Azi dimineață mă ofticasem, apoi i-am spus ce să învețe până o oră mai târziu. Mă ofticasem iar. Văzusem că nu are chef să îl ajut... că nu vrea să îi întind o mână. I-am spus că e totul ok, și că poate să-mi spună adevărul, că se descurcă fară mine. N-am așteptat să-mi răspundă, să nu îl pun într-o situație aiurea. Mi-am oferit disponibilitatea în continuare, în cazul în care se mai răzgândea. Speram, undeva, în mine să îmi spună că vrea să-l ajut pe moment. Dar nu a făcut-o. Mi-a mulțumit. Atât. Normal că toată ziua nu am mai avut chef să învăț.
Acum 2 minutele, însă, am avut parte de o mică surpriză.
El (vorbind despre ce îi spusesem dimineața să învețe): ''Nu știu unde să le găsesc. Citesc de pe net despre ele?''
God... ego-ul meu a fost mângâiat la maxim. Și... mă conving tot mai mult că expresia ''Cu răbdarea treci și marea.'' mi se potrivește tot mai mult. Fiind o fire impulsivă.... acesta e cel mai bun sfat pe care îl pot primi. Până la urmă, victoria e mai dulce când o câștigi pe merit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu