Again, little conversation. Maybe the 4th?

Iată că e iar ora 1... stăteam în pat gândindu-mă la metode de a cere ceva ce vreau să obțin. Apoi, mi-am spus că nu voi adormi pentru o bună bucată de timp, așa că, de ce să nu însemnăm și acest moment printr-o postare... apoi m-am răzgândit. De ce? De frică să nu fiu banală. Iar cu aceleași povești, aceleași frustrări și aceleași tâmpenii fără nici un rezultat, fără nicio acțiune. Ei bine, aici, aici e locul meu; aici e lumea mea, aici pot scrie ce vreau; e mintea mea transpusă pe o foaie electronică probabil veșnică.

• Ei bine... știi ce? Adevărul e că m-am săturat. 
• De ce anume?
• De faptul că mă ascund, că prefer să nu fiu banală și prostească decât să fiu eu.
• Și...?
• Și? Păi nu am de gând să mai refuz nimic, ba din contră, să mă întrec pe mine însămi și să nu îmi mai permit să nu cer de frică să fiu refuzată.
• Da... ai mai zis-o.
• Da. Niciodată atât de hotărâtă. Nu am de ce să mă tem. Mi-am dat seama că ultimamente folosesc 'mi-e frică' tot mai des. Și nu e corect, nu e bine și nu mă ajută. 
• Să te cred?
• Ei bine, fă ce vrei, dar fii cu ochii pe mine! Eu pot! Eu voi veni deodată cu acest 'an nou', cu o nouă schimbare, ca deobicei. Și nu deaceea că e anul nou, ci deaia pentru că e mâine și pentru că în noaptea asta nu pot schimba nimic. Am judecat destul situația. Știu pașii. Și încă ceva, de ce să-mi fie rușine? Greșesc, e adevărat, mă bâlbâi, dar ce? Ne-am născut învățați? Ei bine, nu-mi pasă daca unii s-au născut așa. Eu învâț. Eu așa sunt. Sunt capabilă de mult mai multe decât unul care s-a născut cu acest 'învățământ'.