Ieri tot ce vroiam era să înmuguresc deodată cu copacii. Ieri vroiam să răsar și eu în fiecare dimineață la fel de proaspătă precum soarele. Ieri eram sigură pe mine și zâmbeam mereu. Ieri aveam nevoie de oameni alături.
Azi tot ceea ce-mi doresc e să se răcească și să-nghețe tot pustiul din mine, să nu poată rătăci, să nu poată răspândi, aceeași durere ce-o simt acum. Nu știu ce s-a întâmplat, mă pierd tare de tot. Azi nu mai am nevoie de nimeni. Oricine poate să mă dezghețe, mi s-a demonstrat deja... Dar nu oricine mă poate ține caldă. E bun așa. Azi vreau să fiu singură. Azi vreau să dorm.