miercuri, 14 mai 2014

tryin' to escape

Mi-am bătut puțin capul astăzi cu el. În sfârșit, după ce am rămas singură și efectul chipului lui a dispărut, mi-am dat seama că poate fac o prostie. Că mă apropii prea tare de el. Și că de data asta s-ar putea să iasă prost. Acest lucru se datorează că îmi acordă atenție.
Ulterior mi-am dat seama că e o metodă de a încerca să scap de obsesia pentru celălalt.
M-am surprins fiind atentă la chipul lui concentrat. M-am surprins fiind atentă la el în reflexia de la laptop. M-am surprins fiind foarte stresată pentru starea lui și pentru el. M-am surprins fiind mult prea atentă la contactul cu pielea lui. Atât de fină... oricum, e irelevant. S-ar putea să fi găsit motivul. Care e acela? Să îmi demonstrez că sunt încă vie. Că pot să îmi controlez mintea și sentimentele și să neg centrul universului meu. Să îmi demonstrez să pot să mă răzvrâtesc împotriva sufletului meu și că totuși, în același timp, că am tăria de a mai simți ceva. Merită toate astea? Tu ce zici?
Zic să ai grijă. Să nu mergi prea departe. Să accepți și să îi dai la rândul tău atenție, însă cât îți permite o colegialitate îndreptată către prietenie. Stai cuminte. Fii cuminte. CU minte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu