sâmbătă, 22 ianuarie 2011

i given up..

probabil a fost prea mult. sau poate.. nu ştiu, habar n'am. a pus capac de data asta. o fost foarte rău, şi nu ştiu cine o să mai facă faţă la asta. fiecare e sătul de situaţia asta împuţită şi am ajuns să mă satur să mă plâng la unu' altu' despre problemele mele zilnice care probabil altora nu le pare atât de grav, sau şi dacă înţeleg oarecum gravitatea, n'ar pute înţelege niciodată cum e cu adevărat. nu mai vreau să mă duc să mă plâng la careva despre asta. îs pur şi simplu sătulă.. îs doar 2 persoane cu care am vorbit despre asta.. şiiii cu toate că în continuare mă sprijină când mă văd aşa din motivu' ăsta... nu mai vreau.. vreau să plec undeva să'mi las baltă toate problemele şi să nu mai ştie nimeni de mine, nici măcar să ştie că am existat.. să fie ca şi cum n'am fost vreodată aici, că n'am rănit pe nimeni, că n'am făcut pe nimeni să râdă sau să plânga.. pur şi simplu să nu mai exist pentru nimeni. îs mai mult ca sigură că am provocat mai multă suferinţă, nervi şi durere decât orice altă fericire. jur că mi'o fost de'ajuns.. la naiba.. n'o fost prima dată când m'am gândit să plec de acasă.. dar a fost prima dată în care m'am imbrăcat şi mi'am promis ca la următoru' cuvânt ies din casă fără să'mi pese unde ajung sau ce păţesc. doar să îi scap şi pe ei şi pe mine de căcatu' ăsta. măcar din cauza mea să nu mai sufere.. măcar să le fie mai bine.. dar ca o idioată am adormit pe jos, îmbrăcată cu ghiozdanu' în mână aşteptând.. îs perfect convină că sunt care o duc mai greu ca mine.. da până şi răbdarea mea are nişte limite.. chiar nu mai pot.. mâine iar trebuie să mă trezesc cu masca aia idioată pe faţă, să mă prefac că nimic nu s'a întâmplat.. da, ştiu.. din nou o sa fie greu.. da' măcar am norocu' ca nimeni să nu mă cunoască destul încât să'şi dea seama cât de rău poate fii. totuşi.. mie mi se pare că tot eu îs aia care exagerează.. poate am eu o perspectivă diferită decât toată lumea şi deaia pare atât de greu. poate chiar am luat'o razna. zi'mi tu mie cum să mă apuc iară să întreb pe cineva ce să fac? nu contează. îs aici să supravieţuiesc. probabil o să se termine bine. poate o să se termine bine într'adevăr, da' doar pentru restu, nu şi pentru mine. asta ar fii cel mai bine, să le fie lor bine, chiar dacă pentru mine nu se va termina frumos.. aş fii fericită să ştiu că am făcut tot posibilu' ca toţi la care ţin să fie ok.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu