Reloading...

Nu e bine. Nu e bine deloc... și o recunosc. Sunt aproape hotărâtă să recunosc urlând că mă doare... Că m-am săturat de mine. Sunt pregătită să las curvele ăstea de lacrimi să pornească. Să meargă oriunde, dar să nu mai aibă loc în ochii mei. Ce-am făcut?

S-a prăbușit căcatul ala de zid... care m-am străduit să-l clădesc cum se cuvine din primul moment.
Acum colțurile gurii, ale ei îndreptate în jos...
Ochii închiși... și sufletul sfâșiat...
De ce m-o rupt acum în două?
Poate pentru că nu am făcut ce trebuia...
Trebuia să nu mă gândesc la ce va fi...
Trebuia să nu am așteptări.


Ce mă fac? Mâine trebuie să fiu eu, ca și întodeauna, doar că de data asta să pot să fiu fericită, altfel ochii de vultur vor observa tot.

Nu vreau să mai accept situația asta - nu vreau să mă mai plâng de situația asta cuiva.
Aș vrea să mă pot descurca singură.
Și o pot face...
Însă nu înțeleg de ce nu vreau.

Nu voi rămâne singură. E doar un capitol al vieții mele, e ceva care peste câteva săptămâni voi disprețui, pentru simplul fapt că nu am avut grijă de mine. Că aș fi fost gata, din nou, să sacrific totul pentru inimioara mea... Ar trebui ca raționalul să reușească să iasă la suprafață, nu crezi?
Oare cum aș putea într-o singură noapte, mai exact în câteva ore, să golesc totul dintr-un recipient?
Să golesc litrii de sentimente inutile...
Să mă golesc de tine. Să nu mai simt că am nevoie: de tine, de noi, de oricine altcineva înafară de mine.

Dacă m-aș fi destăinuit lupului... cred ca nici măcar fundația zidului nu ar mai fi rămas. Am voie să mă destăinui DOAR MIE.


Drame, drame.... nu-i așa.... citește asta, tu din viitor... și sper ca după episodul ăsta, să te fi lecuit de astfel de ''dragoste''.

Da, dar tu din prezent... știi ce vreau? Ca mâine seară să adorm la el în brațe...

stupid!!!!!

Niciodată! Nu vrei asta. Nu se va întâmpla. 



Cea mai mare prostie? Că ești o proastă! Că nu judeci lucrurile la timp. Cum căcat să te uiți la poze cu Londra, și bla bla, miss it? Păi de ce pulă nu ai fost atentă atunci la ceea ce te înconjura? De ce nu ai profitat atunci? Era lângă tine, era Londra, era totul. ERA! Tocmai, proastă cretină...