mi-e mai degrabă rușine decât lene - lenea pe care o pretind de fiecare dată când aș vrea să ating acest subiect.
visez în fiecare noapte peripețiile unei familii, dar visez că și eu am un rol în acea familie.
nu știu dacă să spun că îmi pare rău pentru acea familie... și nu știu dacă are rost să povestesc încă din prima noapte în care i-am visat... prefer momentan să prezint o viziune generală, un fel de prezentare. putem începe de la faptul că cel care se pretinde a fi capul familiei consideră că are mult prea multe drepturi și că foarte multe îi sunt încălcate. el e cel care bea bere în loc de apă, el e cel care până acum 2 săptămâni fuma 2 pachete de țigări pe zi - timp de 10 ani de zile -, și căruia acum, vezi doamne, i s-a cumpărat o țigară electronică, dar, probabil nu e singurul din lumea asta mare care are acest comportament.
în fond, ce contează faptul că sunt 3 copii în casă? ce contează că margarină nu este, iar când este, pâinea lipsește? Cazurile sunt rare când este și mezel, ăla deja e lux. contează că avem bere. ce are dacă cheltuielile de la bloc sunt pline de restanțe? sau dacă copiii trebuie să cumpere cam orice din bursă, pentru că restul banilor se evaporă?
să vorbim despre faptul că de fiecare dată când mă afund în vis, casa este într-o stare deplorabilă? vase nespălate, hainele atărnă din dulap afară, paturi nefăcute, faianța plină de uleiul cartofilor prăjiti.... spălatul de jos e un mit. :)
asta e ceea ce poți să vezi când intri în casă. dar, oare vrem să ne și destupăm urechile să auzim ce se petrece? dacă vreți... ok. una dintre fete e cu probleme comportamentale și cu anumite afecțiuni la nivel mental. băiețelul e încă mic, dar, ca frate mai mic, normal că se lasă înfluențat de acea labilă psihic. iar cea mare? ea e prea ocupată... începe să creadă că-i displace total acea casă... vrea să fugă departe, departe de tot.. unde să mai fugă? unde să mai fugă în momentul în care, cel pe care se baza și care știa că-i va rămâne alături, a lăsat-o? ei bine, nu a lăsat-o de tot... doar că a rămas la stadiul de ''prieten''. ei bine... nu mai are unde să fugă.. până nu demult, aștepta momentul în care-i va sări în brațe, iar aceste brațe o vor feri de intreaga lume, de tot vântul, de toate răutățile... mai are rost să spere? cu toate că, a crezut că se simte bine... nu mai știe încotro să o apuce... o văd foarte dezorientată. încearcă să se agațe de orice fir de păr... de oricine, dar, îi e frică. frică de o nouă dezamăgire, frică sa de a călca strâmb, frica de a păși pe drumul nepotrivit doar datorită persoanelor din jurul ei. ei bine, din păcate, în vis, pe ea o reprezint. îi simt în fiecare noapte rănile sfâșiate mai ales de cele cauzate în casă, dar și de către orice o înconjoară... uneori - majoritatea timpului, la drept vorbind - e atât de banală, nesigură, singură, fără nicio valoare. se preface atât de bine, încât uneori e chiar acceptată în diferitele grupuri din care încearcă să facă parte. ajunge să pice pe burtă de fiecare dată când face un pas, dar găsește voința de a se ridica... problema ei e, deobicei, de ce oare mai încearcă să se ridice? e drept că adolescența e o perioadă în care dramatizăm totul, și abia apoi ne dăm seama pe ce prostii ne-am mâncat creierii... dar, frica de necunoscut până la urmă e ceea ce-l descurajează cel mai tare pe om.
visul mi se stinge acum, ușor în minte... am să continui cu următoarea ocazie... trebuie să nu mă las trasă în spate doar de un vis... cu toate că de fiecare dată parcă-l simt ca pe propria piele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu