Strange... strange me...

 Mood...

Ceva mă sperie. Ceva mă face să mă simt ciudat. De ce?
Se despărți de prietenii ei, și mergea... Cu fiecare pas, se detașa tot mai mult de lume și ploaia începea să îi cuprindă trupul. O ploaie rece... Era o senzație ca și cum o certa că de mult nu s-a lăsat învăluită de atingerea ploii... Cu fiecare pas... tot mai mult fiecare strop o învălua.... fiecare strop îi făcea mintea să o ia razna. Apoi.... apoi normal că a apărut el, invadându-i mintea... Nu a durat mult, până să îți imagineze că în ploaia aia rece, ar apărea din spate și ar cuprinde-o în brațe... că ar săruta-o pe gât și că apoi nu și-ar mai dezlipi privirea dintr-a ei... 
Secunda următoare mi-am dat seama că mă apropii de casă... și totul începea să dispară...
O frică m-a cuprins. Ceva îmi face rău... ceva mă doare... nu vreau să ajung acasă.... vreau să stau în ploaie să îl gust din priviri ca o nebună în mintea mea. Dar atât... m-am obișnuit fără el zilele astea... m-am obișnuit cu un el care e doar în mintea mea și care mă iubește pe mine... mă vrea pe mine... și se gândește la mine. Nu... nu vreau să mă bat de realitate... mi-e frică să compar cele două ființe... el nu-i așa cum mi-l imaginez eu... iar eu nu exist pentru el. Vreau să nu mă lovesc de realitate. Azi... mai mult ca oricând, realitatea va întâlni visul și va durea. Azi, mai mult ca oricând... o să dispară tot ce-am vreodată am visat.