miercuri, 10 august 2011

so tired.

mi se întâmplă destul de des să întâlnesc o persoană ciudată în baie. normal, începutul sună aiurea, dar nu e ceea ce crezi. e simplul fapt că, cândva când mă uitam în oglindă întâlneam o persoană care avea aceleaşi trăsături ca mine, dar avea ceva diferit, ceva ce nu prea pot descrie. dar cu timpul se pare că acea persoană s.a schimbat. şi nu în bine. adică persoana aia nu mai are nici măcar o mică asemănare cu mine, înafară de orbitele albastre deschis ce nici ele nu mai au aceeaşi culoare de altă dată. acum persoana ce mă priveşte pare foarte, dar foarte supărată, poate chiar chinuită. dacă cândva expresia aceea a fost dragută, fină, curată, pură, acum se pare că există doar una încordată, fără urmă de puţină înţelegere, obosită. o da, cu siguranţă obosită, pungile de sub ochi îţi pun puternic amprenta asupra expresiei idioate a feţei. oricum, bănuiesc că ai înţeles ideea. oricum, eu nu vreau să cred că chestia aia sunt eu. pentru că aia e oboseala şi tot ce e mai rău din mine ieşit la suprafaţă. aia nu pot fi eu. aia nu accept să fiu eu. aş vrea să redevin ce am fost odată, să pot zâmbi la orice chestie mică, să mă pot bucura pentru orice, dar acum când încerc să zâmbesc, văd doar cea mai falsă expresie posibilă. aş vrea să nu mă mai enervez aşa, aş vrea să am răbdarea nedoborâbilă de cândva şi toate alea, o să încerc, dar totuşi, vreau să.mi promiţi că îmi vei fi alături.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu