''Dragostea nu moare'', scrise un mare autor. Am citit cartea când eram de-o șchioapă, fară să îmțeleg prea multe, iar citind-o a IIa oară acum un an, crezând că am înțeles cartea...
Azi de dimineață m-am trezit cu el în cap. Apoi am văzut că-mi lăsase un mesaj aseară. Cu asta și-a asigurat atenția mea pe toată durata zilei. Dar am încercat să nu bag în seama nimic din ceea ce simțeam, aminteam sau vroiam. Am intrat în baie. Ceva din acea baie îmi amintea de noi. De data aceea la el acasă. De zilele acelea, de tot. Nu, nu iar... De ce mă chinui așa? Crezând că pot să-mi distrag atenția, am început să replanific ziua în curs. M-am gândit la tipul pe care credeam că-l plac, dar amintirea vie și geloasă a pufuletului nu m-a lăsat să mă gândesc la altcineva. Mi-a luat fața în mâini și m-a pus să mă gândesc doar la el... minute întregi. Gândindu-mă la ce-i spusesem cu luni înainte, când îmi spusese că s-a terminat, când se întorsese și ne-a luat totul pe nepregătite, când i-am spus să nu mă rănească, când l-am rănit eu pe el. Când totul ne-a vrut împreună, sau a fost o încercare, pe care niciunul nu am reușit să o trecem. M-am gândit la tot ce gândeam și de ce-mi spuneam că nu-l mai vreau pe el... și cu faptul că într-adevăr nu este ceea ce-mi doresc, din vreo 2 puncte de vedere destul de importante, în rest, este mai mult decât perfect. Fixând în mintea mea o eventuală reîntâlnire - mai mult sau mai puțin apropiată, dar inevitabilă - m-am întrebat ce se va întâmpla. Și am realizat că oricât l-aș fi rănit, oricât nu ar fi el cel de care aș avea nevoie, oricât de dor ne-ar fi fost unul de altul, oricât și orice ar fi, ne-am iubit. Aș fi tentată să spun că din păcate, ne-am iubit... dar o zic dintr-un singur motiv: va fi ceva mereu cu noi. Mereu ne vom iubi, indiferent de ceea ce se va întâmpla. E adevărat, și supărarea își are rol în povestea asta... însă... uneori cred că sunt lucruri mai importante decât mândria... și asta poate că o spun pentru că eu sunt cea care a greșit... și nu-s eu cea care trebuie să-l iert pe el... ci amândoi trebuie încă să iertăn persoana mea stupidă. Cumva, sper doar să fac alegerile bune în ceea ce urmează. Am să mă bazez pe raționalitate... iar dacă nu e asta ceea ce reprezintă alegerile făcute, atunci vizionarea de cauză-efect, înainte de a acționa. Ăsta e un plan demn de 2014.