Is he really inside of me?

Ce ne este mai dureros? Să știm că cineva e mereu lângă noi, dar nu ne ajută, sau că nu e nimeni lângă noi care să ne ajute?
Știi că el e mereu acolo,  dar că nu face vreo mișcare nici măcar în momentul în care ești în pericol. De ce? Poate pentru că vrea și știe că ești capabilă să treci peste. Poate pentru că știe că într-o zi va trebui să te descurci fără ajutorul lui. Poate pentru că știe că atâta timp cât te privește și ești sub supravegherea lui, nu se poate întâmpla nimic. Nu poate percepe ca ceva să mi se întâmple rău sub tutela lui, hă?
Știi, mintea de copil nu încetează să-și pună întrebări în ceea ce te privește. De ce? Cine? Când? Pentru cât timp? Are rost? Așa să fie? Dar, pe de altă parte, există o alta, o parte căreia îi place să se numească ''rațională'', ''matură'' și care tace des. Te ascultă cu atenție și ține pasul cu tine. Profită de timp, dar nu se lasă dusă de val. Cele două se bat înauntrul meu. Pe cât de mult mi-aș dori să știu răspunsul la toate întrebările, mi-e frică să le aflu. De ce? Poate pentru că nu sunt cele la care mă aștept. Poate că sunt fix alea și poate mult mai adânci. Și atunci? În prima variantă aș rămâne mai mult decât rănită. În a doua, ai rămâne tu banal și total descoperit, deloc interesant.
Mi s-a spus că sunt îndrăgostită de tine. Pe de-o parte, încep să realizez că sunt nebună după tine. Pe de alta? Pe de alta eu nu mai cred în așa ceva, și asta e ceea ce mă ține cât de cât cu picioarele pe pământ. Încep să cred că îmi petrec fiecare zi crescând doar să știu că poți fi mândru de mine. Cel puțin, ultima dată când am verificat, așa era. Acum, parcă am mai luat puțină autonomie. Acum parcă trăiesc să mă mulțumesc pe mine, să știu că fac bine pentru mine. O voce tocmai mi-a șoptit: ''E înăuntrul tău. Te mănâncă de vie. Absoarbe toate informațiile și cunoștiintele tale. Te bucuri pentru el, el, cel dinăuntrul tău. Îl crești de ani de zile înăuntrul tău. Anișorii ăștia în care te axai doar la ce zice el... Cum crezi că lucrul ăsta nu are urmări? El e acolo. Ai ajuns să crezi că-ți place ceea ce-i place lui. Cu toate astea, încet-încet, văd cum încerci să te desprinzi. Asculți din nou muzica ce-ți plăcea înainte. Încerci să faci totul singură, să nu-i ceri sfatul și să te raportezi la persoana ta, nu la a lui. Încerci să faci precum copiii mici. Rebelă mică, încerci să-i faci în ciudă, ca și cum asta l-ar face să-ți ofere mai multă atenție. Ești banală și mai ales, treci în prea multe stări de la un minut la altul. Nehotărâtă. Alte calități mai ai?''