ok, sincer  nu știu de ce încep postarea asta... n-am habar despre ce am să scriu. știu doar că voi scrie despre o anumită persoană și despre vasta ei influență asupra mea. este vorba despre faptul că încerc, în momentele, de luciditate, să îl iumesc, să nu par atât de banală pe cât sunt, să îl fac să vadă că nu sunt o copilă... unde mai punem faptul că seara în care am avut posibilitatea de a-l mângâia și de a-l relaxa îmi va rămâne veșnic în minte... până la urmă, datorită lui m-am ridicat în unele momente de banalitate și plafonare completă...
în mod sigur atracția pe care o am față de el e cauzată de vălul de mister cu care a avut meticulozitatea de a se înconjora. drept, poate nu e astfel cum l-am plăsmuit în imaginația mea, însă, a avut inteligența necesară pentru a mă face să cred asta... îmi doresc să mă vadă, dar nu doar pentru el: știu foarte bine că prin intermediul lui pot să înfloresc.