2nd dream of you

Azi noapte/azi dimineață l-am visat din nou pe C. Eram cu cineva pe marginea drumului undeva către Turda/Cheile Turzii. Povesteam despre mașina, despre următoarea mea mașină. Am zis că m-ar interesa în principal să fie după 2005, să aibă 5 uși și încă ceva. D a venit la mine și mi-a zis că el bea și fumează în continuare, dar nu orice. Am întrebat-o ce înseamnă asta și mi-a zis că fumează vin și încă ceva. Avea o sticlă mare de vin și o sticlă mică de bere. L-am văzut trecând strada, undeva de la ceva parcare/service, către ceva câmp/deal. Povesteam cu D, sau cu A, și a venit C și mi-a zis ca el are timp de povești când vreau eu. I-am zis că vin atunci și o zis că nu, să nu mă deranjez, să îmi termin treaba și apoi, când am timp. I-am zis că vin. Apoi cred că a început să se simtă rau, și cred că lucra la service. Am chemat-o pe mama, nu am idee de unde, și cred că și pe fiul lui. S-a uitat urât la mine C și după a început să se simtă mai bine. Noi parcă eram spectatori, dar am fost ușurați că a fost alarmă falsă cumva și că nu patește ceva. Am impresia că s-a întors la muncă. M-am așezat undeva și m-a sunat my old mentor. M-a intrebat ce fac și cum sunt și am zis că bine dar eram destul de monosilabică. A așteptat și după cred că m-a întrebat ce s-a întâmplat. I-am zis că deși e mort de 3 săptămâni, l-am văzut și că bea, și că am povestit aici. Mi-a zis să mă duc cu valul și să iau lucrurile așa cum sunt, să profit de ocazie. 

Too traumatic

 Urmează să scriuc ceva ce probabil sună foarte aberant... dar nu pot să scap de ideea asta. Cu speranța de a o scoate din cap... 

Stau în casă cu o lumânare aprinsă în stânga mea, cu căștile date tare în ureche și cu o urmă de lacrimi (momentan doar mentale, probabil se vor materializa până la sfârșitul postării). Îmi zbiară în cap piesa asta și nu pot scăpa de senzația că ai fost sufletul meu pereche dintr-o altă viață. Simt că am pierdut o parte foarte importantă din mine și doar acum am realizat. Îmi dau seama de absurditatea acestor gânduri și rânduri, dar nu pot să mi le scot din cap. Nu mă gândesc la nimic erotic sau sexual. Pur și simplu ai fost jumatatea mea, cândva, cumva, sub o cine știe care formă. Poate ai fost geamănul meu în altă viață. Poate ai fost prietenul meu cel mai bun, camaradul meu, sau mai știu eu ce variantă. Mama a zis că se presupune că mereu ne naștem în același cerc de oameni, doar că sub diferite forme. Prima dată când mi-a venit acest gând în cap, m-am gândit la Hancock. Nu am idee de ce, sau ce legătură poate să aibă. În film el și ea deveneau muritori dacă stăteau prea mult aproape unul de celălalt, iar unul dintre ei și-a luat tălpășița ca amândoi să continue să fie nemuritori. Nu se poate să fie aproape de adevăr... dar dacă vreau să continui pe același gând aberant, pot să îmi amintesc că el spusese că este nemuritor și i-a dat nemurirea fiului lui... Poate și-a dat nemurirea pentru că am fost aproape... de la ură la o durere atât de mare... eu nu înțeleg unde a zburat timpul asta. Nu înțeleg nimic și mintea mea refuză în continuare să înțeleagă că nu mai ești. Mi se pare absurd să înțeleg că ești sub un maldăr de pământ și că atunci când voi veni acolo, vei fi 2 metri sub pământ și că nu vei fi lângă noi. Doare atât de tare... Nu înțeleg exact ce anume mă doare... 

All I want is your head on my chest touching feet

Am fost așa un căcat de om cu tine și atât de nedreaptă cu tot. Pur și simplu nu pot să trec peste. Nu înțeleg cum a zburat timpul ăsta. Nu înțeleg de ce anul trecut pe vremea asta puteam să ne pregătim să mergem în excursie împreună și acum nu. Mă simt așa de neputincioasă... simt că nimic nu poată să doară mai tare. Și nu, dragă destinule, nu am nevoie de demonstrații... dar nimic nu îmi lipsește mai tare acum decât el.

Call me stupid, call me sad, you re the best I have ever had, you re the worst I have ever had and that keeps fucking with my head

De ce îmi pare rău că nu am făcut poze? De ce îmi pare rău că nu am fost la grătar împreună? De ce îmi pare rău că nu am mâncat platoul cu fructe de mare anul trecut, asteptând anul asta? De ce îmi pare rău că am păstrat peștele ăla pentru tine? De ce îmi pare rău că nu ai încercat căcaturile mele de muffins? De ce îmi lipsesc chestiile astea? Cu ce se schimba situația? Și grătarul la Claudiu acasa... Tot.... nu e corect. Trebuie să mă adun... trebuie să realizez că trebuie să profităm de momente ACUM. NU MÂINE. NU LA ANU. NU MAI TÂRZIU. ACUM. FUCKING ACUM. Te rog, învață să fi prezentă, e tot ceea ce contează.