luni, 30 august 2010

Suflet de copil.

iarbă. verde. liberate. jucării. frumuseţe. desene. albastru. credinţă. parc. acuarele. fericire. anotimp. viaţă. împlinire. roz. culoare. cântec. plăcere. poezie. prietenie. creioane. hintă. sinceritate. fidelitate. portocaliu. naturaleţe. topogan. zâmbet. cretă. zăpadă. îngeri. un cuvânt există pentru toate astea: copilăria.
doar copil fiind, poţi să fii tu însăţi, să trăieşti, să fii vesel, poţi să râzi cât îţi vrea inima, fără să te gândeşti că eşti in public sau că nu se cade. poţi să o strângi pe mami în braţe oricând fără să se uite lumea urât la tine. poţi să'i sari la tati în braţe în orice moment. poţi să plângi fără a fii judecat. poţi să ai vise, fără ca cineva să le spulbere. poţi crede în moşu'. poţi iubi pe toată lumea. poţi purta haine fără să spună lumea că esti curvă. poţi să îţi prinzi 2 codiţe fără să şuşotească ăla din spate că parcă eşti scoasă dintr'un film playboy, sau că vai de mine faci pe aia mică şi inocentă. poţi să dormi cu ursuleţu' fără a fii considerată copilă proastă. ai voie să greşeşti. ierţi fără să te gândeşti la altceva. găseşti poveşti cu copilu' de lângă tine de parcă v'aţi cunoaşte de'o viaţă, şi nu ţii frică că pleacă şi te bârfeşte. n'ai nici o grijă. iubeşti şi eşti iubit.. mi'e dor...

u're right.

da, poate că ai dreptate. nu te'am uitat. cel puţin nu în totalitate. dacă te'aş vedea pe stradă, sau dacă m'ai suna.. ai da' totu' peste cap.. luna în care m'am străduit să nu te am în minte...tot...  şi, ştiu că nici tu nu m'ai uitat. şi..te asigur, şi'ţi promit că data viitoare când ne vedem, mie nu'mi va mai păsa, dar din momentu' acela, tu să fii ăla care n'o să poată să mă scoată din cap. şi şti de ce? pentru că nu voi fii aceeaşi. şi dacă nu e deajuns o promisiune, îţi jur că n'o să mă mai uiţi. Ti voglio bene R.

joi, 26 august 2010

Chester.[20.august.]

Se ridica din pat, fără să ştie încotro se îndreaptă, sau ce avea să facă. după câteva secunde se întinde înapoi în pat. îşi pune căştile în urechi. muzica începe. ritmul îi pătrunde în urechi. sângele o luase razna. curgea cu foarte mare viteză şi se părea că ar fii în stare să facă orice. inima, inima îi pulsa cu nebunie. bătea pe ritmul piesei. muzica o cuprindea în braţele sale şi o stângea cu putere. ea era fără scapare, dar îi plăcea. încet, fiecare particulă a corpului ei simţea ritmul. îl simţea. era perfect. era fericită. împlinită. chester urla ca în fiecare piesa la urechi. îi cânta ei. adrenalina îi creştea în sânge în timp ce'l auzea pe el. în momentul acesta ea se ghida după vocea lui, îl asculta doar pe el şi nimic altceva nu mai conta. îl iubea pe el. era sigură. era cea mai perfectă persoană. era idolul ei. oare exista şansa ca ea să'l vadă vreodată cu adevarat? nu ştia. îl dorea. acesta era visul ei. chester! piesa se apropia de sfârşit, şi ea încet, încet se trezea la realitate. dar nu, muzica îi curgea acum prin vene, iar el era lângă ea şi'i cânta în continuare ori de câte ori avea nevoie de el. a închis ochii şi a dat piesa pe repet. visul şi'a reluat cursul. chester..

duminică, 8 august 2010

rain..

e incredibil cât de mult mă fascinează ploaia. cum îs în stare în orice moment al zilei să îmi deschid geamu' şi să privesc ploaia.
în faţa mea acum am un bloc la vreo 15 metri distanţă.. dar nu ştiu, parcă între mine şi bloc îs câţiva kilometri..deabia de'l observ. între mine şi el mii de picuri cad, se lovesc de pământ, îi privesc uimită şi le ascult ropotul uşor. aud fiecare strop cum se loveşte de diferite suprafeţe. îmi place. probabil vecinii din blocul alăturat mă cred puţin dusă - mă plantez pe un scaun în faţa geamului cu jurnalul meu în mână. mă apuc şi scriu privind la ploaie. geamul larg deschis. vântul adie uşor. chiar mă întreb câteodată ce mă atrage aşa la ploaie şi la apă în general.
pe viitor.. când voi găsi pe cineva, mi'aş dori să'i placă ploaia măcar pe jumatate cât mie. să fie în stare să stea cu mine în ploaie, să ne plimbăm şi să o ascultăm în timp ce sute de stropi ne'ar uda.
a început să ploaie mai tare, e perfect. parcă mă îmbie să continui să o descriu, să'i arăt cât e de importantă pentru mine. îi place. îi place că o plac. îi place că mă umple de fericire.

sâmbătă, 7 august 2010

ordinary day.

a reînceput ploaia. stropii mari lovesc puternic tot ce apucă. mă uit acum la cer, care are o culoare de un albastru perfect. văd un norişor puţin mai gri ce'mi trage ce ochiul şi parcă îmi şi zâmbeşte. un vânt uşor intră în cameră prin geamul larg deschis. mă mângâie, iar apoi se împrăştie prin cameră. fiecare strop ce mă atinge parcă îmi alungă din tristeţe. muzica cu un ritm puţin melancolic îmi străbate camera după care îmi inundă tot trupul împreună cu vocea perfectă a cantareţei mele preferate. între timp, norii ce acopereau tot cerul acum 10 minute, s'au retras. îmi fac cu mâna fericiţi că m'au făcut şi azi să zâmbesc. mâine va fii o nouă zi. "it's just an ordinary day".
gândindu'mă că nu va mai ploua la noapte aşa cum speram, colţurile gurii mele iau o altă întorsătură. ultimul norişor gri şi frumos mă priveşte zâmbind, apoi câţiva stropi încep să cadă din cer. picăturile mici de apă au început un dans ce'ţi lua minţile, hipnotizându'te. după un timp observ că zâmbeam în timp ce priveam ploaia. i'am mulţumit cu o privire norişorului si l'am lăsat să plece.

vineri, 6 august 2010

like two crazy.

mamăăă.. asta ploaie.. perfect moment. perfect day. perfect everything. deeeci. îmi doream de luni întregi să prind o ploaie calumea şi ideea e că am mai prins ploi.. [nu ca asta, îi drept, da' totuşi] da' n'am avut cu cine merge. azi.. azii... perfect. pur şi simplu îs atât de fericită, atât de împlinită, atât de ok. cum n'am fost de zile întregi. buuun. eram la O. şii.. trebuia să ne pornim către casă [eu si V.] şiii.. când să ieşim pe uşă... plouă.. ne'am luat amândoi şii săream în bălţi. strada goală. ploua cu găleata.. şi noi relativ subţire îmbrăcaţi... lumea se uita la noi din geam... probabil că se gândeau că e aiurea din partea noastră să ne purtăm aşa, da' am trăit momentu' şi ne'am distrat ca doi copii. ce ne păsa nouă de mp4'le din ghiodan, de telefoane, de buletinu' meu, de căşti şi ale alea. apoi, uzi leoarcă, ne urcăm în troleu unde toată lumea îşi beleşte ochii la noi. normal că deabia i'am observat, ne'am continuat poveştile. apa curgea din hainele.. baltă sub picioarele noastre.. zeci de ochi aţintiţi asupra noastră. am coborât cu o staţie mai repede, în speranţa că ne va mai ploua puţin..da' eram singurii uzi pe o raza de 100 m patrati.. lăsam dâre de apă din shuzi.. şii lumea se holba în continuare la noi.. în 5 minute o început să picure şi acolo..şi când am ajuns acasă ploua destul de tare.. ne'o fost ciudă că nu ne'o mai turnat o dată o ploaie d'aia.. dar.. contează că am fost împreună şi ne'am distrat.. de mult n'am stat în ploaie cu cineva.. :]  .îl iubesc pe băiatu' ăsta, mă face să uit de tot, mă face fericită, mă face să mă simt eu, în faţa lui niciodata n'o trebuit să fiu altcineva.. n'o trebuit să mă prefac sau să încerc să fac ceva ce nu e specific mie. mă linişteşte. mă ajută. mă sprijină. e el. şi întodeauna o să'i fiu recunoscătoare pentru ajutorul acordat. Bff, really, V.?

joi, 5 august 2010

revision.

mda. deci, recapitulând, acu' o săptămână... era doar o vagă impresie şi o frică nemărginită.. acu' o săptămână îmi era frică să nu'l pierd. acum, aproape că nu'mi mai pasă. a rămas doar acea tresărire usoară când careva îi pronunţă numele sau mă întreaba ceva în legătură cu el. şi apoi.. momentele acelea în care plutesc pe o altă planetă, în un alt univers, şi nu mă gândesc la nimic, dar ştiu că acel nimic e defapt golul pe care l'a lasat. nu mă mai doare. de fapt, de durut, nu m'a durut deloc. doar atunci când îmi dădeam pumni în cap. îmi spuneam că el mă iubeşte şi este o prostie să cred că va pleca vreodată. apoi, când mi'am dat seama că a plecat. am rămas puţin surprinsă.. nu mă aşteptam. şi apoi dezamăgire. de ce? pentru că este un laş. şi multe altele. care nu prea pot fii explicate in cuvinte astfel încăt să sune în limba română. ar fii doar cuvinte scrise aiurea. fără rost.. chiar încep să'mi revin. ştiam de la început că nu e cu nimic mai special, atâta tot ca m'a scos din perdeaua în care m'am ascuns luni întregi. chiar nu mă mai gândesc la el.. adică, logic, acum povestesc despre persoana lui.. care pentru prezent nu mai reprezintă nimic. el, am putea să'l numim de domeniul trecutului. de azi sunt bine. de azi ies din starea asta de aiureală şi redevin eu. mi'am chinuit destul prietenii, chiar dacă n'au ştiut cu adevărat care a fost reacţia mea la hotărârea lui, ştiu cu toţii că am suferit, şi'mi pare rău că am pierdut o săptămână pentru recuperare. i'm back :]

miercuri, 4 august 2010

ţăran :[

şti.. şi până la urmă tot feelingurile mele au dreptate. ştiam eu că se va întâmpla ceva.. şi nu era doar sentimentul acela aiurea de pierdere.... deee... nici nu ştiu. pur si simplu. ştiam că se va întampla. ştiiaaam. era inevitabil. şi'a luat catrafusele şi a fugit. s'a dus la dracu. nu'i mai pasă. plus, că nu a avut atâta putere în el să'mi zică că pleacă. s'a dus fără să zică nimic. de ce? off.. bună întrebare.. aş vrea să'i ştiu şi eu răspunsul. da' nu, nu'l voi ştii niciodată.. sauu poate.. da' atâta ştiu că se va întoarce, şi nu'i va plăcea când n'o să'l mai accept. întodeauna îs luată de fraieră. întodeauna lumea profită de bunătatea mea. întodeauna le place să mă ştie suferind. întodeauna le place să mă facă să renunţ la mine pentru alţii. întodeauna va fii aşa. întodeauna voi fii eu.. şii.. chiar daca uni's ţărani, eu voi rămâne aceeaşi..