Ploua. Și frunzele se târau agale pe jos. Mirosea a toamnă. Parcă furtuna care tocmai se pregătea să apară îmi simțea starea. Stropii de ploaie stergeau lacrimile de pe obrazul care încă nu apucase să se usuce. Mai puternic decât mirosul de ploaie era mirosul tău care era peste tot în jurul meu. Brațele tale fuseseră de curând în jurul ei. Buzele tale erau peste ale ei... și totuși, nu știe dacă a durut-o sau nu. Cert e că cu toată inconștiența ei fizică, psihicul a simțit o bubuitură când ai prins-o în brațe și i-ai atins buzele. Ea e una cu anotimpul. Ea e una cu natura, e când caldă, când rece, e ploioasă și uneori fulgeră, iar uneori o adiere poate de-a ei poate să îți scuture tot corpul. I-ai spus că a fost o greșeală. Oare câte greșeli vă mai permiteți? A spus că au mers prea departe. Că pentru el a fost doar poftă și că nu trebuia să profite de ea. El a fost acela care a spus că nu vrea să meargă prea departe, dar ea era acea frunză care îi ocolea atingerea și fugea dupa adierea vântului. El încerca să o prindă și să muște din ea ca din cel mai copt fruct al bătrânului octombrie. Îi era frică să nu o doară. Dar, zi-mi tu mie, cum poate o frunză să simtă durerea în sfârșit de toamnă? Ea i-a promis că, chiar dacă anul acesta frunzele au căzut mai devreme, se va repara totul. L-a asigurat ca ea a căzut singură. Că nu a așteptat bătaia vântului. Chiar dacă el, vântul, i-a promis că o va purta el pe cele mai frumoase meleaguri până la sfârșit de viață, ea a vrut să cadă singură, de frică să nu aștepte în zadar. Când el a apărut... ea zburase de mult... era aproape de destinație.
Furios, vântul a strigat-o și apoi în loc să o ridice și s-o sărute, a împins-o mai departe. Acum, ea e singură. Pierdută de toți și toate, dar mai ales de prea iubitul ei. Încă îl așteaptă, dar el acum, la sfârșit de sezon, poartă alte frunze pe drumul eternității. Ea, încă singură, plânge în fiecare seară înainte să adoarmă.
Oricât de sfâșiată e biata frunză, și oricât de veștejită, picată înainte de vreme, e încă verde. Încă poate da roade. Iar el, el va fi acolo. He needs her, as she needs him.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu