primul nostru sărut cred că mi-l voi aminti veșnic. iar senzația, mmm... ea e încă acolo de fiecare când îmi intră în gând. a fost cel mai special sărut, a fost atât de plin de dorință și de plin de el... e aiurea poate pentru oricine citește, ''da, îndrăgostită, e abia la început''. nu, chiar deloc, acest lucru s-a întâmplat în urmă cu câteva luni în urmă, într-o seară frumoasă de iulie. ne descoperisem însfârșit după atâția ani de prietenie, și parcă în acel sărut a fost toată așteptarea de-a lungul anilor. apoi nimic, apoi am fost prieteni în continuare, ne-am culcat împreună, a fost one night stand. de fiecare dată când îmi amintesc aceste cuvinte, zâmbesc din adâncul sufletului. da, one night stand. apoi chiar i-am zis-o... cu toate că o făcusem, nu simțisem nimic în plus, îl iubeam ca prieten... îmi amintesc perfect prima seara, următoarele seri, o grămadă de seri. îmi amintesc privirea lui, veșnic ațintită asupra mea... văd acum de nepricepuți și la început eram amândoi, însă am ajuns să contăm atât de mult unul pentru celălalt... nu ne-am certat de loc... 9 luni de zile. nu o voi numi prima relație... însă el e primul pe multe planuri, iar cel mai important, e primul pe care l-am iubit. totuși, m-a privit în ochi 8 luni mai târziu după acest început (și continuat) minunat, și mi-a spus că ar fi bine să o terminăm.... i-am privit fața îndurerată și văzându-l, mi-am dat seama că plâng. amorțisem... au curs câteva lacrimi, însă, mi-a promis că va rămâne lângă mine, și asta a fost tot. mi-a spus că motivul pentru care ne despărțeam era distanța. îmi spusese că nu mă înșelase, că mă iubește, că a fost o relație reușită și că îi părea rău. eu am crezut tot. în mod normal după chestile de tipul ''l-am crezut'' urmează partea cu ''acum regret''. NU! nu regret. am crezut totul pentru că mi se părea firesc. cel mai special lucru: am avut încredere în el. e singurul din toată lumea în care am avut această încredere, fără să tremur de fiecare dată când îi ieșea o tipă-n cale. and still, nu am făcut nimic în privința asta. nu l-am dat afară din viața mea, țin la el destul de mult, iar în momentele în care-mi amintesc de vara trecută, veșnic mă trezesc zâmbind singură pe stradă, autobus, acasă, școală, oriunde. poza lui este încă pe biroul meu, bluza lui este încă la mine-n pat, parfumul i-l deschid din când în când, închizând ochii și simțindu-i prezența. m-a ajutat atât de mult... vorbim zilnic, iar faptul că nu m-a dat deoparte și că a trecut peste această relație fără să mă doboare pe mine și având grijă de momentele mele în care îmi scăpa ceva ce nu trebuia, în amintirea a ceea ce a fost... asta a fost cel mai bun lucru. deaia acum nu sunt pe jos plângând, deaia nu plâng în fiecare noapte, deaia nu-mi pare rău. vreau ca veșnic să-mi amintesc aceleași detalii ca acum, e o postare doar și doar pentru mine din viitor, și poate într-o zi ne vom aminti amândoi aceste lucruri privind postarea... Rawrr !
p.s. sunt fericită!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu