în timp să'i urez un sincer la mulţi ani persoanei care a fost atât de detreabă şi m'a suportat încă dintr'a 5a când eram nimic altceva decât o biluţă zâmbitoare care habar n'avea că trăieşte, înafară de cum o cheamă nu prea ştia nimic, iar ea era o tipă blondă, cu ochii albaştri, cu trening roz la primul nostru impact. apoi într'a 6a când începusem să prind formă de lăcustă, şi cumva cumva realizam că exist. în a 7a când vai mie aveam deja 13 ani şi eram foarte cul. deja eram ceva mai către fiinţă umană din punct de vedere al mentalităţii. în a 8a eram ceva mai coaptă, dar eu o văd ca cea mai idioată, perioadă. pur şi simplu n'o pot descrie. o luasem razna total, mă certasem cu dânsa. dar ea încă lângă mine a fost toţi acei 4 ani de gimnaziu, oribili, totuşi acolo am început să trăiesc. uite, s'a terminat gimnaziu, uite că m'a părăsit, banchet, încă un pusi după care a plecat. lacrimi, stare aiurea şi mai ales razna cu totul. normal, aici apare Făt frumos, dar în această postare nu vreau să'i acord lui atenţie [nicio supărare, bro, ok?], apoi cumva cumva, trecem peste perioada aceasta, ea din nou îmi întinde o mână, şi ne continuăm anii de căsnicie.. liceu, fiţe, chestii, socoteli, am rămas aceeaşi, dar totuşi am prins formă aici. am început să realizez, chiar dacă încă sunt în proces de formare, anu' trecut m'am dezvoltat cel mai mult, însfărşit seamăn a persoană. a9a am trecut'o doar în prezenţa ei virtuală, dar draga de ea, apare de ziua mea în uşă, urmată de o scurtă separare, după care de o vară super tare, frate. şi aşa, pe foarte scurt, încă ne continuăm căsnicia, avem 6 ani împreună. de doare'n paişpe de tot ce trece, noi tot împreună. mersi că mă suporţi, şi cu plăcere că te suport. te enervez, mă enervezi, who cares?
bă, te iubesc. şi mersi again, si te aşteptăm acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu