că i.ar fi plăcut mai mult să fie strivit de o maşină pe o autostradă.. şti, şi nu zic asta din răutate, crede.mă, ci doar pentru simplul fapt pentru că şi eu aş prefera să mor aşa. să ştiu că mi.am gustat viaţa. sună aiurea postarea asta, ştiu. dar nimeni n.o să înţeleagă pentru că nimeni nu e fiica lui. eu cred că lui i.ar fi plăcut ca toată viaţa să o petreacă gonind prin fel de fel de locuri. eu ştiu asta. eu îs complet sigură. eu.. asta simt.

dar cel mai important, Nu degeaba iubesc viteza.

îmi place viteza. mă face să mă simt bine. iubesc să.mi simt pletele.n vânt. iubesc bătaia vântului asupra mea. iubesc să simt că toate rămân pe loc iar eu fug. iubesc la nebunie caruselele. iubesc chestiile astea care te fac să.ţi stea inima.n loc, chiar dacă, sincer câteodată mi.e frică. sincer, nu vreau să apuc momentul în care dacă o iau la goană cu ceva să existe posibilitatea de a face infarct din cauza înaintării în vârstă. puii mei, nici gând. eu o să mor încercând să fac bungee jumping sau să sar cu paraşuta, sau cine ştie. da n.o să mor nici de bătrâneţe, nici de cancer. o să mor zdrobită. bă, sincer, par puţin, de fapt, puţin mai mult dusă de acasă, dar eu asta cred. în fond, nu scriu asta pentru nimeni, nu vreau, nu mi.e gândul că va citi cineva, eu scriu pentru mine. 

până atunci, zboară cu mine, 
nu lăsa lucrurile pe mâine. 
zboară departe
ţine.mă aproape
zboară şi ia.mă cu tine
tine.mă bine.  

până mâine să nu lăsăm nici un loc nestrăbătut
până maine să socotim că în viaţă nu am pierdut
nici un loc, nici o trăire, nici o emoţie
nimic din ce poate fi trăit 
de orice om cât mic cu un zâmbet tipărit.

să zburăm deasupra lor
să ajungem până la nori
să le arătăm tot lor
că mai este timp până.n zori.  

acum ia.mă de mână
şi ţine.mă bine
am pornit într.o călătorie
din care nimeni nu ne poate opri.  

marți, 24 mai 2011

little conversation 2

  • ce vezi în ochii mei? 
  • poate inocenţă?
  • inocenţă? de unde îţi rezultă o asemenea trăsătură? 
  • din adâncul adâncului ochilor tăi. se pot citi atâtea în ei...
  • cum poţi vedea tu aşa ceva în spatele unei asemenea persoană? care nu gândeşte, nu face ce trebuie, răneşte, nu.i pasă.. 
  • asta crezi tu. dar tu nu te vezi. plus, a nu gândi, nu înseamnă că nu eşti o persoană bună.
  • iar tu nu mă cunoşti
  • tu nu te vezi. tu nu te poţi privi. tu nu te'ai văzut nici atunci în troleu.. lângă orbul ăla. cum îl priveai, cum erai atentă la el, să nu'l dea nimeni jos, cu câtă grijă te mişcai, cu cât talent ai uitat de necazurile ce te doborau cu 5 minute înainte, cât ţi s'a schimbat expresia feţei, cât de aproape îi erai. vrei să continui? crede.mă, tu nu te vedeai.
  •  nu cred.. de fapt, îmi amintesc. aş fi vrut ...
  • ai fi vrut să.l strângi în braţe. spune'o. 
  • da, asta aş fi vrut. mi'a căzut foarte drag. 
  • şi asta în 7 minute petrecute împreună. şi tu mă întrebi unde văd inocenţă? ai dreptate, nu văd doar inocenţă, văd şi bunătate, înţelegere, iubire, sprijin. nu eşti aşa cum crezi. degeaba. nu vei fi o scorpie niciodată.
  •  mersi, n'ajuţi deloc.
  • asta eşti tu. eu vreau doar să te vezi, să te cunoşti. 

are totuşi dreptate.. de ce nu pot fi o scorpie? 

vineri, 20 mai 2011

fie ce'a fii.

fie e anotimpul, fie e că mi'am revenit, fie nu ştiu, dar am ajuns înapoi la aceea stare de mă doare fix undeva, aşa bine ca în momentul în care am făcut cunoştiinţă cu dragul meu blog. sincer, mi se rupe de majoritatea. am ajuns să ţin totuşi mult mai mult la cele persoane care merită, în rest, fie ce'a fii. nimic, nimeni nu mă mai convinge atât de uşor ca acum 4 luni, în culmea sensibilităţii şi vulneralităţii mele, de fapt nu mă mai convinge deloc. fac totul după buna mea voinţă. şi nu îmi păsă dacă la alţii le place sau nu, e mai sănătos pentru mine. ce m'o făcut să mă trezesc sau să'mi revin, nu ştiu. poate arcul ăsta de răutate şi nepăsare de care dă dovadă lumea.
ştiu foarte bine ce m'a făcut să devin atât de vulnerabilă şi de slabă - a fost el care vini. vidi. vici. a apărut, m'a vrăjit [nici acum nu'mi dau seama cu ce.] şi a plecat. acum e lapte vărsat. sincer, nu'mi mai pasă.
prea curând nu se va mai întâmpla aşa ceva. să permit ca cineva să treacă preşul inimii mele. din nici un punct de vedere.        
acum parcă mă axez mai mult pe fiinţele astea cu care convieţuiesc în colibă şi cu încă câteva personaje destul de importante.

sâmbătă, 14 mai 2011

fuck this stupid moments.

bun, revenind la perspectiva din primele 2-3 postări, spun că sunt o persoană foarte rea, aiurea, banală, proastă. şi toate astea pe puţin spus. de ce? oare de ce pot spune asta? păi doar pentru că să zicem că mă cunosc. şi mă urăsc din n puncte de vedere. încet încet dispar şi acele puncte care cândva le apreciam la mine. nu mai există acea veche eu, s.a cam dus naibii, odată cu timpul.
ok, chestiile ăstea mici ce gravitează în jurul meu se numesc prieteni, sau mă rog, de faţadă cel puţin aşa se intitulează. cu toate că deobicei îmi sunt alături, eu dau cu picioru în ei şi dupaia tot eu plâng. prostia mea pare să nu cunoască limite. nu mai sunt nici ambiţioasă, nici tipa plăcută de toată lumea, nici aia care stătea să deseneze ore întregi, nici aia care le râdea la toţi în faţă, nici aia care să fie tare. nu mai pot rămâne impasivă la orice. toate mă pot lovi. şi normal, orice ce cuvânt mă străpunge. am ajuns unul din cele mai mari jeguri din istorie, poate chiar in top 10. mă pot simţi mândră, nu?
nu mai pot accepta pe oricine, nu mai plac pe oricine, nu mai am încredere în nimeni. am devenit o sălbatică. da, adevărat, şi înainte eram o sălbatică, dar o sălbatică bună. acum, nici măcar jarul nu pot spune că a mai rămas din vechea eu. chiar dacă încercam cândva, şi cândva corpurile din jurul meu gravitau pentru mine, acum, nimeni, nimic. doar întuneric. şi oare de ce? hai să îţi spun eu: pentru că îi dau deoparte fără să îmi dau seama. plec de lângă ei, atât fizic, cât şi psihic.
m.aş bate. mi.aş da pumni. dar mândria şi prostia nu mă lasă să fac nimic. conştiinţa aia proastă nu mă lasă să pun capăt la tot. doar gândul că poate corpurile ar suferi daca aş pune capăt..

luni, 9 mai 2011

good bye.

hey, ce e cu piesele astea? de ce le asculţi? pentru tine oare mai înseamnă ceva ele? oare vechiul tu încearcă să'şi facă loc pe lângă tine şi încearcă să urle cu toată puterea? ce'ţi trezesc ţie aceste piese? ce vrei oare să spui? şti, mă îngrijorezi. aş da orice pentru vechiul tu. mi'aş dezgropa sentimentele ce treptat le'am îndepărtat de la mine acum vreo doi-trei ani. te'aş strânge în braţe. ar fi ciudat, nu'i aşa? oare de câte ori te'am luat în braţe de bună voie? o dată? niciodată? sincer nu stiu.. vocea lui Em îmi pătrunde adânc inima şi'şi croieşte rapid cale spre suflet.. acum el urlă. da, Em urlă. te strigă. te vrea înapoi. vocea lui face totul, fiecare cuvânt mă străpunge tot mai asculţit şi mai dureros, scoţând la iveală n gânduri şi amintiri. ca atunci cand mă luai şi mă fugăreai prin casa, gâdilându'mă şi râzând împreună, sau atunci când ne dădeam pe gheaţă şi te'am făcut să cazi, ca atunci cand m'ai aruncat în lac, ca atunci cand ţi'am zis că am mâncat flori de la tanti k, că m'a prins şi urma să mă bată şi te'ai apucat de râs şi mi'ai spus să nu'mi fac griji. atunci cand te'ai dat cu mine pe topogan. cât de fericită eram că te'am urcat pe topoganul ălă. atunci cand ai pus un peşte mare în vană. atunci când am fost la pescuit şi am pescuit numa broaşte. atunci când.. vocea lui Em dispăruse, imaginile, amintirile, copilăria, fericirea au disparut. caietul din faţa mea avea două pagini scrise în plus.. iar pete amare mărunte pătau majoritatea cuvintelor. o altă piesă..acum urletul vechiului tu era animalic, vroiai să iesi, dar prea târziu, tu a pus stăpanire pe creier din nou, in totalitate. adio, frăţiorul meu mai mare întodeauna mai mic.

duminică, 8 mai 2011

Happy B-day !

La mulţi mulţi ani  ! îţi doresc tot ce e mai frumos şi mai bun, nu cred că are rost să ne povestesc povestea. istoria noastră e încă scurtă, dar are tot timpul din lume înainte, îţi promit. vor mai fi atâtea şi atâtea momente petrecute împreună, peste ani ne vom aminti de prostiile de acum şi vom râde fix ca acum. bă, în schimb cred că are rost să îţi spun cât de mult ţin la tine şi că eşti cel mai bun prieten pe care'l poate avea cineva.. poate mult prea bun pentru cineva ca mine.. eşti o persoană foarte calumea. eşti hmm.. nu o să fac nici poveşti de dragoste aici, nici mare tam-tam. tu şti foarte bine. nu cred că trebuie să'ţi spun, iar dacă te îndoieşti de ceva, sau nu şti atât de bine cât cred eu, te sfătuiesc să mă întrebi. şi'ţi voi răspunde cu cel mai mare drag. eu, tot ce pot să fac, ce'mi stă în puterile de om extrem de simplu, e să'ţi fiu alături mereu.
 eu.. Te Iubesc Extrem De Mult  ! ! !  La mulţi ani  ! ! !



postarea asta e varză.. tocmai pentru că aş fi vrut să fie perfectă şi să'ţi spun cât de important eşti, dar sincer, nu mi'ar ieşi niciodată în destule cuvinte, sau în cuvinte potrivite ceea ce simt pentru tine. eşti pur şi simplu persoana care mă ajută să pot trece mai departe, pe cuvânt.  

luni, 2 mai 2011

de ce crezi.

de ce crezi că toate astea îţi sunt dedicate ţie?
când sunt versuri scrise în momente ale zilei,
când nici un firicel de gând nu se apropie de tine.

ce te face să te crezi atât de important?
ce te face să crezi că însemni ceva pentru mine?
ce te face să crezi că mă meriti?

last time you...

îţi aminteşti când a fost ultima dată când, într'o seară, chiar răcit fiind, ti'ai dat jos geaca şi ai pus'o pe ea? sau când ai plimbat'o prin ploaia roz-albuie de petale ale primăverii? ultima dată când ai uimit'o? ultima dată când ai strâns'o în braţe şi i'ai spus cât de mult o iubeşti? ultima dată când ai stat treaz chiar şi rupt fiind doar ca să o priveşti cât e de frumoasă? ultima dată când i'ai dăruit ceva fără nici un motiv? ultima dată când ai sărutat'o fără a'ţi mai putea lua buzele de pe ea, dorindu'ţi cât mai mult din gustul ei şi din fiorul primulu sărut? ultima dată când ai renunţat la ceva ce'ţi place doar pentru a putea'o ţine în braţe? ultima dată când ti'ai petrecut degetul peste pielea ei fină, în urmă lăsănd un scurt geamăt şi dorinţa de a te avea tot timpul lângă ea? când i'ai propus ceva nou, ceva ce şti că ea iubeşte? când ai lăsat'o ultima dată să aibă grijă de tine, să te răsfeţe, să te facă să uiţi de probleme? când îi dai ocazia să te iubească? spune'mi la câte dintre astea ai un răspuns satisfăcător. spune'mi, iar apoi îţi vei da seama singur de ce ea nu mai este ceea ce cândva îţi doreai cu atâta putere.    

duminică, 1 mai 2011

angel sin.


''oare un înger poate greşi? oare el poate să se spele de păcate aşa de uşor? oare dacă un ...''

mi se părea că ai chip de înger. eu aşa te vedeam. ca un înger. dar acum realizez ceva: nu aveai aripile albe. le aveai pătate de sânge. fiecare cuvânt frumos, fiecare sărut, fiecare îmbrăţişare, fiecare promisiune, tot ce făceai, picta albul imeculat cu alte dâre. cu cât timpul trecea, se formau şi cheaguri de sânge. aripile'ţi erau deja roşii cu şiroaie de sânge curgând în urma ta. oare chiar erai un înger? nu, erai orice altceva, iar când ai plecat, eu eram plină de sânge.. eu eram aceea care s'a minţit singură, cea care a greşit. iar tu? tu erai din nou alb, erai din nou curat. ce ai făcut? ţi'ai dus aripile la curăţătorie? le'ai dat cu înălbitor? ce naiba ai făcut, vreau să ştiu, să pot să mă curăţ şi eu de tine şi de păcatul tău. să'mi torn înalbitor pe inimă, să nu mai fie roşie. să rămână albă, să nu mai poată iubi.
''da, dar aşa, cândva va mai fi pătată de păcatul altcuiva.''
nu'mi pasă, vreau doar să uit că cineva cu chip de înger a reuşit să păteze urma inocenţei şi a purităţii unui copil.
   

ice.


şi oare şti ce faci tu? înmoi sloiul de gheaţă ce acoperă întregul organ vital. ce'l acoperă şi înconjoară cu zeci de straduri. fiecare cuvânt dezgheaţă încet-încet un strat. un alt cuvânt, un alt strat. şi ca ce chestie? să faci cale liberă unui altu care n'o să aibă nici pe departe intenţiile şi gândurile tale, şi care iar îşi va bate joc cu brio de acel organ mărunţel, care se miceşte oricum de fiecare dată în care primeşte o lovitură de genul ăsta, şi de chestia aia mică din cap care permite oricui să intre şi să nu mai iasă sperând la o greşeală, la orice ce să demonstreze că nu s'a înşelat din nou.. iar apoi să mă întorc la tine cu sloiul mai puternic şi mai gros decât înainte, tu dezmorţindu'l şi data viitoare? nu, nu e corect.